Andrei Dicu, uluit de ziua lui, după FCSB – Craiova 0-2: N-a fost „Johnny Däpp, Däpp, Däpp”, ci Ovidiu „Bic, Bic, Big”! „Șmechera” Craiovă joacă rolul… Andreei Marin!

Suporterii germani sunt fascinați de hit-ul „Johnny Däpp”, iar oltenii ar trebui să-i scrie slove lui Ovidiu Bic, autorul unui gol care ne întoarce la epoca „șmecherilor” mingicari ai Craiovei, după părerea lui Mirko Pigliacelli.

Pe „Arena Națională” s-a făcut scrum de vise și de visuri FCSB-iste. Ca orice jurnalist cu bun simț, mi-am mărturisit simpatiile fotbalistice, mai ales că grație sufletului meu oltenesc sunt „mai” nevoit decât alții să rămân imparțial. Și totuși, pe „Arena Națională”, Ovidiu Bic a marcat un gol care a detronat întreg campionatul, indiferent de configurația sa finală. N-ai cum să nu iubești jucătorul. Pâine din pâinea lui mâncăm, și bucurie din arta lui ne transformă în foc sau în vreasc.

Șmecherul „Ovidiu Bic, Bic, Big”, un hit care răscolește „Surprizele” Craiovei, în genul „Däpp, Däpp, Däpp, Johnny Däpp”

Pe arenele germane, la vreme de victorie, se cântă – fără „discriminare” între cluburi – un hit cântat de Lorenz Büffel: „Johnny Däpp”. Vorbim despre o parodie la adresa actorului… Johnny Depp, dar publicul a gustat-o și o cântă pe stadioane, peste hotare și mai ales pe… litorale.

Mirko Pigliacelli a declarat că „golul lui Ovidiu Bic a fost o șmecherie”. Mirko fusese desemnat cel mai bun jucător al partidei, pentru că salvase poarta Universității Craiova într-o mulțime de scene de neinvidiat, în care echipa strategului Reghecampf se dovedise o expoziție aberantă de târâtori de corzi, care-și uitaseră violoncelurile acasă. Și totuși, Pigliacelli i-a oferit lui Bic ceea ce merită uneori artistul boem, și nu inginerul truditor, care salvase poarta, atâtea și atâtea minute.

Digi24.ro

VIDEO. Mărturia unei sportive, despre antrenorul acuzat de proxenetism: „A intrat peste mine...”

Pe teren, FCSB a fost incomparabil mai bună. „Allegro Vivace”, cum ar spune dirijorul orchestrei. Doar că Universitatea Craiova a fost „șmecheră” și, evident talentată, așa cum îi stă bine. Golul lui Ovidiu Bic nu a însemnat decât concretețea construită între șerpăria apărării craiovene (care deseori a oferit impresia slăbiciunii), penalty-ul ciudat la Ivan, bătut și sărbătorit cu o galanterie satirică „do Brasil” și sensibilitatea cosmetizată a antrenorului Reghecampf, pe care, dacă îl ascultai înaintea jocului, te gândeai să amâni meciul, de atâta milă…

O lecție pentru Gigi Becali: Împărățiile durabile nu mai sunt la modă

„Surpriza” la care nu s-ar fi gândit nici măcar zeița șaradelor, eterna Andreea Marin, a stat în faptul că Universitatea Craiova a bătut – repet, a bătut, nu a „câștigat” – într-o seară în care FCSB a dominat clar, dar și-a bătut joc de ocazii. FCSB a pierdut pentru că a jucat românește. Craiova a învins pentru că a jucat Oltenește. Și, da, s-a „răzbunat”, după ultimele bătăi meritoase, primite de la roș – albaștri…

Împărățiile durabile nu mai sunt la modă, iar Gigi Becali este primul conștient de această gaură neagră. Pe de altă parte, Craiova nu-i vreun imperiu, așa că n-are altă soartă decât să se dea peste cap, ca rotisorul, ca să-i placă Rotarului și să nu-i enerveze pe suporteri. Astăzi, i-a bucurat pe toți, printre aceștia incluzându-se și un jurnalist care tocmai și-a sărbătorit ziua de naștere.

În ceea ce mă privește, mi-am mărturisit în urmă cu mulți ani, atât ascendența oltenească, cât și simpatia față de Universitatea Craiova. De multe ori, am simțit că „oltenii mei” m-au dezamăgit. Alteori, ei au crezut că i-am nedreptățit, în scris. Nicio problemă, ne-am înjurat reciproc, ca la dopul zaibărului. Consider, însă, că orice jurnalist sportiv este obligat să-și mărturisească simpatiile pentru o anumită echipă.

Digisport.ro

A dat geamul jos și i-a făcut cu mâna bărbatului care era pe stradă cu Ilona Brezoianu. Ce a urmat

Astăzi, eu nu am ținut cu Universitatea Craiova. Am ținut cu mine, pentru că era… ziua mea. Dar a venit acest Ovidiu Bic, „Bic, Bic, Big”, care mi-a amintit că Oltenia iubește mai ales când nu-ți faci vise în privința ei… Craiova este lumina voievodală care te pândește deasupra simplei tale fragilități, dar numai în cazul în care te dovedești capabil de suferință.

FCSB, un ONG care s-a bătut cu… Arghezi și cu Bic

În clasament, situația este simplă. ONG-ul FCSB a pierdut în dauna unui pamflet, din lipsa de elan pe care o avea deja în pseudo-urmărirea CFR-ului. E greu cu titlul pe scări, atâta timp cât la „guvernare” rămân aceiași eterni looseri, pe care nu-i voi numi. Unul are aere de oligarh, ălălalt, de pamfletar mușcător de gingii. Caterinci ale fotbalului românesc uniți-vă, ca să știm și noi cine e pe locul 2!

După lungi și inutile încleștări, acest nou campionat va fi adjudecat din nou de CFR Cluj. Adevărata campioană a „provinciei”, adică a tot ce nu ține de… Cluj, este și va fi echipa clasată pe locul 2. În rest, vise și purificări prin negură.

Să fim sinceri, dincolo de golul lui Bic, la „derby-ul” FCSB – Craiova n-am văzut decât o luptă între berbeci, plus un Pigliacelli reformator în materie de scor. Pragmatică, vezi Doamne „concentrată” (cum îi aud pe unii la TV), FCSB nu mai este o echipă de fotbal, ci doar o firmă. E drept, Toni Petrea și-a realizat sarcinile de plan. Echipa patronului nu mai e de râs, e de plâns.

Reghecampf a fost întâmpinat cu aplauze. Românii au gustul premonițiilor. Asta, pentru că le place gustul revanșarzilor legitimi, hăituiți în prag de lună.

Du-te, Tavi, du-te! Pleacă de la „firmă”, mergi la un club!

FCSB a jucat incomparabil mai bine. Așa, și? A fost un „ONG”, care s-a bătut cu Arghezi… și cu Mirko, și cu Ivan, și mai ales cu Ovidiu Bic, un tip de care Craiova dorise să „divorțeze”, mai demult…

Pe mine, unul, nu mă interesează pledoariile antrenorilor, nici grimasele oficialilor, nici clasamentele, ci jucătorii. Mi-e dor de Octavian Popescu. Mi-ar fi bucurat ziua mea oltenească, dacă ar fi marcat. Are timp să ne bucure…

Dar m-a dat peste cap, la propriu, precum pe Andrei – Andreea Marin – Ivan, golul lui Ovidiu Bic „Bic Big”! În România merită să-ți trăiești ziua de naștere, de ieri, de azi și de mâine. În România, încă avem artiști. „Șmecheri”, vorba lui Mirko, dar oameni care nu cedează subiectul, ci multiplică predicatul pentru un vinclu.

În ghetele unor fotbaliști, viața nu are peluze în care poți face orice. Are nebunia asumării șutului decisiv și mireasma firului de bucurie, într-o seară de aprilie…