FINLANDA - ROM NIA. Povestea halucinantă de acum 41 de ani! Au chefuit şi s-au distrat cu fetiţe - Fanatik.ro

FINLANDA ROM NIA Povestea halucinanta de acum 41 de ani Au chefuit si sau distrat cu fetite

FINLANDA – ROM NIA. În urmă cu 41 de ani, pe 14 octombrie, România obţinea cea mai mare victorie din istoria sa, 9-0 contra Finlandei, pe fostul ”23 August”, actuala Arenă Naţională din Bucureşti. ”Tricolorii”, pregătiţi de regretatul Valentin Stănescu, aveau nevoie de un succes la cel puţin 9 goluri diferenţă, corelat cu cel mult o remiză a Republicii Democrate Germane (RDG) în Albania, pentru a se califica la Campionatul Mondial din Germania de Vest (RFG).

Acea întîlnire a avut o poveste frumoasă, de care ne aducem aminte cu plăcere, dar şi una tristă, ratarea calificării la CM 1974. Pe amîndouă vi le relatăm mai jos.

Portarul Finlandei, actualul preşedinte al Federaţiei

FINLANDA – ROM NIA. Din prima reprezentativă a Finlandei făceau parte atacantul Matti Paatelainen, tatăl actualului selecţioner, Mixu, dar şi actualul preşedinte al Federaţiei Finlandeze, Pertti Alaja, cel care a fost ghinionistul portar al oaspeţilor. ”Ştiu povestea din 1973, tatăl meu a fost pe teren atunci. Voi încerca să îl răzbun!”, a spus Mixu Paatelainen la conferinţa de presă organizată cu ocazia partidei Finlanda – România. În tabăra noastră erau nume precum Rică Răducanu, Lajos Sătmăreanu, Mircea Sandu, Cornel Dinu sau Florea Dumitrache. Povesteşte Rică: ”Primiserăm ordin să le dăm cît mai multe goluri şi puteam să îi batem cu 13-0 sau 14-0, ţinînd cont de numărul ocaziilor pe care le-am avut. Şi acum regret că nu am dat şi eu un gol, mai ales că avea voie toată echipa să meargă în atac şi să marcheze, inclusiv portarul. La o fază am trecut cu capul pe sub minge şi a marcat Mircea Sandu. Atunci finlandezii erau mai mult cu schiul, cu hocheiul, la fotbal nu aveau nici un haz. Acum nu cred că îi mai prindem aşa”.

Clasamentul grupei înaintea ultimelor meciuri (România – Finlanda şi Albania – RDG) arăta în felul următor: prima poziţie aparţinea Germaniei de Est, care avea 8 puncte. Pe doi era România, cu 7 puncte, iar pe trei şi patru erau Finlanda şi Albania, fără şanse de calificare.

Finlandezii au venit la Bucureşti fără nici un obiectiv, fiind deja eliminaţi. Cei care au prins acele vremuri povestesc că nordicii au stat mai mult prin baruri, iar ”nişte oameni de bine” le-au băgat pe gît şi ceva fete. La ora meciului erau sleiţi. Povesteşte Mircea Sandu: ”Noi nu am petrecut cu ei, după victorie. Ţin minte că am dat vreo două goluri, unul dintre ele cu călcîiul, dar şi unul cu mîna. Oricum, a fost un meci mare făcut de noi. Şi acum am rămas în relaţii foarte bune cu portarul lor, actualul preşedinte al Federaţiei Finlandeze de Fotbal. Cînd ne mai revedem, îmi repetă mereu că eu am fost cel care i-a creat cele mai multe probleme şi că îşi aduce aminte cu groază de respectiva întîlnire. Nu cred că mai putem reedita un astfel de rezultat acum, din punct de vedere valoric ne lipseşte 80% din ce aveam atunci. Eu am fost optimist şi în partida cu Ungaria, dar m-am înşelat. Acum sînt pesimist că vom reuşi un rezultat bun cu Finlanda, însă sper să mă înşel iar”.

Uluitor e că în ultima etapă din faza grupelor, între meciurile România – Finlanda, disputat pe 14 octombrie, şi Albania – RDG, jucat abia pe 13 noiembrie 1973, a trecut o lună!!!! Aşadar, după ce au cîştigat cu 9-0, ”tricolorii” au sperat cu ochii deschişi, timp de o lună, la turneul final. În cele din urmă, totul s-a năruit, RDG-ul cîştigînd la Tirana cu 4-1.