De ce VOMITĂ Leo MESSI? Răspuns halucinant: DOPAJ!

Evoluţiile din ce în ce mai slabe şi apatia fizică au culminat cu repetatele momente în care argentinianul a vomitat. Fani sau rivali, apropiaţi sau duşmani, toţi îşi pun aceeaşi întrebare: de ce organismul starului reacţionează în acest fel?

FANATIK a încercat să identifice cauza problemelor cvadruplului cîştigător al Balonului de Aur împreună cu doi specialişti români, pornind de la ipotezele lansate de-a lungul timpului în presa de specialitate din străinătate. Psihologul sportiv Andreas Hniatiuc şi preparatorul fizic Constantin Niculae au analizat, prin prisma calificărilor profesionale personale, situaţia delicată prin care trece cariera lui Messi.

IPOTEZA 1 / Lipsa pregătirii fizice coroborată cu diferenţele de temperatură

Prima variantă pe care jurnaliştii iberici şi cei argentinieni au lansat-o în privinţa stărilor de vomă acuzate de Messi este legată de condiţia fizică precară pe care ar avea-o. Această teorie este susţinută de o serie de articole, din ultimii ani, în care se vorbeşte despre modul zeflemitor în care atacantul s-a comportat la FC Barcelona şi la naţionala Argentinei cu antrenorii săi. De la plecarea lui Guardiola de la echipa catalană, statusul fizic al celui poreclit „Puricele” pentru vivacitatea sa a scăzut considerabil. Ziariştii au prezentat din ce în ce mai des episoade în care Messi efectiv îi ignora la şedinţele de pregătire pe regretatul Tito Villanova, pe Tata Martino şi pe Alejandro Sabella sau lucra la o intensitate foarte scăzută comparativ cu coechipierii săi. La acest lucru s-ar aduna oboseala zecilor de partide jucate an de an, lipsa vacanţelor în perioada de vară din cauza numeroaselor contracte de publicitate, dar şi factorul climatic, mai precis schimbările dese şi bruşte de temperatură.

Părerea specialistului: „Poate vomita din cauza susţinătoarelor de efort”

Preparatorul fizic Constantin Niculae respinge din start ideea că organismul unui fotbalist de nivelul lui Messi cedează din cauza efortului şi dă vina mai degrabă pe întăritoarele de efort menite să îl ajute.

„Părerea mea e că la Messi nu poate fi vorba că nu e bine pregătit fizic. La el nu se pune problema unui efort prelungit, nu mi s-a părut că la acest turneu final a făcut risipă de energie. Pare, cu siguranţă, stors fizic. E normal să se acumuleze şi oboseală, dar e cale lungă pînă la a vomita. De-a lungul carierei mele am întîlnit jucători de fotbal care au vomitat. Evoluau însă la un nivel mai scăzut şi era clar vina lipsei de pregătire, pentru că aceste stări apăreau doar în primele stagii de acumulări fizice. Cred că la Messi poate fi vorba mai mult despre o problemă cu susţinătoarele de efort. La acest turneu, din cauza condiţiilor climaterice deosebite, cu siguranţă au fost folosite în exces. Iar unele dintre aceste susţinătoare, folosite în combinaţii greşite sau prea mult, pot cauza astfel de reacţii adverse ale organismului. |n susţinerea acestei idei îţi dau ca exemplu cazul unei celebre campioane olimpice din România. Aceasta a vomitat din cauza unor astfel de băuturi energizante în timpul unei Olimpiade. Din dorinţa de a beneficia de un efect cît mai bun al susţinătorului respectiv, ea a consumat peste limita necesară şi corpul a reacţionat imediat”, afirmă Niculae.

IPOTEZA 2 / Anxietatea

O altă posibilă explicaţie pentru momentele în care Messi vomită a pornit de la însuşi selecţionerul Argentinei, Alejandro Sabella. „El suferă în acest moment de anxietate mai mult decît orice altceva. Este foarte greu pentru el să rămînă calm”, declara Sabella după amicalul cu Slovenia în care Messi a vomitat. Această variantă a fost confirmată chiar de fotbalist după prima partidă din grupa de la Mondial, cu Bosnia: „Meciul acesta nu a fost uşor din cauza nervilor şi a anxietăţii, dar e important că am cîştigat şi am luat cele trei puncte”. Poate fi fragilitatea psihică factorul declanşator al stărilor de vomă ale fotbalistului?

Părerea specialistului: „Poate fi presiunea competiţiei!”

Psihologul sportiv Andreas Hniatiuc explică trăirile prin care trece un sportiv de talia lui Lionel Messi şi confirmă posibilitatea unei breşe la nivel emoţional pentru superstarul Barcelonei.
„Este foarte posibil ca presiunea competiţiei şi miza unui meci cu încărcătură emoţională mare să producă reacţii neaşteptate. Astfel de incidente apar mai ales atunci cînd emoţiile competiţiei se asociază cu o stare de oboseală extremă, ca urmare a numărului mare de meciuri în care sportivul este implicat şi a mizei obiectivelor în care acesta este implicat. Anxietatea, în general, se asociază cu manifestări de tip somatic precum ameţeli, vărsături, dureri de tip muscular sau agitaţie psiho-motorie şi are drept consecinţă scăderea randamentului sportivului. |n astfel de momente, sportivul se focusează asupra propriilor trăiri, caută să depăşească momentul de impas şi neglijează aspecte importante ce ţin de desfăşurarea meciului în sine. Nevoia lui acută este de redresare în faţa situaţiilor anxiogene, de orientare asupra propriilor nevoi emoţionale, fapt ce va duce la oscilaţii de randament în timpul meciului. Fenomenul anxietăţii de competiţie este unul des întîlnit în cazul sportivilor de performanţă şi este cauzat de neadaptarea sau neadecvarea resurselor personale în raport cu miza competiţiei respective sau cu anumite situaţii specifice de joc. Sportivul se simte depăşit de miza sau de presiunea jocului, se focalizează în mod excesiv asupra propriilor simţiri şi proiectează eşecul. |n astfel de situaţii, consilierea psihologică pentru sportivi reprezintă un demers necesar pentru preîntîmpinarea sau depăsirea impasului”, susţine Hniatiuc.

IPOTEZA 3 / Renunţarea la tratamentul cu hormonul de creştere uman (HGH). DOPAJ?!

Este de departe cea mai controversată variantă legată de starea de sănătate a lui Lionel Messi. |n copilărie, starul argentinian a fost diagnosticat cu un deficit de hormon de creştere. Tratamentul pentru această boală, 900 de dolari lunar, a fost prea scump pentru Newell’s, clubul său din Argentina, iar FC Barcelona a fost echipa dispusă să suporte aceste costuri financiare. A urmat apoi o lungă perioadă în care lui Messi i-a fost injectat sau şi-a injectat singur, în diverse părţi ale corpului, respectivul hormon. Cotidianul iberic „Diario Gol” a publicat recent un articol în care afirmă că principala cauză pentru care Messi vomită este întreruperea, de aproximativ doi ani, a tratamentului cu hormonul de creştere. Lucrurile iau însă o cu totul altă turnură dacă ţinem cont de faptul că administrarea HGH este considerată DOPAJ în toate celelalte sporturi.

Acuzaţiile care au rămas fără ecou

Primul om care a îndrăznit să arate cu degetul spre Messi este fostul ciclist Oscar Pereiro, cîştigător al Turului Franţei în 2006. Acesta a făcut o declaraţie incendiară referitoare la tratamentul pornit în copilărie de Messi: „Un fotbalist a făcut transfuzie de sînge şi este idolatrizat astăzi (n.r. – referire la Zinedine Zidane, care a recunoscut că a apelat la acest tratament). Un alt fotbalist a folosit hormonul de creştere timp îndelungat şi acum este adulat (n.r. – trimitere clară la Lionel Messi). Dacă un ciclist apelează la astfel de tratamente, este dopat pînă în ochi! |n schimb, dacă le ia un fotbalist, el este doar un om care lucrează pentru un club”.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Ce efecte are hormonul de creştere asupra unui sportiv 

Folosirea în scopul dopajului a HGH a fost recunoscută de ciclistul Lance Armstrong în cea mai şocantă mărturie oferită vreodată în acest sens. HGH este folosit pentru creşterea masei musculare, pentru eficientizarea scăderii în greutate şi, uneori, pentru recuperarea după anumite accidentări.

Codul FIFA anti-doping îl exonerează

Cazul lui Lionel Messi este unul special şi se poate raporta ca o excepţie de la regulă. Mai precis, el este unul dintre acele cazuri stipulate în secţiunea 46 a codului FIFA anti-doping. Conform acestuia, fotbaliştii pot lua o substanţă considerată a fi dopantă dacă este strict necesară din punct de vedere medical şi nu există nici un alt tratament alternativ. Altfel spus, administrarea HGH lui Messi a fost prescrisă de doctori specialişti şi l-a ajutat pe argentinian să aibă o viaţă normală, nefiind nici o clipă o metodă de îmbunătăţire a performanţelor sportive.

Părerea specialistului: „Dependenţa de HGH e ca depedenţa de cafea”

Preparatorul fizic Constantin Niculae a explicat cum este posibil ca organismul lui Messi să ajungă să depindă de hormonul de creştere, iar absenţa acestuia să îi provoace stările de vomă.
„Messi este un produs al substanţelor, la care s-au adăugat cîteva calităţi native excepţionale. Nu se poate spune că s-a dopat, el e undeva la limită. Messi e un caz fericit în care sănătatea i-a putut fi rezolvată prin acel hormon de creştere. Este posibil ca întreruperea tratamentului să fie cauza pentru care el vomită. Administrarea acelui hormon creează o dependenţă, ca de cafea. Atunci cînd organismul resimte lipsa lui are loc un proces prin care el încearcă să atragă atenţia şi de aici există şanse să pornească stările de vomă”, a declarat Niculae senior pentru FANATIK.

Mic dicţionar medical

Anxietatea este o stare caracterizată printr-un sentiment de insecuritate. Cei ce suferă de această boală au tulburări foarte frecvente. Boala se manifestă în diverse forme, în funcţie de gravitate. Se poate ajunge de la frica de şoareci pînă la tulburări mult mai grave. Transpiraţia, bătăile de inimă rapide, tremuratul, greaţa şi dificultăţile în respiraţie sînt doar cîteva dintre simptomele anxietăţii.

Deficitul de hormon de creştere (DHC) este o afecţiune în care organismul copilului nu produce hormon de creştere în cantităţi suficiente, ceea ce are drept consecinţă retardul de creştere. Deficitul de hormon de creştere poate fi prezent la naştere sau poate apare în orice moment pe parcursul copilăriei. Hormonii de creştere sînt produşi în mod natural de glanda pituitară de la baza creierului, dar nivelul producerii lor scade odată cu înaintarea în vîrstă. Dacă deficitul de hormoni de creştere este prezent de la naştere şi nu este tratat, persoana respectivă poate avea ulterior probleme cu dinţii, vederea, pielea şi o imunitate scăzută, iar adultul va rămîne mic, ca statură, cu înălţimi între 122 şi 165 cm.

A vomitat de 9 ori în mai puţin de trei ani!

Episoadele cu Lionel Messi vomitînd au început pe 16 august 2011, în timpul unui meci al Barcelonei cu Real Madrid. Atunci, totul a fost dat uitării după ce argentinianul a marcat un gol împotriva marii rivale. Pe 30 septembrie 2012, Messi a vomitat după ce a băut apă în timpul unui joc între Barca şi Sevilla. Pe 26 martie, Argentina s-a deplasat la La Paz pentru un amical cu Bolivia. Messi a vomitat, acuzînd altitudinea la care s-a disputat meciul. La cîteva luni distanţă, pe 19 august 2013, atacantul a vomitat în cadrul unei partide cu Levante. Motivul invocat atunci a fost legat de efortul depus, pentru că sud-americanul revenea după o accidentare şi pentru că temperaturile au fost extrem de ridicate. Pe 17 februarie 2014 a avut loc primul incident de acest gen al anului. Atunci, Barca evolua împotriva lui Real Sociedad. Messi a marcat un gol şi a fost înlocuit, dar nimeni nu a oferit nici o explicaţie legată de această decizie. Nici o lună mai tîrziu, pe 5 martie, românii au putut vedea pe viu o situaţie delicată pentru fotbalistul Barcei. |n timpul amicalului dintre tricolori şi „pume”, la nici 7 minute de la debutul partidei, Messi a vomitat. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi pe 7 iunie, în partida de verificare a naţionalei argentiniene contra Sloveniei. La Cupa Mondială, „Puricele” a avut probleme în disputa cu Iran şi în marea finală cu Germania. |n total, s-au adunat 9 momente în care Messi a vomitat în ultimii trei ani şi o întrebare continuă să macine lumea întreagă: De ce vomită Messi?!

„Am făcut mai multe teste şi nu ştiu despre ce este vorba. Mi se întîmplă după meci, în timpul antrenamentelor, atunci cînd sînt acasă… Nu ştiu bine ce este, dar mi se întîmplă. {i apoi trece. Am încercat să iau nişte pastile, uneori se întîmplă înainte de meci, alteori mi se întîmplă chiar pe terenul de joc” (Lionel Messi)

6 luni era perioada maximă în care tratamentul şi dozele de administrare ale hormonului de creştere uman nu erau schimbate de medicul specialist care îl consulta pe Messi

 P: Pariaza cu cei mai buni! BONUS de 150 RON la înregistrare!