Fina Georgianei Lobonț, interpreta de muzică folclorică Daiana Crețan, are un mare vis în 2024, legat de numele maestrului Tudor Gheorghe. Vedeta a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK, despre provocările prin care a trecut în showbiz, dar și momentele frumoase pe care i le-a adus muzica.
Bucovineanca, unul din numele noi și promițătoare din lumea folclorului, se mândrește cu zona din care provine și vrea ca prin cântecele sale să o promoveze și mai mult. Îndrăgita interpretă, fina Georgianei Lobonț, a recunoscut că nu este deloc ușoară lumea în care a intrat, că a întâmpinat destul de multe momente dificile.
Doar că fără obstacole și fără greutăți, cu siguranță niciun artist nu s-ar bucura la fel de mult de succes. Cântăreața a vorbit și despre povestea de iubire pe care o trăiește, soțul ei susținând-o enorm în carieră.
Cum faci față provocărilor lumii moderne? Cum reușești să împaci muzica populară, tradiția, cu tehnologia, cu nevoia tot mai mare de reinventare?
Fina Georgianei Lobonț: – Este important să găsim un echilibru între tradiție și tehnologie, astfel încât să putem ajunge la un public divers și să rămânem relevanți într-o lume în continuă schimbare. Nevoia constantă de reinventare este o provocare pe care o accept cu entuziasm. Eu aduc elemente din muzica ușoară și mă las pradă creativității mele, combinându-le și cântând muzică folclorică.
În același timp, vreau să păstrez o autenticitate indiferent de cerințe, pentru a fi unică prin felul meu și ca lumea să mă recunoască pe mine și să mă identifice cu anumite însușiri. Mă bucură să văd faptul ca din ce în ce mai mulți tineri iubesc folclorul și se mândresc cu rădăcinile culturale și tradiția.
Cât de dură e lumea folclorică? De ce greutăți te-ai lovit când ai pornit pe acest drum?
– În lumea folclorică, precum în orice alt domeniu, există momente dificile, si mai apar din când în când. Într-adevăr, am întâmpinat un episod care m-a supărat și descurajat mult, când am fost criticată în mod repetat pentru o reinterpretare a unui colaj de piese tradiționale. Unii considerau că am îndrăznit prea mult și am încălcat “spiritul” tradiției, iar vocea mea nu se pliază și că nu aș fi făcută pentru muzică populară.
Am vrut să renunț cu totul dar m-am gândit profund și am luat în considerare critica constructivă și am continuat să-mi exprim creativitatea, găsind modalități de a onora tradiția în timp ce aduc elemente proaspete. Să îmbin timbrul meu, vocea mea de muzică ușoară și de petrecere, pe sunete de muzică populară.
Până la urmă, muzica este subiectivă, iar diversitatea în interpretare este esențială pentru mine și cei care mă ascultă. Și am avut succes! Iar ceea ce îmi place să cânt, voi cânta, pentru că muzica se simte, este o stare și nu are limite!
Ce îi sfătuiești pe tinerii artiști care vor să pătrundă în industria muzicii populare românești?
Fina Georgianei Lobonț: – Sunt mulți tineri talentați care cântă, au voci superbe, dar se opresc pentru că se compară cu ceilalți artiști și se simt inferiori sau nu vor se viseze departe. Eu le spun și sfatul meu e să asculte inima lor, să cânte ce le place în modul lor unic pentru ca oamenii de multe ori aud cu sufletul și să nu înceteze să creadă în ei. Ceea ce transmiți tu ca și artist prin voce și prezența ta contează și, dacă îți place, se va cunoaște repede și vor veni rezultate și din partea publicului, din partea oamenilor care ne ascultă. Fiecare are ceva al lui!
Cu ce artist din muzică ți-ai dori să cânți măcar o dată și de ce?
– Mi-ar plăcea să cânt cu unicul artist Tudor Gheorghe. Îl stimez și simt că este un talent și un spirit desăvârșit. Se conectează cu cântecul într-un mod deosebit de profund.
Cum ți-ai cunoscut soțul? Cum a început povestea voastră de dragoste? Cum a fost la nunta voastră?
– Pe soțul meu l-am cunoscut când aveam 15 ani. Era prietenul cel mai bun al surorii mele și mi-a făcut cunoștință sora mea cu el. Ne iubim de mici copii, am crescut împreună și am trăit o poveste adevărată de dragoste. Am pornit de jos și am mers amândoi în Marea Britanie pentru un viitor mai bun.
Cu timpul am reușit să ne deschidem o afacere împreună și să ne putem realiza și să întemeiem o familie. Nunta a fost așa cum se face la noi la Suceava, cu 300 de invitați și cu toate neamurile și prietenii. A fost multă voie bună. Lumea ne iubește și s-a simțit asta la nuntă. A fost distracție maximă.
Cum reușești să-ți împarți viața de artist cu cea de mămică? Știm ca ai doi băieței, îți este greu?
– Să îmi împart mereu viața de artist cu cea de mamă este categoric o provocare, dar și o experiență frumoasă. Trebuie mereu să îmi planific timpul, să îl calculez, și să profit de fiecare minut. Îi implic foarte mult pe copii în activitățile mele, ba chiar îi iau cu mine pe la evenimente, atunci când este necesar, chiar și când mă aranjez, când fac pregătiri pentru videoclipuri și nu este ușor.
Cel mai important lucru, este că am ajutorul soțului meu și al familiei mele, fără de care nu aș reuși. De multe ori este epuizant, dar faptul că ei au încredere în mine și mă susțin îmi dă putere și apar rezultate. Timpul meu liber când nu fac muzică, îl dedic tot familiei și sunt cu copiii dându-le lor atenția toată.
Îți mai dorești copii?
– Da, îmi doresc încă un copil, mai spre bătrânețe, ca să îmi mențină sufletul tânăr și casa binecuvântată și să mai umple din golul băieților mei când vor pleca fiecare la casa lui.
Ce planuri ai pentru 2024?
Fina Georgianei Lobonț: – Anul 2024 se anunță a fi unul care îmi va aduce multe proiecte frumoase, un an în care voi munci mult și voi fi aproape de publicul care mă iubește. Am diverse evenimente și colaborări deosebite.
Spune-ne câteva lucruri pe care publicul nu le știe despre tine!
– Eu mai am câteva pasiuni. Teatrul, dansul și jurnalismul. Am participat când eram în liceu la diverse concursuri secțiunea monolog și am câștigat 4 ani consecutiv locul 1. Am făcut parte din ansamblu “Florile Bucovinei” și am dansat prin diverse țări. Iar ceea ce îmi lipsește și probabil o doresc să fac este jurnalismul. Am prezentat și creat știri pentru un post local din Rădăuți. Au fost niște experiențe de la care am învățat și vor rămâne mereu în inima mea.