Clubul Steaua a sărbătorit joi, 7 mai, 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Evenimentul a strâns în Ghencea fostele glorii ale echipei pentru un spectacol deosebit în cinstea reușitei istorice. Răzvan Bălan, fiul regretatului Lucian Bălan, a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK, în care a vorbit despre tatăl său, de la ce înseamnă să îi ducă numele mai departe până la realizările lăsate în urma sa. Moment de sinceritate și emoții pure când și-a amintit de perioadele în care fostul jucător român a îmbrăcat tricoul Stelei.
Ce înseamnă pentru fiul lui Lucian Bălan să fie prezent astăzi la un eveniment atât de important?
– Este o mare onoare pentru mine și mă bucur că Steaua București și organizatorii, precum și colegii tatălui meu nu m-au uitat și m-au chemat și pe la sărbătoarea de 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Pe această cale le mulțumesc foarte mult pentru tot ce au pregătit pentru că au trecut foarte mulți ani.
Cât de mulți?
– 10 ani! Nu i-am mai văzut pe foștii colegi ai tatălui meu de 10 ani, de la sărbătoarea de 30 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni, în 2016.
În seara aceasta, ați avut șansa să vedeți în premieră noul stadion Ghencea…
– Da, e foarte frumos și am încercat să îmi amintesc niște lucruri din copilărie și am regăsit câteva de la terenurile de antrenament care au rămas acolo și mi-am amintit cu drag de acele clipe și chiar am fost cazat la hotelul de lângă stadion.
Pentru cei care nu știu foarte multe despre Lucian Bălan ce ați dori să le transmiteți. Cine a fost omul și fotbalistul Lucian Bălan?
– Să vă spun un lucru interesant. A fost singurul fotbalist bucureștean, născut aici și care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, chiar dacă ulterior s-a mutat la Baia Mare. A fost singurul mijlocaș titular în toate cele trei finale Sevilla, Monte Carlo și Tokyo (n.r. Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală). A fost un om care și-a dat sufletul pe teren și și-a distrus sănătatea și picioarele pentru Steaua și faima țării.
Adrian Bumbescu povestea cu ochii în lacrimi și regret că și-ar fi dorit ca Steaua 86 să fie mai unită. Vorbea cu regret despre cei care au plecat prea devreme, printre care și Lucian Bălan…
– Din păcate asta este. Tatăl meu a fost primul dintre cei care au plecat, dar rămâne în amintirea tuturor și asta este tot ce contează acum.
Ce amintiri mai aveți din perioada în care Lucian Bălan juca la Steaua?
– Adunăm toate colecționabilele care au mai rămas, dar sunt prea puțin pentru că multe s-au pierdut pe drum. A avut mulți prieteni cărora le-a oferit tricouri și altele. Acum vrem să facem o colecție pentru nepoți.