News

Femeia cu auz „supersonic”! Boala rară de care suferă o tânără din Australia. Își poate asculta bătăile inimii și mișcările ochilor

28.05.2020 | 14:28
Femeia cu auz supersonic Boala rara de care sufera o tanara din Australia Isi poate asculta bataile inimii si miscarile ochilor
ADVERTISEMENT

Credeai că le-ai văzut pe toate? Ei bine, povestea Tenikăi Nicotra, o tânără de doar 24 de ani din Perth, Australia, te va lăsa cu gura căscată. Asta pentru că suferă de o afecțiune extrem de ciudată, care face ca auzul său să fie atât de sensibil, încât poate simți imediat chiar și sunetele cele mai bine.

O tânără din Australia își poate auzi bătăile inimii

De profesie manichiuristă, frumoasa brunetă își poate asculta bătăile inimii sau mișcările propriilor ochi, iar asta nu e tot. Susține că uneori i se întâmplă să audă chiar și sângele care îi curge prin vene. Chiar dacă poate părea o poveste demnă de cele mai bune filme cu supereroi, este vorba despre sindromul de dehiscență a canalului semicircular superior (SDCS), boală rară ce apare ca urmare a unei deschideri în osul care acoperă cel mai înalt canal semicirculat de la nivelul urechii interne.

ADVERTISEMENT

A descoperit aceste senzații ciudate în urmă cu trei ani, în timp ce îi făcea manichiura unei prietene când un zgomot puternic venit parcă de nicăieri aproape că a asurzit-o. Deși în primă fază nu i-a dat importanță, crezând că va trece de la sine, ulterior a realizat că își poate auzi bătăile propriei inimi.

Consultând un specialist, avea să afle că se numără printre puținele persoane care suferă de boala ce îi oferă, practic, un auz „supersonic”. Cu alte cuvinte, poate auzi mișcările fiecărui organ din interiorul corpului său. S-ar putea vindeca doar în urma unei operații pe creier, însă nici măcar medicii nu garantează că aceasta va avea succes în totalitate, motiv pentru care Tenika a ales să trăiască în continuare cu acest „dar”.

ADVERTISEMENT

Totul despre boala auzului „supersonic”

Sindromul de dehiscenţă a canalului superior (SDCS) apare ca urmare a unei deschideri (dehiscenţe) în osul ce acoperă cel mai înalt canal semicircular de la nivelul urechii interne. Prin această dehiscenţă, lichidul din canalul membranos superior (localizat în cavitatea tubulară a canalului osos) poate fi stimulat de sunete sau alţi stimuli de presiune.

În mod normal, există două puncte de complianţă (adaptare la presiune) la nivelul urechii interne: fereastra ovală, prin care energia sonoră este transmisă în urechea internă prin lanţul de oscioare şi fereastra rotundă prin care energia din urechea internă este disipată după ce a traversat cohleea. SDCS crează o a treia fereastră mobilă în urechea internă.

Vertijul şi oscilopsia (aparenta mişcare a obiectelor care sunt staţionare) determinate de sunete puternice şi/sau manevre ce modifică presiunea în urechea internă sau cea intracraniană (cum ar fi tuşitul, strănutul sau scremutul) se numără printre simptomele acestei boli extrem de rare, care afectează doar 1% din populația de pe întreg globul pământesc.

ADVERTISEMENT

Persoanele cu SDCS pot simţi un dezechilibru constant şi pot percepe obiectele ca mişcându-se concordant cu pulsul lor (oscilopsie pulsatilă). Manifestările auditive includ autofonia (rezonanţa crescută a propriei voci), hipersensibilitatea la sunete transmise osos şi o aparentă scădere a sensibilităţii la sunetele transmise aerian decelată la testele audiometrice.

În ceea ce privește diagnosticul, acesta se bazează pe simptomele caracteristice, semne specifice la examenul clinic, imagistică CT şi reultatele testelor de potenţiale vestibulare miogenice evocate (PVME). Diagnosticul nu ar trebui niciodată formulat exclusiv pe imaginile CT. Pentru mulţi pacienţi evitarea stimulilor declanşatori cum ar fi sunetele puternice este suficientă. La pacienţi cu simptome invalidante închiderea chirurgicală a canalului superior poate fi benefică în ameliorarea sau reducerea semnificativă a simptomatologiei şi semnelor.

ADVERTISEMENT
Tags: