Editoriale

Cine e principalul vinovat pentru calificarea Stelei în Euro-primăvară

Bravo, Steaua! Calificarea în Euro-primăvară, o performanţă reală, care demonstrează că fotbalul românesc este încă viu. Mişcă! Chiar cu talent, uneori… Câteva mici consideraţii după...
05.11.2017 | 16:22
Cine e principalul vinovat pentru calificarea Stelei in Europrimavara

Bravo, Steaua! Calificarea în Euro-primăvară, o performanţă reală, care demonstrează că fotbalul românesc este încă viu. Mişcă! Chiar cu talent, uneori… Câteva mici consideraţii după o seară rece, dar frumoasă şi cu multe suflete încălzite în tribune.

1. Principalul “vinovat” pentru noua performanţă a Stelei este, indubitabil, patronul echipei, Gigi Becali. Pentru prima dată, Becali a dat total cep butoiului cu milioane, iar generoasa strategie s-a văzut practic imediat. Steaua are o super-echipă (din păcate, nu se exprimă încă nici pe departe la nivelul maxim la care ar putea), cu jucători de clasă şi, ce este mai important, cu mare, mare viitor! Gigi a înţeles în sfârşit că dacă bagă, va scoate întreit! Noul format Europa League, să nu mai vorbim de nababii din Champions League, oferă sume consistente cluburilor europene şi le asigură nu doar supravieţuirea, ci chiar profitul. Cine joacă în Europa League, mă refer la noi, la români, are lejer asigurat bugetul în sezonul respectiv. Fotbalul de Liga 1 a devenit cu adevărat un business de milioane! Ca niciodată, Becali şi-a etalat redutabila forţă financiară, a cumpărat şi tineri, şi bătrâni, şi cai de rasă, şi gloabe, dar, per total, nu avea cum să nu îi iasă la banii investiţi. Locul 1 în campionat (cu şanse reale la titlu, CFR în degringoladă, Craiova fără valoarea necesară locului 1) şi accederea en-fanfare în primăvara europeană. Ce mai poţi comenta?

E adevărat, din cea mai uşoară grupă de la Revoluţie încoace, dar norocul mereu îi ajută pe cei ce-şi asumă riscuri. Pe lângă bani, guralivul şef al Stelei a ţinut cu mână de fier clubul, a pus o presiune teribilă pe toţi, nu i-a lăsat pe jucători nici să răsufle, cu bune, cu rele şi-a gospodărit personal parohia, dovedind că el a avut dreptate şi nu contestatarii. I-a ieşit strategia la mare artă, aşa că acum nu mai poţi să-l înjuri decât din răutate sau frustrare oarbă. Ne place, nu ne place, asta e! Şi, să ţineţi minte că, lăsând la o parte nebuniile lui, chiar o să vândă fotbalişti cu 15-20 de milioane de euro!

2. Alibec a devenit un caz! I-am văzut lacrimile şi, sincer, m-a impresionat! Parcă în acel moment am simţit material tristeţea adâncă, disperarea acestui puşti. În esenţă, Denis e un rebel cu suflet de copil. Şi chiar dacă o să ne ia mai mult timp să-l înţelegem, trebuie să facem un efort şi să găsim răbdarea cuvenită. Şi pentru el, şi pentru fotbalul românesc. Capul sus, băiete, ai talent cu carul, o să ieşi din tunel! Este în primul rând un blocaj psihic, dublat şi de un ghinion teribil. Cred că Alibec a pătimit şi a plătit destul, haideţi să încercăm să mai fim şi oameni, nu doar critici înverşunaţi de fotbal. Vulnerabilul Denis are dreptul la asta!

3. Mare Merit – de la MM – în ascensiunea fantastică a Stelei are Mihai Stoica. Mare Meseriaş, dacă e să mai jonglăm cu cuvintele. Indiferent de simpatii sau antipatii, omul chiar se pricepe la fotbal! Aşa e, mai are derapaje puternice uneori, dar portretul lui Mihai Stoica se creionează singur: minte brici şi cunoştinţe cât cuprinde! Nu degeaba Becali n-a renunţat niciodată la el, în ciuda numeroaselor furtuni din viaţa agitată a managerului. Mihai l-a descoperit pe Man, el l-a propus pe Coman, el a insistat pentru Planic, el l-a dorit cu ardoare pe Bălaşa, iar exemplele pot continua, pe multe probabil că nu le ştiu… Disperat după fotbal, de fapt sclavul fotbalului, MM-ul este unul dintre trăitorii pe care se sprijină visele Euro-Stelei de azi!

4. Aş vrea să-l laud şi pe Nicolae Dică, dar nu pot! M-aş simţi ipocrit, pentru că mie nu mi-a demonstrat nimic. Atâta timp cât patronul îţi dictează la televizor absolut toate mişcările, îţi devoalează primul “11” râzând în hohote cu moderatorii, şi te mai ia şi la mişto: “Îi mulţumesc lui Dică, că mereu ştie să-mi facă pe plac”, nu te poţi numi antrenor. Eşti doar o marionetă efemeră din colecţia bogată a păpuşarului şef! La ce folos să ajungi în finala Europa League, şi în seara dinaintea marelui tău examen să te sune Gigi şi să te roage mieros să iei un pix şi o coală de hârtie?! Pe bune, la ce folos?! Răspunsul, Dicanio, probabil că ţi-l dai singur când ajungi acasă şi te bărbiereşti obosit, monologul tău cu oglinda, doar tu şi ea, fiind singurul moment de sinceritate pe care ţi-l permiţi apropo de cariera ta la FCSB. N-am cum să spun că Dică e mare antrenor, când permanent deasupra lui planează suspiciunea că nu are niciodată ultimul cuvânt. Aţi văzut primul “11” strâmb cu israelienii? E pe faţă! Degeaba te laudă MM (e şi firesc, până la urmă te-a propus) sau te umflă Gigi (e mai firesc, că doar face ce vrea din tine!), personal o să te consider un tehnician adevărat când o să ajungi la o altă echipă unde vei putea să-ţi faci meseria cum se cuvine. Şi să-ţi respecţi meseria! Şi unde o să iei doar tu deciziile, cum e firesc în fotbalul civilizat! Iar dacă echipa aceea va avea rezultate, cu guriţa mea îmi voi cere scuze că te-am nedreptăţit. Până atunci însă, Devis Mangia este cel mai bun antrenor din România, Edi Iordănescu – cel mai promiţător, iar Nicolae Dică cel mai ascultător?!

5. Profund nedrept ce i se întâmplă lui Gnohere! Cu această strategie, Gigi Becali riscă să-i piardă pe ambii atacanţi, şi pe Alibec, şi pe francez. Pentru că aceste permutări, oricum ai da-o, vor sfârşi prin a-l scoate din formă şi pe “Bizon”! Până la urmă şi Gnohere este om, are trăirile lui, are o familie, prieteni, apropiaţi, indignaţi de ce i se întâmplă şi s-ar putea, când ţi-e lumea mai dragă, să clacheze. Ar fi păcat fiindcă Gnohere este indiscutabil titularul postului la Steaua! Şi, mai important, responsabilul cu golul, golul care aduce lozul!

6. Seara neinspirată pentru cuplul de comentatori de la Pro TV, Mihai Mironică şi Ion Alexandru. Altfel foarte buni… Prima repriză l-au criticat permanent pe Florinel Coman, pur şi simplu l-au tocat mărunt, culminând la o ratare a puştiului cu exclamaţii isterice de genul: “E clar, Coman n-are ce căuta la nivelul ăsta! Nu trebuia băgat, ce dezamăgire…” La doar 30 de secunde de la tiradă, Coman le-a dat peste botic contestatarilor, a dovedit oportunism şi a marcat singurul gol al Stelei. Mişu şi Giovani au început să se bâlbâie. E ridicol, recunosc, după ce-l desfiinţezi pe unu’ să trebuiască, practic, să-l lauzi imediat. Şi în direct… Printre bâlbâieli de suricate înmărmurite, speakerii ProTV cu greu şi-au găsit “periuţele”. Că la gol, îl perii! Coman i-a cam făcut de băcănia milioanelor de telespectatori. Uneori în viaţă, chiar dacă eşti talentat, e bine să fii ponderat! Pro-sfat… ?