Firicel Tomai, fostul antrenor al Simonei Halep, INTERVIU EVENIMENT: “Când a fost vorba să se opereze la sâni a avut un moment de panică! Din cauza bustului are și problemele la spate” Marginalizată de colege: “Fiind machedoancă, era cam singură”. EXCLUSIV

Firicel Tomai este unul dintre antrenorii care au influențat decisiv carierele a doi dintre jucătorii români de top. L-a descoperit pe Victor Hănescu, sportiv pe care l-a dus pe culmile gloriei într-un sfert de finală la Roland Garros împotriva lui Roger Federer și i-a fost alături Simonei Halep în anii de cumpănă, dinaintea performanțelor uriașe obținute de campioana noastră. Poate și asta l-a făcut să spună: “Simona nu era jucătoarea care este astăzi fără mine!” 

Firicel Tomai, fostul antrenor al Simonei Halep, interviu eveniment! A descoperit o problemă la inimă datorită tenisului

Cu Firicel Tomai ne-am întâlnit la Centrul Național de Tenis lângă terenul numărul 1 din complex, unde chiar atunci făcea antrenament Irina Begu. Tehnicianul născut lângă Baia Mare nu este un care să se ferească de cuvinte în momentul în care are ceva de spus și a dat un interviu cu cărțile pe față pentru FANATIK în care a vorbit deschis despre colaborările cu Simona Halep și Victor Hănescu. Primul antrenor de la seniori al Simonei Halep dezvăluie prin ce a trecut sportiva când a făcut operația la sâni, rivalitatea dintre Simona și Sorana care datează încă de la junioare, dar și controversele care l-au făcut să renunțe la colaborare.

Domnule Tomai, cum a început povestea dumneavoastră în tenis?

– Născut într-o comună din Maramureş, l-am rugat pe tata să îmi cumpere o paletă şi o minge de tenis. El mi-a luat o paletă de tenis de masă. Am fost dezamăgit şi i-am cerut să îmi ia una mare. Am jucat pe pietriş, dar mi-a plăcut şi am spus să mergem mai departe. Am jucat mult în Baia Mare, am avut şi o problemă de sănătate la 12-13 ani. Dar a fost greu cu tenisul în acea perioadă şi mi-am dat seama după aceea ce mi-a lipsit. Era greu pe vremea lui Ceauşescu să faci performanţă.

Spuneaţi de problema de sănătate pe care aţi avut-o, o problemă la artera aortă. Aţi descoperit-o datorită tenisului?

Digi24.ro

Cum a reușit un bărbat să stea gratis timp de 5 ani într-un hotel celebru din New York

– Da, făceam controale medicale în fiecare an. La vârsta de 10 ani aveam o tensiune foarte mare 15 cu 10. Şi de la an la an aveam aceeeaşi problemă cu tensiunea şi am hotărât să facem controale să vedem de unde vine. M-am internat în spital, iniţial îmi spuneau că era de la rinichi. Apoi am venit la Fundeni şi până la urmă mi-a descoperit problema la inimă după un puls cu mâna, un puls femural şi mi-a pus imediat diagnosticul. A trebuit să vină o sondă specială din Olanda, a fost o intervenţie de câteva ore. Şi apoi a trebuit să mai stau vreo 10 luni să se refacă pereţii aortei. Nu mi-au rămas problemele. Sunt în regulă. A rămas o mică tensiune, nu e de pilot.

“De Victor Hănescu mi-am dat seama după câteva antrenamente că avea calități și putea să urce” 

V-aţi caracterizat ca fiind un jucător mediu. Ce v-a lipsit să fiţi un jucător de top?

– În România era greu să te numeşti jucător de top. Până în anii 90 erau cluburi care beneficiau de la combinate, exploatări miniere, etc. Acolo aveam doar campionatele naţionale şi unele turnee. Aceeaşi jucători ne întâlneam mereu. Erau jucători mult mai buni şi mă raportam la acest nivel: Pavel, Pescariu, Voinea, mai mulţi. Ei erau peste mine, eram pe la mijloc pentru că îmi lipseau calităţi fizice, forţa în principal. Problema de sănătate mi-a pus capac şi m-a limitat.

Cum aţi făcut pasul spre antrenorat?

– Am făcut Armata la Steaua, am fost apoi la Facultate şi am avut o clasă de 24 de jucători de tenis. Acolo era şi Victor (n.r. Hănescu). Mi-am dat seama după câteva antrenamente că Victor avea calităţi şi putea să urce.

Ca antrenor ați avut jucători care au reușit să joace la un nivel foarte înalt: Victor Hănescu, Simona Halep fiind cei mai importanți…

Digisport.ro

FOTO Au ”explodat” după ce au văzut în ce o să apară americancele la Jocurile Olimpice

– Ei sunt cei mai importanţi. Nu am lucrat cu mulţi sportivi. Am început cu Victor, treaba a mers bine, nu puteam să îl las deoparte pentru că rupeam toată această poveste frumoasă. Am mai avut o colaborare cu o româncă din Germania, Marlene Weingärtner. A fost frumos, a ajuns pe locul 40 WTA în două luni, însă am vrut să îl prind şi pe Victor lângă noi, dar nu au mers lucrurile. M-am înţeles mai greu cu ea. Am zis să rămân cu Victor, să nu mai am stres.

Victor Hănescu a apărut brusc în tenisul românesc în anii 2000. Cum a fost ascensiunea lui?

– În trei ani de zile s-a întărit fizic foarte bine. El la 16 ani avea 60 şi ceva de kilograme la 1,88 metri. Am schimbat câteva lucruri, s-a întărit până a început să aibă lovituri deranjante. Apoi a început să domine la nivelul său de vârstă şi să urce în clasament.

“Hănescu avea probleme la inimă! Am găsit aritmii foarte serioase, mii de aritmii pe zi” 

Vă deranjează că mai ales spre final de carieră au apărut în spaţiul public diverse opinii conform cărora Victor Hănescu era un jucător modest, nespectaculos sau limitat?

– Am auzit de aceste idei de la unele persoane care încearcă să comenteze tenisul şi nu trăiesc în el. Antrenorii şi jucătorii care sunt în circuit îl apreciază pe Victor pentru că ştiu cât de greu este să ajungi în top 20 ATP. A dat o mână de ajutor echipei de Cupa Davis, a ţinut echipa României în grupa mondială pentru câţiva ani, dar ceva adevăr există… Eu cât am lucrat cu Victor, nu îmi plăcea să vorbesc despre viitor. Începând târziu pregătirea, era mai fragil fizic. Era longilin, nu era un tip care să facă foarte bine faţă la eforturi susţinute şi la pregătire. În plus, el avea câteva probleme cu inima, am găsit nişte aritmii foarte serioase, mii de aritmii pe zi. Acele probleme îl făceau să obosească mai repede şi să aibă un disconfort. Pe teren nu arăta un jucător foarte solid ca să alerge 5 ore. Atunci nu se credea posibil ca un român să intre în top 100. Apoi spuneau că nu va intra în primii 50, în primii 30. Au fost nişte valuri care i-au făcut pe toţi să tacă şi apoi sigur că în momentul în care a ajuns acolo, contestatarii doreau să îl detracteze şi să spună că nu mai poate urca. Dar e adevărat că Victor a avut o limită. Domnul Ţiriac a fost singurul care a avut dreptate. Dânsul spunea că este un jucător care va sta în jurul locului 30. Dacă ai un ochi bun, poţi să îţi faci o părere în jurul cărui loc stă un anumit jucător în carieră.

Barierele financiare în tenis sunt destul de ridicate pentru jucătorii tineri. Cât de mult contează banii?

– Foarte mult, dar dacă îţi doreşti enorm în viaţă, te lupţi, vine şi destinul şi te ajută. Victor a reuşit cu bani puţini. Noi am avut buget foarte mic. Şi datorită faptului că eu nu am fost plătit câţiva ani. Aveam bani doar de concursuri. Antrenorul ridică mult cheltuielile unui sportiv. Un antrenor privat te poate duce la 50.000 de euro pe an, la nivel de junior spre seniori. Însă la juniori nu prea dă lumea atâta, că nu este uşor. Când începi să joci turnee futures, challenger şi ai un punct sau două şi vrei un antrenor după tine… ei cer cam 3000-4000 de euro pe lună. În străinătate se duc şi la 10.000-15.000. În România nu ai banii ăştia şi nici maseur, preparator fizic, etc. La nivel de seniori când mergi la concursuri ai nevoie de aproximativ 100.000 de euro pe an. La juniori te poţi descurca şi cu 40.000-50.000 de euro pe an. Într-o formulă de jucător-antrenor în România, ca tehnician trebuie să îţi permiţi să pierzi bani ca să poţi câştiga bani. Eu am făcut acest sacrificiu pentru că îmi doream să fiu un antrenor bun, respectat şi asta m-a făcut să accept. Eu am avut o dorinţă uriaşă, mai ales că nu am fost un jucător de nivelul pe care l-am dorit.

“Simona Halep, fiind machedoancă, era cam singură. Era privită mai distant. Relația cu Sorana Cîrstea era rece de la junioare. Au apărut multe discuții” 

Simona Halep este cel mai sonor nume pe care l-aţi antrenat. Cum a fost colaborarea pe care aţi avut-o între 2008 şi 2012?

– Cu Simona Halep a fost o colaborare foarte ok. A început pe terenurile astea, de la Centrul Naţional de Tenis. Voia să schimbe antrenorul, şi-a luat-o pe doamna Ruzici manager la Roland Garros. Chestia asta a declanşat o supărare din partea domnului Idu, care a ajutat-o cu bani mult timp, deşi lumea spune că n-a ajutat-o nimeni. Totuşi, Simona a fost ajutată de oameni, de prieteni. Domnul Idu a rupt relaţia şi apoi Simona a venit spre Bucureşti. Fără sponsor, fără antrenor. Tatăl ei avea o fabrică de lapte cu care se descurcau şi o trimiteau la concurs. Am început o colaborare prin care am făcut un sacrificiu. Nu am fost plătit doi ani de zile pentru că nu avea de unde. Apoi a început să câştige nişte bani şi s-au mai schimbat lucrurile. Federaţia a ajutat-o cu mingi, cu teren, cu pregătire, eu ca antrenor şi încet-încet a început să joace. Au început să apară rezultatele pentru că ea avea calităţile să ajungă acolo, dar nu putea să le exprime. Nu erau puse în practică, nu le materializa.

Mulţi spun că avea o problemă cu timiditatea, atât în joc, cât şi în afara terenului…

– Da. Era destul de influenţată de faptul că, fiind machedoancă, era cam singură. Era privită mai distant şi simţea lucrul acesta. Mai ales că ea voia să bată fetele din România, pe astea mai bune şi simţea o mică răceală între ea şi cum se comportau celelalte jucătoare din Bucureşti. Se vedea puţin ţinută la distanţă. Acest lucru a ambiţionat-o şi se vedea o adversitate între ele până când Simona a ajuns pe locul 1 şi şi-a schimbat viziunea din acest punct de vedere, am şi observat. Şi-a «Ok, sunt cea mai bună, sunt locul 1» şi a început să îşi refacă relaţiile cu colegele de generaţie.

Asta îmi aduce aminte despre rivalitatea Sorana Cîrstea – Simona Halep, despre cele două se scrie şi acum că au o relaţie destul de rece…

– Exista demult, de la junioare această relaţie rece. Chiar la un meci challenger de aici, de la Bucureşti, unde Simona a fost aproape să o bată pe Sorana, au şi apărut discuţii după meci. Niciuna nu voia să piardă, mai ales că atunci Sorana juca puţin mai bine ca Simona, fiind puţin mai mare. Sorana nu concepe să piardă, Simona voia să vină tare din spate să audă lumea de ea, a fost o dispută aprigă. Dar nu doar între cele două, între toate fetele. Când Simona a început să se antreneze şi să urce în clasamentul WTA, toţi antrenorii erau uimiţi de evoluţia ei şi o priveau ca pe cineva pe nepusă masă. Simţeam şi eu această distanţă. Multe dintre relaţiile mele cu antrenori, cu sportivi, au devenit mai reci pentru că Simona este genul de om care vrea să fii doar cu ea, să te simtă doar lângă ea şi dacă vede că eşti mai aproape de altcineva ca amic nu-i place deloc. Se supără, se comportă ciudat şi îţi reproşează. Lucrurile s-au schimbat. A obţinut tot ce a vrut, trăieşte între oameni de elită care au totul. Nu mai este dependentă de acei oameni care o pot ajuta.

“Cei de la Federație i-au interzis să participe la un turneu Simonei Halep” 

Cumva, ea era mereu distanţată de cei de la Federaţie?

– Da, au fost probleme din acest punct de vedere. I-au interzis să participe la un turneu, au şi sancţionat-o două sau trei săptămâni. Atunci ea spunea că Bucureştiul o izolează puţin, nu i se dă atenţie.

Deşi unii contestă asta, dumneavoastră aţi schimbat unele lucruri la Simona Halep şi aţi spus că nu ar fi fost aceeaşi jucătoare pe care o ştim azi…

– Tehnic am schimbat aproape tot. Unele lovituri nu le ştia. Slice-ul de rever nu l-a dat în viaţa ei până nu a ajuns aici, voleul de rever nu avea nicio legătură. Urcările la fileu, serviciul dreapta, reverul, le-am schimbat radical. De la prize, retrageri sau biomecanică. Dreapta era groaznică şi chiar mi-a spus că foştii ei antrenori îi spuneau să îşi facă lovitura de dreapta că altfel nu are nicio şansă. Dar ei nu i-au spus cum să şi-o facă? Nu poţi să mergi la supermarket şi să îţi faci dreapta de prima sută mondială. I-am explicat cum stau lucrurile. Îi spunea după trei ani unei persoane că un an de zile nu a simţit lovitura de dreapta, dar făcea aşa pentru că aşa i-a zis domnul Firi şi s-a schimbat complet. În momentul în care la tenis faci o schimbare mică, nu mai simţi lovitura. Tot traseul loviturii este modificat. Te sperii, nu mai ştii să loveşti. Este dificil să schimbi, dar chestia aceasta a fost o provocare.

“Dacă nu ajungi în prima sută mondială, nu ești jucător. Dacă ești pe 130 nu câștigi bani, dai bani” 

Aţi făcut schimbări şi în ceea ce priveşte modul în care vede jocul în afara terenului?

– Normal că intensitatea, maniera de a juca, filosofia de joc au fost schimbate. Era o jucătoare care din trei mingi ori făcea punct, ori scotea mingea mult afară. Forţa din toate unghiurile, avea un joc nervos. Un joc bazat pe agitaţie şi nu suporta ca nimeni să o bată. La juniori a mers, avea rezultate bune. Ea s-a născut puternică şi până la 16 ani fetele nu prea aveau ce să îi facă nici în acele 2-3 mingi. În momentul în care fetele au început să mai crească ştiau că după 3-4 mingi dacă nu dă o lovitură câştigătoare, Simona pierde deseori punctul pentru că greşea. La un turneu challenger s-a dus cu un prieten de-ai mei şi a pierdut cu 12-0 (n.r. 6-0, 6-0) cu o jucătoare al cărui nume nu mi-l mai amintesc, a ajuns şi în circuit apoi. A fost un şoc şi şi-a dat seama că trebuie să schimbe.

La început aţi văzut ce poate deveni Simona Halep. Promitea să fie o jucătoare de top?

– Da, pentru că altfel nu ştiu dacă făceam sacrificiile pe care le-am făcut. Am avut multe greutăţi cu Victor, am avut şi probleme de sănătate pentru că în cantină la ANEFS a fost un caz de trichineloză şi apoi m-am îmbolnăvit şi eu. Dacă nu îmi ieşea treaba asta cu Victor… Ajunsesem la 32 de ani când nu aveam unde să stau, nu aveam nimic. Cu Victor am început să ne redresăm. Am reuşit să îmi iau o maşină cu care să mă deplasez, să îmi iau un apartament unde să stau şi apoi să îmi revin financiar. Când m-am redresat, nu mai eram interesat să sacrific ani de zile, să stau lângă un jucător, să ai răbdare să ajungă în prima sută. Vă spun ceva, dacă nu ajunge în prima sută mondială, nu mai este jucător. Dacă eşti pe 130 nu mai câştigi bani, dai bani. Este o graniţă foarte fină.

Acolo este graniţa unde nu mai câştigi bani, ci dai bani? Locurile 100-130?

– La locul 100 faci bani. Acolo este ultimul cut-off pentru că dacă eşti în jurul locului 100 intri la cele patru turnee de Grand Slam. Este tabloul de 128, sunt wildcard-uri, calificanţi şi intră cam 80-90 de jucători. Dintre cei 90, sunt unii accidentaţi şi cam primii 100 intră.

“În 2008 a avut un moment de panică, îi era teamă. Mi-a scris nişte mesaje şi a hotărât să nu facă operația la sâni, dar după Marsilia, foarte liniştită, mi-a spus: «Gata! Mă operez!» În două săptămâni s-a programat şi s-a operat”

Poate unul dintre cele mai controversate subiecte în jurul Simonei Halep a fost operaţia de micşorare a bustului. Presa internaţională a dezbătut pe larg subiectul. Ce aţi sfătuit-o pe această temă?

– A fost condiţia primordială pentru a face performanţă. Am fost la un turneu în Marsilia, de 100.000 de euro şi acolo am văzut că era foarte greu. Era un turneu măricel, ea era obişnuită să joace la cele de 10.000-15.000. Se vedea că nu are nicio şansă. A jucat cu o australiancă, una care nu era grozavă şi nu avea nicio şansă. Trebuia să alerge şi nu putea să se mişte cum trebuie din cauza bustului. Se oprea greu, pleca greu. Acolo am şi pus problema şi i-am spus că dacă vrea să facă ceva este condiţia primordială.

Era hotărâtă să facă asta?

– De câteva luni vorbeam de problema asta. Din august 2008 tot am vorbit. A avut o problemă cu hernia de disc şi a mers la doctorul Irimia care a făcut-o bine cu tratament şi care i-a propus această operaţie. În 2008 a avut un moment de panică, îi era teamă. Mi-a scris nişte mesaje şi a hotărât să nu o facă, dar după Marsilia, foarte liniştită, mi-a spus: «Gata! Mă operez!» În două săptămâni s-a programat şi s-a operat. Adică a fost o chestie pe care a simţit că trebuie să o facă. Pentru că am lucrat, simţea că se poate mai mult şi ştia că trebuia să scape de surplusul de greutate.

“Am vorbit mult cu ea, dar nu voia să se schimbe. Comparându-se cu Victor, ea tot îmi spunea: «Eu nu sunt Victor Hănescu. Nu pot fi liniştită!»”

Până la urmă s-a dovedit o decizie foarte bună…

– Da, păi altfel nu făcea nimic Simona. Nimic. Nu se poate la acel nivel. Ea are o mişcare extraordinară. Este vorba de 4 kg în plus, situate în zona pieptului. De aceea şi fetele se mişcă mai greu decât băieţii. E ca şi cum un băiat joacă şi are burtă mare.

Aţi întrerupt colaborarea în 2012. Care a fost motivul?

– Eu am avut o problemă pe fond de stres şi m-am îmbolnăvit. Am fost extenuat. Între 2008 şi 2010 am lucrat cu Victor şi Simona în acelaşi timp. A fost foarte greu. Singura persoană care realiza cât de greu era Ruxandra Dragomir care mi-a spus că nu ştie cum mă descurc cu amândoi. În 2010 am hotărât să mă opresc cu Victor pentru că era un tip matur, avea familie. Simona avea nevoie de ajutorul meu, era pe locul 93 şi mi-am dat seama că acolo trebuie un pic să decid ce fac. Nu mai mergea cu amândoi. Am decis să o ajut pe Simona. Am călătorit foarte mult. Au apărut şi nişte momente când Simona a ajuns acolo sus când… am avut neînţelegeri, momente care m-au supărat. Într-un moment am avut o decepţie. Se comporta pe teren destul de urât şi atunci, dar nu aşa de des. La Wimbledon a jucat cu Medina Garrigues. A pierdut în decisiv şi la ‘s-Hertogenbosch şi la Wimbledon. Ea a fost destul de rece şi obraznică pe teren, a comentat acolo. Mie nu îmi plac lucrurile acestea când jucătorul nu mai are liniştea aia şi căldura aia şi începe să se creadă stăpân. I-am şi spus cu o săptămână înainte că dacă nu se linişteşte, nu mai continuăm. La Wimbledon i-am spus că ne oprim. Mi-a dat mesaj, a început să îşi ceară scuze, a plâns, în fine. Mi-a cerut să îi mai dau o şansă. Am încercat să mergem mai departe, dar în perioada respectivă eu am avut nişte probleme pe fond de stres, mă odihneam greu şi era dificil să merg mai departe. M-am decis să mă opresc, sincer nu mai simţeam dorinţa şi plăcerea să continui cu ea din cauza incidentelor care au avut loc în ultimele două-trei luni. S-au acumulat tensiuni, comportamentul ei de pe teren nu mai putea fi controlat şi chiar nu mai doream. Am vorbit mult cu ea, dar nu voia să se schimbe. Comparându-se cu Victor, ea tot îmi spunea: «Eu nu sunt Victor Hănescu. Nu pot fi liniştită!». Au trecut ani de zile ca acum să pună în practică forţată lucrurile pe care le discutam atunci. Am hotărât să mă opresc. Am anunţat-o şi pe ea. Au venit părinţii, ne-am dat mâna şi ne-am întrerupt colaborarea.

De atunci nu aţi mai vorbit cu ea?

– Nu, nu am mai vorbit. A rămas o relaţie rece.

“Fără să ştiu, doi prieteni de-ai mei au apelat la Simona şi a refuzat categoric să ajute, prietenii mei spunându-i că am nişte perioade grele”

Vă pare rău?

– Eu nu m-am certat cu multă lume în viaţă. Cu câţi m-am certat, am încercat să mă şi împac. Răutatea nu e bună, invidia îţi face… Eu vreau să mă duc acasă liniştit. Nu poţi antrena dacă nu eşti liniştit şi împăcat. Comportamentul ei a fost de aşa natură încât a refuzat să mai aibă contact cu mine. Au fost vreo trei ani în care am fost plecat în Canada cu probleme de sănătate, puţină lume ştie. Fără să ştiu, doi prieteni de-ai mei au apelat la ea şi a refuzat categoric să vorbească cu ei, prietenii mei spunându-i că am nişte perioade grele. Eu niciodată nu am vrut să apelez la ea. Sunt convins că peste câţiva ani îşi va schimba optica asta. Ea este o jucătoare agresivă sentimental. Nu e… Ai două posibilităţi: sau te place şi te acceptă lângă ea sau nu te place, te salută şi nu te acceptă în jurul ei. Ea are cercul ei.

După dumneavoastră, au urmat alte câteva decizii drastice, de data aceasta din partea ei. Spuneaţi de datul de mesaje. Cum vi se pare concedierea prin SMS, cum s-a întâmplat cu Wim Fissette?

– Vreau să vă spun că şi eu când ne-am oprit, au venit părinţii ei la mine, dar ea n-a venit. Mama ei mi-a zis să o sun pe Simona să vorbim. Am sunat-o, nu mi-a răspuns, de atunci nu am mai… Mi-a dat un mesaj şi asta a fost. De când am cunoscut-o ea vorbea prin mesaje. Cu foarte puţină lume vorbea. Poate nu este uşor să anunţi pe cineva că te opreşti. Mai avea pe lângă ea pe doamna Ruzici, părinţii, anturajul meu.. Ea era pusă să decidă unele lucruri, ea era sportiva, trebuia să decidă unele lucruri şi poate nu îi era uşor.

“Cahill ştie să se facă plăcut. Când dă de greu, ştie să se dea la o parte, când e bine mai vine înapoi”

Tatăl ei a avut un merit important. Care a fost relaţia dumneavoastră cu Stere Halep?

– Am avut o relaţie foarte ok cu părinţii. Nu au intervenit, au venit des să o vadă pe Simona. Domnul Halep în ultimii ani de când am început să lucrez şi-a schimbat şi abordarea faţă de Simona. A fost mai cald, mai înţelegător. Până a venit la mine, înţeleg că era un pic mai dur. Dar nu au fost probleme.

Din anul 2020 o să reia colaborarea cu Darren Cahill. Cum vedeţi viitorul ei?

– În cazul în care Simona este ok fizic, ceea ce va fi dificil pentru că e sâcâită de problema cu spatele, poate să facă în continuare performanţe mari. Dar ea are o problemă importantă şi este din 2008. Este aceeaşi problemă la spate, la aceeaşi vertebră, tot. Atunci, domul doctor Irimia a tratat-o şi 10 ani nu a avut nicio durere. În 2008 avea amorţeli, dureri pe picior, nu mai putea să joace. 10 ani a făcut sport la greu, nu a avut nicio problemă şi a apărut anul trecut. Şi la 20 şi ceva de ani spre 30, te sâcâie această chestie. Poţi să fii în pragul unui rezultat bun şi spatele se blochează. În loc să câştigi un Grand Slam sau să fii locul 1, te opreşti în semifinale. În rest, are nevoie de o persoană. Cahill ştie să se facă plăcut, ştie să stea. Când dă de greu, ştie să se dea la o parte, când e bine mai vine înapoi. Ştie să jongleze cu chestiile astea, are bani, e plătit şi de televiziuni, are contracte. Românii îţi cam spun ce trebuie să faci, jucătorii când ajung sus, nu prea mai suportă lucrul ăsta. Nu le place să le spui să nu uite de unde au plecat şi atunci îşi angajează o persoană care să fie un “yes man”, să le facă un pic pe plac şi nici să nu se implice prea tare nici pe acasă. Adică să rămână la nivelul ăla de imagine.

Problemele cu spatele ale Simonei datează de la juniori: “Din cauza bustului mare și al unor lovituri. Avea o rotație foarte mare la dreaptă și forța foarte mult vertebra respectivă”

Spuneați că problema Simonei la spate datează din juniorat, cea cu care se confruntă și acum?

– Da, din juniorat. Datorită bustului mare și al unor lovituri, i-am și arătat. Avea o rotație foarte mare la dreaptă și forța foarte mult vertebra respectivă.

Cum vedeți viitorul tenisului românesc? Din afară se vede de parcă ar fi un vid, nu prea vine nimeni din spate…

– Este foarte greu. Dacă noi, cei care suntem în tenis, nu ne unim și nu sprijinim acest sport, tenisul românesc va fi într-o situație dificilă. S-au făcut rezultate în acest sport pentru că au fost părinți tâmpiți, antrenori tâmpiți și sportivi nebuni, în sensul de obsedați să ajute, să reușească și să sacrifice ani de zile pentru a ajunge acolo. Lucrurile sunt tot mai scumpe, antrenorii sunt tot mai scumpi, biletele de avion sunt tot mai scumpe. Turneele măresc premiile și nu este ușor să faci față dacă nu ai bani. Ca să ajungi acolo îți trebuie mult mai mulți bani. Când Victor era jucător și am fi pierdut în turul I la Grand Slam, am fi câștigat 15.000 de euro fără taxe, acum premiile sunt de 50-60.000 de euro. E dorința mult mai mare, dar drumul este mult mai greu.

– Tenisul v-a dat totul, dar și dumneavoastră ați dat multe tenisului. Care este cea mai mare realizare în tenis?

În tenis sunt cei doi sportivi și numele pe care mi l-au făcut. Mă bucur că foarte multă lume mă respectă, încerc să nu mă cert, să fiu vertical și să nu plec capul. Este o mare satisfacție să vezi că ești respectat și orice spui contează. În afara tenisului, cea mai mare realizare sunt cei doi copii ai mei, desigur. Dar ei nu au treabă cu tenisul. Pe viitor aș vrea să ajut jucătorii care vor să facă performanță, chiar și pe cei care nu au buget să facă performanță. Sunt în pragul unei discuții cu două firme serioase care sunt dispuse să vină cu sume de bani, să facem o fundație și să sprijnim copiii care pot să facă performanță mare. Ei se bazează pe experiența mea să ajutăm copii să ajungă jucători. În acest moment sunt puțini jucători care au rămas, eu am o singură sportivă, Gae Mara, care dacă va fi ok și o ajută Dumnezeu, va fi o sportivă deosebită, eu o văd peste Simona Halep peste ani de zile, dar e nevoie de bani și de sprijin logistic.

• 26 este locul pe care a urcat cel mai sus în ierarhia ATP Victor Hănescu
• 33,456,396 de dolari a adunat Simona Halep în carieră 

“S-au acumulat tensiuni, comportamentul ei de pe teren nu mai putea fi controlat şi chiar nu mai doream. Am vorbit mult cu ea, dar nu voia să se schimbe. Comparându-se cu Victor, ea tot îmi spunea: «Eu nu sunt Victor Hănescu. Nu pot fi liniştită!»”, Firicel Tomai, despre despărțirea de Simona Halep

“Cahill ştie să se facă plăcut, ştie să stea. Când dă de greu, ştie să se dea la o parte, când e bine mai vine înapoi. Ştie să jongleze cu chestiile astea, are bani, e plătit şi de televiziuni, are contracte. Românii îţi cam spun ce trebuie să faci, jucătorii când ajung sus, nu prea mai suportă lucrul ăsta. Nu le place să le spui să nu uite de unde au plecat şi atunci îşi angajează o persoană care să fie un “yes man”, Firicel Tomai despre Darren Cahill