Dacă vrei să te relaxezi la final de weekend cu un film românesc, iată o peliculă pe care criticii de film au lăudat-o încă de la lansare. Este vorba despre o dramă, ideală pentru adolescenți și adulți. Povestea te va impresiona profund.
”Un pas în urma serafimilor” a apărut în 2017 și a fost regizat de Daniel Sandu. Odată ce vei începe să-l privești, vei constata că are legătură cu fapte din lumea reală. Totul se învârte în jurul religiei și ale sacrificiilor pe care trebuie un tânăr să le facă pentru a îmbrăca haina de preot.
Pelicula conține povestea unui adolescent pe nume Gabriel care s-a înscris la un seminar teologic ortodox în speranța că va deveni slujitor al Domnului. Pătrunde cu pași mărunți în această lume nouă pentru el și încearcă să se adapteze mediului.
Gabriel ajunge după un interval să vadă că mulți dintre colegii săi încalcă regulamentul ce li s-a impus și în schimbul celui exemplar, îl au pe ce cel neacceptat pentru un seminarist la Teologie: fumat, cluburi etc. De asemenea, rămâne dezamăgit după ce constată că sistemul pentru care se pregătește este corupt și abuziv.
La un moment dat, el și alți trei colegi din seminar sunt catalogați de către consiliul școlar ca fiind elevii problemă. Ei descoperă că se dă o luptă pentru putere între un preot incoruptibil, dar abuziv, și între un cadru didactic viclean și corupt, chiar.
Printre toate cele menționate, elevii vor concluziona și că pentru a rezista vreme de 4 ani în seminarul teologic trebuie să încurajeze fapte interzise de religie, precum: furtul, trădarea, manipularea, ironia, lăcomia, ipocrizia sau minciuna.
Daniel Sandu, regizorul filmului ”Un pas în urma serafimilor”, a trăit o parte dintre scenele prezente în pelicula sa. Asta pentru că a urmat Seminarul Teologic de la Roman, care iată se pare că nu i-a lăsat o impresie prea bună și astfel și-a transpus trăirile în peliculă.
”Acest fapt a venit din dorința mea și a echipei de a crea o experiență cinematografică diferită de filmul tradițional românesc. Apreciez minimalismul, îi înțeleg sensul, nu sunt neapărat un consumator al filmului minimalist.
Mi-am dorit un alt tip de cinema și am avut ambiția – eu și echipa mea – să încălcăm cât mai multe reguli ale așa-zisului film minimalist, să avem un decupaj cât mai complex, să avem acțiune, să avem muzică, să avem culoare”, a spus Daniel Sandu la Digi 24.