Fiica Stelei Popescu, Doina Maximilian, la 5 ani de la moartea artistei, răspunde cârcotașilor: ”Nu-mi pun asemenea probleme, să mă justific”

Astăzi, pe 23 noiembrie, se împlinesc 5 ani de la trecerea în neființă a Stelei Popescu, actrița cu o carieră de peste 60 de ani în teatru și cinematografie. Fiica ei, pe care a adoptat-o împreună cu Mihai Maximilian, Doina, dezvăluie lucruri neștiute până acum despre marea actriță a României. Mai mult, în exclusivitate pentru FANATIK, Doina Maximilian le răspunde celor care, în ultimii ani, au tot cârcotit pe tema moștenirii pe care a obținut-o după moartea artistei.

Cinci ani d ela moartea Stelei Popescu! Doina Maximilian face dezvăluiri exclusive despre artista care i-a fost mamă

Astăzi, 23 noiembrie 2022, se împlinesc 5 ani de la moartea Stelei Popescu. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Doina Maximilian, fiica ce i-a fost alături Stelei până la final, ne povestește ce fel de mamă a fost celebra actriță.

Doina Maximilian își amintește ce a simțit când a văzut-o prima dată, la vârsta de 13 ani, cum a învățat-o Stela să treacă peste necazuri și care erau felurile consacrate de mâncare pe care le gătea celebra actriță.

Doina Maximilian ne spune cum a făcut față răutăților celor invidioși și cum a reușit să depășească momentele de după moartea mamei sale. După cei 50 de ani petrecuți împreună, fiica Stelei încă o mai simte pe mama ei atunci când are vreo greutate în viață și ne spune ce lucruri ar mai fi avut celebra actriță de realizat dacă nu ne-ar fi părăsit atât de brusc.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

“Nu conștientizam încă de impact va avea Stela asupra vieții mele”

S-au împlinit 5 ani de când Stela Popescu nu mai este printre noi. Îți amintești ce ai simțit când ai văzut-o prima dată?

– Prima dacă am văzut-o când aveam 13 ani. Am venit în vacanță de vara în România din Cehoslovacia, unde am locuit până am terminat liceul. Unchiul meu, Mihai Maximilian, m-a luat la un spectacol de varietăți care s-a ținut la Grădina de vara Fantasio din Constanța. Grădina are 2000 de locuri ocupată la maxim de public venit să se distreze. În momentul acela nu conștientizam încă ce impact va avea Stela asupra vieții mele. Știam doar că este actriță și soția unchiului meu.

Am urmărit spectacolul. Stela prezenta un cuplet. Nu aveam idee atunci că era deja vedetă. Reacția plină de entuziasm a publicului m-a pus oarecum pe fir. Părea că este iubită mai ceva decât ceilalți interpreți.

Ce m-a marcat însă când urmăream prestația ei, dar mai cu seama în momentul aplauzelor, a fost sinceritatea zâmbetului, transmitea bucuria și senzația că privește exact spre tine. Nu am văzut până atunci, și nici după, artist într-un spectacol emanând o astfel de sinceritate carismatică. Ulterior aveam să aflu că așa era ea și în viață, extrem de sinceră, naturală și adevărată.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Doina Maximilian: ”Acasă se îmbracă precum s-ar fi aflat la cineva în vizită”

Care sunt primele lucruri care îți vin în minte atunci când te gândești la mama ta adoptivă?

– Mă gândesc des la felul ei de a fi, naturalețea și eleganța ei. La ea acasă fiind ținută era întotdeauna la fel de pitorească precum s-ar află la cineva în vizită. O delecta mult subiectul legat de mâncare. E o pasiune comună care-mi trezește amintiri.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la Stela Popescu?

– Când discutam despre aspectele dificile cu care te confrunți în viață, niciodată nu dădea curs la prea multe teoretizări. Se grăbea să concluzioneze: gata, nu ne facem probleme, ne gândim numai la lucrurile plăcute, ai înțeles?

”Parcă nu putea respira dacă nu era înconjurată de lume”

Cum te alinta Stela? Ce va plăcea să faceți când erați numai voi două?

– Nu era stilul ei să mă alinte, să fie sentimentală. Nu avea mult timp liber pentru ea, pentru noi. Când apăreau clipe, zile libere, nu-i plăcea să fie singură. Avea mulți amici. Acum sunt sigură că acele momente în care eram doar noi trei, eu, unchiul meu și ea, de regulă la mesele de prânz sau în zilele de după sărbători, au însemnat pentru fiecare dintre noi ceva special. Fiindcă erau rare. Și de Crăciun sau de Paște îi plăcea să aibă mulți invitați și să organizeze mese.

Momentele în care își aparținea doar sieși sau era doar cu mine nu erau multe. Era încredințată că aparține tuturor, că trăiește pentru alții. Parcă nu putea respira dacă nu era înconjurată de lume.

Doina Maximilian în momentele grele: ”Gândul meu pleacă spre Stela, la concurență cu Dumnezeu”

O mai visezi pe mama ta, în continuare o simți lângă tine?

– M-a lăsat cu același sentiment pe care l-am simțit toată viața de când am cunoscut-o. Că mă protejează. Și acum când ea nu mai e și mă aflu în clipe de cumpăna sau am de mulțumit providenței, gândul meu pleacă spre ea, la concurență cu Dumnezeu. Și lucrurile se rezolva. Probabil că e la fel de iubită și pe lumea cealaltă.

Cum se sărbătorea Crăciunul la voi în familie? Stela gătea, avea niște preparate speciale?

– După cum am spus, sărbătorile pentru ea însemnau să ofere clipe speciale celorlalți. Făcea tot posibilul să fie acasă. Când îmi spunea: `hai Doina să facem o conferință de presă`, știam că se pune la cale o petrecere cu mulți invitați și o lista bogată de mâncăruri. Îi plăcea să facă liste cu cei pe care urmă să-i invite, lista de meniu, apoi lista de cumpărături. I-am fost întotdeauna alături în aceste inițiative. Pe ea o relaxa ritualul impus de aceste ocazii.

Doar noi găteam, serveam și debarasam. Produsele culinare care au devenit de referință la aceste mese erau iahnia de fasole și plachia de crap. Cu nostalgie și mult drag îmi amintesc de ciorba de varză și borșul de lobodă pe care le făcea când decidea să țină regim. Aveam în frigider câte o oală mare cu unul din preparate. Se mâncau reci și erau extrem de gustoase.

Simplitatea Stelei Popescu: ”Era mulțumită să știe ca are ceva de făcut”

Stela ar fi împlinit 87 de ani. Cât de multe mai avea de realizat?

– Dacă ar mai fi trăit, cu siguranță n-ar fi schimbat nimic din modul ei de  viață de dinainte să ne părăsească. Cel mai elocvent exemplu despre cum Stela înțelegea să-și ducă existența de zi cu zi este că atunci când fie la telefon, fie când apăream la ea acasă  puneam întrebarea: `Stela, ce faci?` și ea răspundea întotdeauna: `Am ce face, am ce face`. Era starea ei de normalitate și mulțumire. Să știe că are ceva de făcut.

Cum se relaxa mama ta, avea timp de așa ceva?

– Mai multe zile libere legate au apărut în ultimii trei ani ai vieții sale. Lunile de vară le petrecea în casa ei din 2 Mai alături de câte-o prietenă. Acolo, din topul plăcerilor făcea parte organizarea meselor de prânz pentru vecini, pentru câte-o familie din provincie care se nimerea să fie pe litoral, ca revanșă pentru găzduire în timpul deplasărilor ei prin țară. De asemenea, nu se sătura să stea pe terasa casei de la 2 Mai, aflată pe faleză, să privească marea și să depăne amintiri despre vremurile când trăia Puișor, cum îi spunea ea soțului ei. O altă mare plăcere al ei era să se uite la filme.

Doina Maximilian spune adevărul: ”Apariția mea în viața ei a scutit-o de eventualele frustrări”

Multă lume te-a invidiat, a vorbit poate în necunoștință de cauză despre relația ta cu Stela, mama ta adoptivă. Cum le-ai răspuns?

– Nu-mi pun asemenea probleme, să mă justific față de cei care au ceva de obiectat în ceea ce mă privește pe mine sau relația mea cu Stela. Ea spunea – `sunt la` sau  `mă duc la fiica mea sau fetele mele`, incluzând-o și pe nepoata ei. Eu, fiica mea, și mai târziu strănepotul, eram singura ei familie. Singurul capitol lipsă din viața era că nu a născut un copil. Avea toate datele pentru a fi o soție și o mamă excepțională. Apariția mea în viața ei a scutit-o de eventualele frustrări.

Am avut parte de dragostea ei în adevăratul sens al cuvântului. Este știut că efectiv înfiată de ai mei, Stela și Puișor, am fost abia la maturitate, special ca să-mi asigure drepturile generate de calitatea de fiică. Cred că șansa să fiu considerată de Stela fiica ei a fost percepută de ceilalți nu ca o normalitate, ci ca un privilegiu. Așa îmi explic acele cârcoteli  inevitabile atunci când peste cineva dă pur și simplu un mare noroc.

 ”Stela a fost norocul vieții mele”

Cum ai reușit să faci față răutăților apărute în presă după moartea Stelei Popescu?

– Faptul că voi deveni moștenitoarea Stelei era știut de dinainte ca ea să dispară. Nu era un secret pentru nimeni că își dorea ca atunci când ea nu va fi, fetele ei să rămână înzestrate. Stela era un om realist. Pe lângă satisfacția unei munci făcute cu plăcere, mulțumirea că are cui lăsa averea dobândită de-a lungul vieții îi oferea o motivație de care orice om normal are nevoie.

”Mamă a fost doar pentru mine”

Cu siguranță și existența mea în viața ei a contat enorm pentru ea. O explicație pentru reacțiile dezaprobatoare legate de beneficiile mele în urmă dispariției ei este acel sentiment perceput de foarte mulți, indiferent dacă au cunoscut-o sau nu, că Stela e a lor.

Sunt întru totul de acord cu ei. Stela aparținea tuturor. Dar mamă a fost doar pentru mine. Între noi a fost o relație normală de mamă și fiica. Meritul a fost eminamente al ei. Mă copleșea cu generozitatea și înțelegerea ei pentru mine. Nu există să nu-mi fi îndeplinit vreo dorință.  Am stat în preajma ei cincizeci de ani. A fost norocul vieții mele. Niciodată recunoștiința mea față de Stela nu va fi pe măsura a ceea ce mi-a oferit. Gândul ăsta mă împovărează și acum.

Ce planuri ai în viitorul apropiat?

– Încă mai sunt multe de făcut în ceea ce privește valorificarea celor lăsate în urma alor mei. Când pot, mai cu seama de sărbători, dau fuga la copii, care nu se află în țară. Plănuiesc ca pe viitor să pot petrece mai mult timp alături de familie, stabilită în Germania.