News

Femeile, în centrul protestelor antiguvernamentale care zguduie Iranul. Ce îi nemulţumeşte pe manifestanţi

Femeile și-au aruncat eșarfele impuse de lege, devenind imaginea principală a protestelor. Dar nemulțumirile împotriva unui regim represiv depășesc cu mult hijabul
27.09.2022 | 18:51
Femeile in centrul protestelor antiguvernamentale care zguduie Iranul Ce ii nemultumeste pe manifestanti
Femeile sunt imaginea protestelor care au cuprins Iranul Foto: EPA, AP, Reuters, colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Protestele la nivel național care contestă conducerea autoritară a Iranului, aflate acum în cea de a 10-a zi, au fost alimentate de o serie de nemulțumiri: economia în colaps, corupția neruşinată, represiunea sufocantă și restricțiile sociale impuse de o mână de clerici în vârstă.

Femeile, în centrul protestelor antiguvernamentale care zguduie Iranul

Luni, nici protestele nu au dat niciun semn de diminuare şi nici efortul dur al guvernului de a le reprima, în ciuda condamnării internaționale.

ADVERTISEMENT

Dar catalizatorul lor a fost moartea Mahsei Amini, în vârstă de 22 de ani, pe 16 septembrie, și legătura acesteia cu legea hijabului, cea mai vizibilă manifestare a unei teocrații care face ca femeile să fie pe locul doi în fața bărbaților în politică, în creșterea copiilor, la birou și acasă.

Aruncându-şi eșarfele în focuri de tabără, dansând cu capul descoperit în fața agenților de securitate, femeile tinere au fost în fruntea acestor demonstrații, furnizând imaginile definitorii ale sfidării.

ADVERTISEMENT

Femeile iraniene au mai participat înainte la proteste împotriva sistemului clerical, dar niciodată până acum nu au reprezentat scânteia, liderii și soldații de rând în același timp. Peste două duzini de persoane au fost arestate până în prezent, iar mai multe femei protestatar au fost ucise.

Oficial, cel puțin 41 de persoane au murit de la începutul tulburărilor, majoritatea protestatari, dar și membri ai forțelor de securitate, dar sursele spun că cifra reală este mai mare.

ADVERTISEMENT

Grupul Iran Human Rights (IHR), cu sediul în Norvegia, a declarat duminică seară că bilanțul morților este de cel puțin 57, dar a precizat că întreruperile continue ale internetului fac din ce în ce mai dificilă confirmarea deceselor, în contextul în care protestele conduse de femei s-au extins în zeci de orașe.

“Fiecare dintre noi este un lider”

O jurnalistă, Niloufar Hamedi, de la Shargh, un cotidian iranian, a fost cea care a scos prima dată la lumină povestea Mahsei Amini. Hamedi a fost arestată săptămâna trecută și este ținută în izolare la închisoarea Evin, potrivit colegilor săi.

ADVERTISEMENT

“Văd multă furie și multă mânie la femeile tinere”, a declarat Golshan, 28 de ani, o activistă pentru drepturile femeilor din Isfahan, care a organizat grupuri mici de prietene care se adună în fiecare seară pentru a scanda “Nu hijabului, nu opresiunii, doar drepturi egale“, relatează The New York Times.

În prima seară a protestelor, Golshan și alte aproximativ 50 de femei și-au încleștat brațele pentru a bloca o intersecție, invitând bărbații să li se alăture. Un bărbat a aprins un foc de tabără. Una câte una, în timp ce mulțimea aclama, femeile și-au scos hijaburile, le-au fluturat în sus și le-au aruncat în foc.

“Vrem să ne facem auzite”, a spus ea. “Nu avem un singur lider. Frumusețea și forța mișcării noastre este că fiecare dintre noi aici este un lider.”

Femeile plătesc cu sânge pentru sfidarea lor. Sâmbătă seară, poliția antirevoltă a bătut-o pe Golshan cu o bâtă, lăsând-o amețită și îndurerată, cu gâtul înțepenit.

La doi ani după ce clerici musulmani ultraconservatori au preluat puterea în urma revoluției din 1979, aceștia au impus femeilor din birourile guvernamentale să poarte eșarfa pe cap, apoi tuturor femeilor și fetelor cu vârsta de peste 9 ani, justificând acest lucru cu legea Sharia. Ei au proclamat că hijabul va proteja castitatea și onoarea femeilor.

Dar a devenit, de asemenea, un punct slab pentru regim, simbolizând restricțiile sociale care îi deranjează atât pe bărbați, cât și pe femei și care sunt încălcate în spatele ușilor închise.

Nemulțumiri vechi de zeci de ani

Femeile iraniene contestă de zeci de ani legea care impune folosirea hijaburilor și a hainelor lungi și largi care acoperă corpul.

De asemenea, mișcarea pentru drepturile femeilor a făcut presiuni – cu un succes limitat – împotriva legilor care au permis bărbaților să divorțeze mai ușor decât femeile, au acordat bărbaților custodia exclusivă a copiilor, au eliminat restricțiile privind poligamia pentru bărbați, au redus vârsta de căsătorie pentru fete și au cerut femeilor să obțină permisiunea soților sau a taților lor pentru a călători.

Dar protestele actuale s-au extins mult dincolo de rândurile obișnuite ale activiștilor.

Activiștii spun că acest răspuns a fost posibil datorită deceniilor de activitate discretă, în rețele, chiar și în timp ce avocați proeminenți ai drepturilor au fost încarcerați sau au plecat în exil.

Sub fostul președinte Hassan Rouhani, un moderat, tinerii iranieni s-au obișnuit cu un anumit grad de flexibilitate, pe măsură ce poliția moralității a devenit mai puțin strictă. Părul lung ieșea de sub eșarfe din ce în ce mai lejere. Machiajul a devenit mai pronunțat, iar tivurile mai scurte.

Îmbrăcămintea, altădată limitată la nuanțe întunecate și sumbre, a devenit chartreuse și roz aprins, brodată și cu aplicații.

În ultimii ani, unele femei au îndrăznit să meargă și mai departe, scoțându-și eșarfele în public, în restaurante și în timp ce călătoresc cu mașina.

Guvernele succesive, inclusiv cel al domnului Rouhani, au luat periodic măsuri împotriva nerespectării hijabului cu amenzi, arestări și avertismente verbale, dar adepții liniei dure au fost nerăbdători să inverseze valul liberalizator.

Venirea la putere a ultraconservatorilor a intensificat tensiunile

De când Ebrahim Raisi, un ultraconservator, a devenit președinte în urmă cu un an, a înăsprit sistematic aplicarea regulilor sociale și religioase stricte.

În iulie, președintele a ordonat tuturor “entităților și instituțiilor responsabile” să elaboreze o strategie pentru intensificarea aplicării hijabului. Încălcările, a spus el, dăunează valorilor Republicii Islamice și “promovează corupția”.

Procurorul-șef al Iranului și-a declarat sprijinul pentru interzicerea accesului femeilor acoperite în mod necorespunzător la serviciile sociale și guvernamentale, inclusiv la metrou. Ministerul Orientării a ordonat cinematografelor să nu mai prezinte femei în reclame.

Reacția la această politică a venit nu doar din partea taberei laice a țării, ci și din partea iranienilor religioși și conservatori care au declarat că aceasta nu va face decât să adâncească prăpastia dintre guvern și poporul său.

Dar establishmentul clerical a rămas impasibil, punând reacția pe seama interferențelor străine. “În istoria Iranului islamic, viața femeilor a fost întotdeauna asociată cu castitatea și hijab-ul”, a declarat luna trecută Raisi.

Tensiuni și violențe în creștere

Campania sa a stârnit tensiuni și violențe tot mai mari în lunile dinaintea morții Mahsei Amini.

Cafenelele au fost închise pentru că au permis accesul clientelor cu capul descoperit. Videoclipurile de pe rețelele de socializare au arătat ofițeri de poliție morală care insultau, băteau și târau femei în dube pentru a fi trimise pentru “reeducare” în ceea ce privește hijab-ul adecvat.

Sapideh Rashno, o scriitoare în vârstă de 28 de ani care își scosese eșarfa de pe cap într-un autobuz, a fost surprinsă pe video la mijlocul lunii iulie certându-se cu o femeie îmbrăcată conservator care o certa pentru “ținută necorespunzătoare”.

Rashno a fost arestată. Două săptămâni mai târziu, televiziunea de stat a difuzat un interviu în care o arăta pe aceasta cerându-și scuze pentru episod, cu fața vânătă și cu ochii înconjurați de cercuri mov.

Cazul ei a stârnit un val de proteste publice. Dar, odată cu explozia de proteste, conversația s-a mutat dincolo de hijab și a ajuns la sistemul în sine.

“Hijab-ul este un lucru simbolic care a adus femeile în prim-plan”, a declarat Nazli Kamvari, o autoare feministă iraniano-canadiană, “dar le leagă de tot felul de discriminări cu care se confruntă toată lumea”.

ADVERTISEMENT
Tags: