Fenomen alarmant! Prostituția din hotelurile de lux, afacerea perfectă pe timp de pandemie: „Banul nu are miros!”

Turismul sexual este o formă de prostituție „la modă”, iar abuzurile sunt foarte greu de dovedit. De altfel, este o exagerare să întrebi doi posibili turiști care calcă pragul unui hotel sau al unei pensiuni ce caută acolo, mai ales dacă actele lor sunt în ordine. Unde mai pui că, parafrazând cântecul, există și situații în care…  „unde-s trei, puterea crește”, inclusiv din punctul de vedere al profitului. Dincolo de glumă, criminologul Dan Antonescu a explicat, ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK, cum se desfășoară evenimentele în această industrie „de consum”, mai ales pe timp de pandemie: „De regulă, hotelierii au idee despre ce se întâmplă și încearcă pe cât posibil să nu se implice. La fel și agențiile de turism. Banul nu are miros!”.

Se pare că plăcerea se plătește foarte bine, mai ales dacă ești „plăcere” de meserie. Prostituția are ștate vechi în „nomenclatorul” de îndeletniciri, iar de când se desfășoară legal, nimic nu mai pare nefiresc, cel puțin până într-un punct. De ceva vreme, însă, turismul sexual a devenit o mană cerească pentru unii patroni din industria hotelieră etc. „Pandemia nu a oprit acest flagel, ba din contră. Această meserie, veche de când e lumea, a avut rareori sincope. Mai mereu s-a adaptat vremurilor și legislației. Potrivit noului Cod Penal, prostituția nu mai este considerată infracțiune, astfel că lucrurile au intrat pe alt făgaș”, a continuat comisarul.

„Chiar dacă prostituția nu mai este considerată un delict, în schimb, proxenetismul este. Dar e greu, deși nu imposibil, să existe prostituție fără proxenetism. Sunt persoane care „lucrează” pe propria răspundere și sub propria comandă, dar și situații în care, în concepția celor care conduc și care practică prostituția, un proxenet este necesar pentru protecție și pentru a asigura „desfășurarea activității”, cu ghilimelele de rigoare, într-un mediu cât mai linișit, care să nu presupună pericole și violență”, spune comisarul Antonescu. Acum, rămâne să aflăm cum se desfășoară ostilitățile și într-un sistem de proxenetism organizat…

Criminologul Dan Antonescu, despre prostituția din turism: Hotelierul poate ridica din umeri: „Nu știu ce face omul în cameră!”

În discuția cu Dan Antonescu am insistat, cu naivitate, pe atitudinea anumitor prestatori din industria de turism față de acest fenomen. Intervievatul nostru a precizat: „Atât timp cât camerele sunt închiriate și banii ajung la ei, pe hotelieri nu-i interesează ce se întâmplă. Pentru ei este unul și același lucru: dacă se cazează un cuplu, fie că persoanele sunt căsătorite, logodite sau nu, fie că zăbovesc câteva ore sau câteva zile, plătind camera. Nimănui nu-i pasă ce se întâmplă. Repet, banii nu au miros! Și nici nu văd cu ce i-ar deranja pe hotelieri, atâta timp cât serviciile sunt achitate. De ce s-ar implica ei într-un lucru care, mai ales în vreme de pandemie, le asigură, cât de cât, un flux de turiști. Dacă ar fi întrebați, hotelierii ar putea ridica din umeri, spunând: „Nu știu ce face omul, în cameră!”. Și așa este și firesc, să nu știe…”

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Când scriem despre nașterea și devenirea prostituției instituționalizate, trebuie să avem grijă să nu pierdem manuscrisul, pentru că el trebuie „updatat” de la perioadă la perioadă și de la un context istoric (sau pandemic) la altul, păstrând însă nuanțele culorii banilor. Nu de alta, dar ce mai înseamnă, printre altele, „pandemia”? Oportunități puține, prețuri mari.

Dar prostituția, ca și industria hotelieră, este un univers plin de surprize, precum un ou de ciocolată. De altfel, FANATIK.RO a relatat, de curând, un episod petrecut într-un hotel bucureștean, un moment frivol a cărui umbră pendulează între pseudo-vedetism, ridicol și violență.

„Ne aflăm la granița dintre moralitate și problemele financiare, pentru că acel om, care și-a deschis un hotel, vrea să aibă camera ocupată. Nu-l interesează că în locația lui s-a cazat un cuplu compus din persoane cu vârste de 80, 18 sau de 20 de ani. El își dorește, spre exemplu, să ofere și room-service, etc, și să asigure leafa cât mai multor angajați. Am văzut că, pe timp de pandemie, Ordonanța impune hotelierilor să asigure turiștilor numai un procent din camerele disponibile, așa că acești oameni trebuie să scoată bani din ceva”, a detaliat comisarul.

Dilema prestatorului: „Câți clienți am? 200, 60, 40? Ce putem închiria: un yacht, 20 de camere? Perfect!”

Dincolo de aspectul discutabil în materie de moralitate, Dan Antonescu este convins că investitorii din zona de agrement nu mai pot trăi doar din promisiuni: „Li s-a spus că, într-o bună zi, li se va oferi ajutor. Nu știu dacă așa s-a întâmplat, dar pe acești oameni îi văd zilnic la televizor plângându-se că industria turismului s-a dus la vale. Și atunci, hotelierii fac concesii și compromisuri și închiriază oricui. E adevărat că, până nu demult, ca și în cazul șefilor de restaurante, aveau afișe pe care era specificat dreptul de a-și selecta clientela. Păi, dacă n-ai clientelă, ce să mai selectezi?”…

Digisport.ro

FOTO Un nou cuplu celebru. După un an de speculații, a anunțat relația și “internetul a explodat”

Problema unor agenții și a unei părți a agenților de turism este ceva mai amplă, iar felinarul lucește în multe nuanțe deocheate. Aici se pune problema unei organizări migăloase. Discutăm despre crearea unor condiții de excepție, nu despre tolerarea unor mici „escapade”. Se antamează excursii pentru grupuri mari de persoane ori, pur și simplu, se închiriază camere plasate în hoteluri, în vile sau în blocuri. Încercarea de a descifra aceste ițe are, însă, candoarea unei purități infantile, precum un clinchet de cristal, întrerupt de trăsnete…

„Agenții de turism lucrează conform aceluiași principiu ca și hotelierii: „Banul nu are miros! Câți clienți am? 200, 60, 40?… Ce putem închiria: un yacht, o croazieră, un autocar, 20 de camere? Perfect!”. Lor le intră bani în buzunare! Nu-i interesează cine merge în acea excursie sau croazieră…”, a răspuns Antonescu.

Flagrantul, exclus! Supravegherea proxeneților conduce la anihilarea grupurilor infracționale

L-am întrebat pe comisar cum se desfășoară, de obicei, cercetările în cazul unor situații care trezesc suspiciuni legate de lipsa legalității, în cazul unor anumite aventuri cu parfum de ilegalitate. Mecanismul ne-a fost deslușit imediat: „E greu să lucrezi sub acoperire. Ce să faci? Să introduci o persoană, într-un anturaj? Nu! E dificil, mai ales dacă persoana infiltrată este o femeie, pentru că riscă să fie chiar obligată să se prostitueze. Dacă este vorba despre un bărbat, acesta trebuie să parcurgă o serie de filtre, pentru a-și dovedi loialitatea față de respectivul grup infracțional. Așadar, supravegherea și tatonarea acestor grupuri duce, de multe ori, la anihilarea proxeneților, pentru că ei sunt singurii care pot face obiectul unor dosare penale. Atunci, pe cale de consecință, și rețeaua este destructurată”.

Dar cel mai adesea funcționează „legea tăcerii” și nu avem de-a face cu o surpriză: „În momentul în care este organizată o excursie, indiferent dacă aceasta este inițiată de o firmă sau de o persoană, fie pe un yacht, fie în alte împrejurări, participanții acceptă condițiile organizatorului și, chiar dacă sunt prinși în timpul unei orgii, de cele mai multe ori nu vor recunoaște nimic. Este interesul lor să fie cât mai discreți și să nu se afle ce au făcut. E foarte greu de documentat o astfel de anchetă”.

Totuși, inclusiv în situațiile unor anchete încununate cu succes, „virusul” se „upgradează”. „Fetele, care până atunci lucrau sub comanda respectivului proxenet, se aciuiază imediat lângă alți proxeneți. Unele sunt obligate, șantajate, bătute ca să se prostitueze, și într-o asemenea situație scapă, dar altele o fac de bună voie, fiind conștiente că în altă conjunctură sau în altă ipostază nu au cum să-și câștige banii de zi cu zi”, a continuat Dan Antonescu.

„Touring-ul” anihilat de procurorii suceveni, un succes împotriva… „turismului” cu minore

În luna iunie a anului trecut, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Suceava, împreună cu ofițeri de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O Suceava, au reușit o lovitură de proporții. Membrii grupului infracțional anihilat manipulau în jur de 3 – 5 minore, pe care le plimbau în diverse locații și chiar orașe, folosind metoda numită „touring”, adică, ați ghicit, „turism sexual”. A fost, însă, un succes izolat…

Referitor la traficul cu minori, inclusiv cel prezent în „activități turistice”, interlocutorul nostru a menționat: „De regulă, proxeneții evită să racoleze minore. Dar atunci când nu au încotro, o fac și pe asta. Sunt conștienți de faptul că sancțiunile sunt mult mai drastice. În majoritatea cazurilor, invocă faptul că fata respectivă a mințit că este majoră. La rândul său, clientul poate fi sancționat pentru faptul că a întreținut relații sexuale cu minori. Sunt multe aspecte referitoare la modul în care persoanele despre care discutăm, fie ele proxeneți sau clienți, se pot apăra, invocând faptul că fata respectivă le-a spus că are o altă vârstă. Chiar dacă au avut în mână buletinul ei, ceea ce este puțin probabil, se fac că au uitat. E greu să probezi acest lucru, mai ales dacă respectiva fată, fie sub presiune, fie de bună voie, afirmă că a spus proxenetului sau clientului că are o altă vârstă”.

În loc de final. Fragmente de dinți, în spații morbide

Când discutăm despre subiectul nostru, turismul sexual, sau când ne referim la fenomenul prostituției privit în ansamblu, este bine să ne reamintim ce se petrece ori ce se poate întâmpla cu domnișoarele care sunt nevoite să joace respectiva „ruletă” sau, mai rău, o consideră drept un fel de „party”. Pentru că, până la urmă, turismul fără „party” e ca nunta fără țambal. Iar aici am atins o… coardă sensibilă.

„De cele mai multe ori, fetele care se expun practicând această meserie, ca să nu fiu foarte dur în exprimare și să-i spun „ocupație”, riscă s-o sfârșească rău. De câteva ori am avut prilejul de a instrumenta dosare cu prostituate omorâte, pentru că nu știau cu cine au de-a face. Sunt oameni care, fie sub influența drogurilor sau a alcoolului, fie având probleme psihice, au reacții imprevizibile și, în multe cazuri, devin violenți fără justificare și fără a anunța în vreun fel ce gesturi urmează să facă. Așa se explică faptul că uneori ne trezim în fața unor crime, iar atunci când dosarele se rezolvă și autorii sunt descoperiți, se constată că este vorba despre o persoană care are antecedente violente și un comportament sexual deviant”, a încheiat criminologul Dan Antonescu.

Indiferent de context, putem deveni privitorii unor fragmente de dinți, în spații morbide. Ca și sexul, turismul este o industrie. Una mereu avidă de bani, mai ales pe timp de pandemie. Iar dacă există cineva angrenat în industria turismului care se simte ofensat de apariția acestui articol, atunci poate că își face procese de conștiință.