Firma consilierei lui Nicușor Dan a dat în judecată o primărie. Ce impozite și taxe a contestat Ramona Dinu

Ramona Dinu a fost numită pe 6 octombrie consilier de stat al președintelui Nicușor Dan pentru guvernanță corporativă și turism. Dinu a fost senator USR de Constanța în mandatul 2016-2020, iar timp de doi ani, până în vara anului 2023, a fost consilierul lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei, în activităţi de consiliere privind guvernanţa corporativă, dizolvarea voluntară şi lichidarea, insolvenţa companiilor la care Municipiul Bucureşti este acţionar majoritar.

Primăria Agigea a stabilit pentru firma Ramonei Dinu un impozit pe clădiri de peste 100.000 lei

Din august 2023, Ramona Dinu a ocupat funcția de director executiv în Direcția Guvernanță Corporativă din cadrul Primăriei Capitalei. În 2021 a fost administrator al Companiei Naţionale Administraţia Canalelor Navigabile S.A. De profesie economist,  în perioada 2016-2018 a fost vicepreşedinte al Comisiei pentru Dezvoltare şi Strategie Economică, cât și membru al Comisiei pentru Buget, Finanţe, Activitate Bancară şi Piaţa de Capital din cadrul Senatului. Ramona Dinu deține 50% din firma SC Tomis Nautic Club SRL, în valoare de 300.144 lei, care are ca obiect de activitate „închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau în leasing“.

Firma care are sediul social în satul Lazu, comuna Agigea, județul Constanța, a dat în judecată Comuna Agigea-prin primar, dosarul al cărui obiect este „contestație act administrativ fiscal” fiind înregistrat pe 20 decembrie 2022 la Tribunalul Constanța, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată.

În dosar se arată că pentru Tomis Nautic Club SRL, organul fiscal local a impus decizia anuală din 5.02.2020, prin care au fost stabilite în sarcina firmei obligaţii fiscale în sumă totală de 115.713 lei, din care suma de 114.595 de lei reprezentând impozit pe clădiri, singura contestată în prezenta cauză. În denumirea deciziei de impunere este menţionat că aceasta este „pentru anul 2020”, din susţinerile ambelor părţi şi din concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză reiese că impozitul pe clădiri a fost calculat pentru perioada 2016 – 2020, cuprinzând atât debitul curent pentru anul 2020 cât şi debite restante calculate începând cu anul 2016.

Digi24.ro

Cel mai vechi aliat al lui Vladimir Putin a fost trimis în dizgrație. De ce a ajuns să fie ostracizat Serghei Lavrov

Împotriva deciziei de impunere, firma Ramonei Dinu a formulat contestaţie, care a fost respinsă de organul fiscal local ca tardivă, prin decizia din 15.11.2022, iar împotriva deciziei de impunere şi a deciziei de soluţionare a formulat prezenta acţiune. Potrivit dovezii de comunicare a deciziei de impunere, organul fiscal local a efectuat comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la o adresă a firmei ce este incompletă, nefiind menţionată localitatea în care se află sediul acesteia, deşi numele destinatarului şi numele străzii sunt corect menţionate, nu este evident dacă factorul poştal a încercat să comunice scrisoarea recomandată în localitatea Agigea, ori în satul Lazu din aceeaşi comună Agigea, caz în care nu se poate aprecia că procedura de comunicare prin scrisoare recomandată este una care nu a putut fi realizată şi astfel nu apare ca justificată apelarea la procedura comunicării prin publicitate, ce poate fi folosită doar în cazul în care procedura iniţială de comunicare prin poştă nu este posibilă, însă nu din cauza unor erori făcute de expeditor ci din cauza unor motive ce ţin de situaţia destinatarului.

Digisport.ro

Mircea Sandu a plecat din țară: ”Acolo nu este gaz!”. Cât costă mâncarea, în comparație cu România

Instanța a arătat că, reţinând că procedura de comunicare prin scrisoare recomandată nu a fost una legală, comunicarea nefăcându-se la adresa corectă a firmei, apreciază că nici procedura de comunicare prin publicitate nu este una legală, astfel că nu se poate reţine că faţă de reclamantă termenul de formulare a contestaţiei a început să curgă prin raportare la această din urmă comunicare, situaţie în care nu se poate aprecia ca tardivă nici contestaţia administrativă formulată de aceasta la data de 07.09.2022, motiv pentru care urmează ca instanţa să dispună anularea deciziei din 15.11.2022 şi să analizeze fondul raportului juridic fiscal.

Firma Ramonei Dinu a fost în insolvență

Instanţa a reţinut că reclamanta Tomis Nautic Club SRL a făcut obiect al unei proceduri de insolvenţă, faţă de aceasta fiind deschisă procedura generală a insolvenţei prin încheierea 06.03.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa. După deschiderea procedurii generale a insolvenţei, ca urmare a notificării ce i-a fost comunicată, Comuna Agigea a formulat cererea din 16.03.2015 de admitere la masa credală a creanţei sale în cuantum de 52.909,56 de lei, reprezentând impozite, taxe şi majorări de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii, iar această creanţă a fost admisă, fiind înscrisă în tabelul preliminar şi ulterior în cel definitiv.

După data deschiderii procedurii, Comuna Agigea nu s-a mai înscris la masa credală cu creanţe născute după acest moment, respectiv pentru impozite aferente anilor 2016 – 2020. În ce priveşte aceste creanţe, contrar susţinerilor reclamantei, instanţa apreciază că neînscrierea lor în tabelul definitiv nu are drept consecinţă decăderea din dreptul de a mai fi solicitate ulterior.

În cauză, planul de reorganizare al firmei a fost aprobat prin hotărârea intermediară din 13.04.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi ulterior acestui moment a început plata obligaţiilor înscrise în tabelul de creanţe, respectiv prin plăţile efectuate începând cu data de 13.07.2018 şi până la data de 09.11.2020. Conform raportului de expertiză, în cursul procedurii insolvenţei, şi înainte şi după aprobarea planului de reorganizare, reclamanta a efectuat şi plata unor obligaţii curente pe care le avea faţă de organul fiscal local al Comunei Agigea, obligaţii curente care în mod evident nu au fost înscrise în tabelul de creanţe.

În ce priveşte planul de reorganizare al reclamantei trebuie avut în vedere că a avut în vedere plata obligaţiilor născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, care în privinţa creditoarei Comuna Agigea reprezentau 52.909,56 de lei, dar şi a celor curente, care nu au fost menţionate în valoare nominală în planul de reorganizare, chiar dacă existenţa lor era cunoscută, unele fiind anterioare momentului aprobării acestui plan.

Aşadar, obligaţiile cunoscute ori previzibile, cum sunt cele privind impozitele şi taxele datorate bugetului local, cu privire la care nu exista vreo raţiune pentru a nu fi avute în vedere pentru viitor – neexistând vreo prevedere legală de scutire a societăţii aflate în insolvenţă de la plata acestor obligaţii – nu au făcut obiect al unei prevederi în planul de reorganizare prin evidenţierea unei sume concrete, care să fie inclusă în valoarea prevăzută în plan, pentru a se putea aprecia că prin raportare la această valoare din plan ar exista diferenţe faţă de cea a obligaţiilor pe care debitoarea le avea înainte de confirmarea planului.

Instanţa a apreciat astfel că diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care debitoarea le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan nu are în vedere obligaţiile curente ci pe cele înscrise în tabelul de creanţă, căci în privinţa obligaţiilor curente, prin planul de reorganizare, se prevede plata acestora fără a se menţiona valoarea nominală a acestor creanţe.

Firma Ramonei Dinu a câștigat procesul cu Primăria Agigea

În cazul concret, pentru anii 2016 şi 2018 (anterior aprobării planului de reorganizare), organul fiscal nu a emis deciziile de impunere chiar în cursul acestor ani, astfel că în timpul procedurii de insolvenţă şi până la aprobarea planului de reorganizare organul fiscal nu putea fi apreciat ca fiind creditor curent pentru aceste obligaţii, însă neemiterea deciziilor şi nesolicitarea plăţii acestor obligaţii nu echivalează, aşa cum s-a arătat anterior, cu decăderea organului fiscal din dreptul de a mai stabili obligaţiile fiscale aferent anilor 2016 şi 2018.

Aşadar, odată ce prin decizia de impunere nr. 1221/05.02.2020 au fost stabilite şi obligaţiile fiscale aferente anilor 2016 şi 2018, iar în privinţa acestor obligaţii fiscale nu s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani al dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale, instanţa a reţinut că pentru întreaga perioadă 2016 – 2020 obligaţiile fiscale au fost stabilite de organul fiscal local prin decizii de impunere emise cu respectarea legii, astfel că în continuare urmează a se analiza doar dacă prin decizia anterioară obligaţiile fiscale cu titlu de impozit pe clădiri au fost corect stabilite, prin raportare la situaţia reală fiscală a reclamantei.

În ce priveşte situaţia fiscală a reclamantei, instanţa a apreciat că impozitul pe clădiri era datorat de aceasta pentru întreaga perioadă fiscală 2016 – 2020, avută în vedere în decizia de impunere nr. 1221/05.02.2020, iar cuantumul obligaţiilor fiscale cu titlu de impozit pe clădiri este 102.182 de lei, aşa cum acesta este evidenţiat în suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară, cu privire la care niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni.

Aşa cum s-a arătat, impozitul pe clădiri este datorat inclusiv pentru anii 2016 şi 2018, pentru care deciziile de impunere nu au fost emise în cursul acestor ani, iar obligaţiile corespunzătoare acestor perioade fiscale au fost stabilite abia prin decizia de impunere nr. nr. 1221/05.02.2020, motiv pentru care în stabilirea cuantumului obligaţiilor fiscale de la momentul emiterii deciziei contestate instanţa are în vedere suplimentul la raportul de expertiză şi nu raportul iniţial, în care expertul a apreciat că reclamanta nu datorează impozit pe clădiri pentru anii 2016 şi 2018 ca urmare a neemiterii deciziilor de impunere pentru aceşti ani, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

Pornind de la ipoteza că firma datorează impozit pe clădiri pentru întreaga perioadă 2016 – 2020, prin suplimentul la raportul de expertiză expertul desemnat a stabilit valoarea tuturor obligaţiilor fiscale datorate pentru fiecare an, a identificat plăţile efectuate de reclamantă şi le-a imputat asupra obligaţiilor scadente, iar în final a rezultat că în privinţa impozitului pe clădiri reclamanta mai avea de plătit, la momentul emiterii deciziei de impunere nr. 1221/05.02.2020, suma de 102.182 de lei, din care a achitat ulterior sumele de 15.269 de lei şi 10.000 de lei.

Pe 6 aprilie 2024, Tribunalul Constanța a anulat în parte decizia de soluţionare a contestaţiei din 15.11.2022 şi în parte decizia de impunere 05.02.2022, respectiv doar pentru categoria de impozit pe clădiri, pentru suma ce depăşeşte 102.182 lei. Firma Ramonei Dinu a făcut recurs, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Constața. Pe 18 decembrie 2024, instanța a admis recursul și a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis în tot acţiunea, a anulat în tot decizia din 15.11.2022 şi în parte decizia de impunere din 05.02.2020, în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri în cuantum de 114.595 lei.