Florin Cernat s-a lăsat de fotbal din cauza unui cancer de piele! „Acum sunt bine. Mulțumesc lui Dumnezeu!”

Florin Cernat este, acum, oficial al celor de la FC Voluntari. Mijlocașul s-a lăsat de fotbal fără aplauze, fără fumigene, fără vreun show deosebit. Pur și simplu a renunțat la cariera de jucător. Decizia gălățeanului are la bază însă o dramă pe care el și familia au trăit-o în ultimul an. Suspect de cancer de piele, după o problemă „minoră” apărută de la o simplă aluniță, Cernat s-a operat în țară, apoi a mers la un control suplimentar la Viena. Acum câteva luni, în vară, Florin a fost din nou la control. Merge periodic, o dată pe an.

Acum e bine. Privește ușor melancolic spre „verdele” terenului de la Voluntari și povestește… Silabă cu silabă… Greu, dar real. Dureros de real! Fiecare cuvânt arde și doare…

Florin Cernat s-a lăsat de fotbal din cauza unui cancer de piele!

„Eu nu sunt omul care să-și anunțe retragerea, să-mi fac un meci…”, a declarat Florin Cernat, în exclusivitate pentru FANATIK. Apoi, discuția s-a așezat pe coordonate clare.

Cum e fără fotbal, Florine?

– Cum să fie? Greu! Greu pentru că toată viața mea am fost acolo unde-i verde iarba, gazonul, iar acum munca la birou e total diferită și trebuie să mă obișnuiesc pentru că odată ce-am zis că renunț să joc, că mă retrag, nu se mai pune problema să mă răzgândesc, să mă întorc… nu se mai poate…

Dar tu mai puteai?

– Fizic eram bine, așa… Dar în ultimul an nu prea jucasem și începuse să-mi fie un pic greu, dar cu o pregătire bună zic că mai puteam să joc un an de zile, mai duceam un an de zile. Eu zic, însă, că am pus capăt când trebuia. Și momentul ăsta trebuia să vină odată și-o dată.

Și a fost așa cum ți-ai închipuit? Momentul…

– Nu știu… Bine, nici nu sunt omul ăla să-mi anunț eu retragerea… sau să-mi fac un meci de retragere, nici nu m-am gândit la așa ceva. Încerc să mă obișnuiesc, e o perioadă mai grea acum pentru mine. E altceva, fac altceva acum, nu mai fac ce făceam zi de zi de-o viață, sper să fie bine.

„Doctorii mi-au zis să fac sport în continuare”

Dimineața când te trezești mai ai instinctele dinainte, să iei geanta de antrenament…

– Mai am… mai am chestiile astea, mai am. În unele zile chiar mă gândesc… sau visez că trebuie să mă trezesc dimineață, că am antrenament și să nu întârzii… Dup-aia îmi dau seama că nu mai e ce era înainte, trebuie să mă obișnuiesc cu altceva.

Ai avut și ceva probleme medicale…

– Da, au fost niște probleme medicale, tocmai din cauza asta n-am jucat în ultimul an, problemele astea și-au pus amprenta.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Și-au pus amprenta și fizic, și…

– Și fizic, și psihic, da. Pentru că am stat foarte mult, mi-a fost foarte greu să mai revin, am și vârsta pe care o am (n.r. – 38 de ani împliniți pe 10 martie), dacă eram mai tânăr poate era altfel, mă recuperam mult mai repede și intram în ritmul echipei altfel, dar având și vârsta nu mai avea rost să forțez.

Dar medicii ce spuneau? Ce te sfătuiau să faci? Chiar dacă până la urmă decizia era la tine…

– Da… Mulți doctori mi-ai zis să fac sport în continuare, pentru că e cel mai bine pentru mine.

„Totul e plecat de la o aluniță… o problemă cică minoră…”

Tu ai avut o operație vara trecută despre care se știe mai puțin. A fost vorba despre o tumoare, de cancer…

– Da, m-am operat la gambă, la piciorul drept și asta m-a ținut departe de gazon. A decurs totul ok, dar trebuia să fac alte investigații pentru siguranță, pentru liniștea mea, pentru liniștea celor din jur, pentru că, indirect, erau și ei implicați…

A fost cancer osos?

– Nu, a fost la piele… o aluniță, o problemă minoră, dar cu ghilimele minoră, putea să fie altceva și-ți dai seama, și familia a stat foarte rău, cu griji, cu stres… De-asta am și mers până la urmă la Viena, pentru că acolo aveam mai multă siguranță, dar menționez că m-am operat aici, am vrut să mă operez în România pentru că am încredere și în medicii noștri, avem medici foarte buni. Dar pentru liniște deplină și la sfaturi, și din stânga și din dreapta, m-am dus pentru un consult suplimentar la Viena. Zic eu că am făcut foarte bine pentru că acum sunt liniștit din toate punctele de vedere, și psihic, și fizic, și tot, și familia mi-e foarte ok. Mulțumesc lui Dumnezeu!

„M-a ferit Dumnezeu de accidentări, dar acum…”

Și vara asta, când ați fost în cantonamentul de pregătire din Slovenia, ai dat fuga la un control, nu?

– Da, fac controale periodice, o dată pe an, chiar am fost acum, în vară la ultimul și sunt bine din toate punctele de vedere.

Dar pe parcursul carierei n-ai avut niciun fel de problemă de genul ăsta…

– Nu, niciodată. Și nu sunt operat, n-am avut niciodată nevoie… Am trecut prin fotbal fără să am nevoie de așa ceva, m-a ferit Dumnezeu de accidentări. De-asta am ajuns și să joc până la vârsta asta. Am fost și liniștit, nu mi-a plăcut viața asta, așa… extrasportivă, adică să pierd nopțile prin cluburi și alte de-astea, n-am avut „calitatea” asta, pui tu ghilimelele…

Deci medicii spuneau că mai poți să joci?

– Da, eram așa, în dubiu, dar m-am gândit bine și am zis că e mai ok să pun capăt carierei de jucător… după ce-am trecut prin ce-am trecut…

„Și familia era speriată, și eu, când am aflat detalii”

Sincer, familia era speriată?

– Da, și familia, și eu la un moment dat, când aflasem detalii…

Dar cum ai aflat de problema asta?

– De la control medical de rutină. Câți nu avem alunițe și nu le dăm nicio importanță, ba le mai și rup unii. Familia mi-a fost alături și am trecut cu bine. Trebuia! Eu am simțit că nu… că n-o să am nimic, dar unii medici spuneau că nu-i așa, dar, na, cel mai bun doctor eu am fost și mă bucur că am luat deciziile care s-au dovedit că au fost cele mai bune.

Ești un tip credincios, Florin?

– Da. Nu sunt omul care să meargă duminică de duminică la biserică, nu sunt habotnic în niciun caz, dar asta nu înseamnă că nu cred în Dumnezeu maxim și eu zic că asta e cel mai important, nu neapărat să-ți afișezi credința, ci să o simți, asta îmi dă liniște.

„Ce fotbalist Lucică Sănmărtean și câte ghinioane cu accidentările!”

Crezi că Voluntariul mai avea nevoie de tine pe teren în sezonul ăsta?

– Nu știu cât puteam eu să-i ajut în teren… Da, poate ca un lider în vestiar ca să spun așa, dar fizic nu mai aveam forța, puterea cum o aveam la 25 de ani, la 27 de ani. Eu zic că pentru mine perioada aia a fost cea mai bună. Adică și fizic, și ca experiență, 25-32 de ani, aia a fost cea mai bună pentru mine. Acum simțeam că nu mai pot să duc același ritm.

Anul trecut erai și cu Sănmărteam aici, la Voluntari. Ce fel de fotbalist era, văzut din teren?

– Toată lumea îl cunoaște, toată lumea știe ce calități a avut Lucică. Din punctul meu de vedere era un plus mare pentru noi, dar având atâtea ghinioane cu accidentările n-a putut să-și arate și să-și fructifice toate calitățile. Eu zic că a fost chiar ghinion pentru el că abia începea să intre în ritm și venea altă accidentare, asta l-a ținut și pe el departe de teren în ultimul an și l-a făcut să renunțe la cariera de jucător.

„Dacă nu ai noroc în fotbal, degeaba te zbați”

Cum vezi Voluntariul în momentul ăsta? Sunt foarte multe schimbări și până la urmă tot la omogenitate ajungem, că meciurile trec, și punctele trec…

– Cu 15 jucători e foarte greu să formezi o echipă. Din cei vechi au rămas șase, șapte și e foarte greu… Bine, lumea dorește rezultate cât mai repede, dar noi nu suntem o echipă mare, nu putem să aducem jucători pe bani mulți pentru că avem un buget mic, restrâns, și nu ne permitem să facem transferuri de sute de mii de euro, cum fac echipele care se bat la titlu. Dar eu, fiind cu ei la antrenament zi de zi, îi văd, văd schimbare în bine, pentru că sunt implicați acum mai mult, își doresc și ei mai mult pentru că își dau seama că trec meciurile și nu luăm puncte, avem poziția pe care o avem în clasament, și care, zic eu, nu e poziția pe care ar trebui să o avem, dar ăsta-i fotbalul…

Te referi la puncte ratate pe finaluri de meci?

– Da, mai trebuie să avem și noroc pentru că în fotbal dacă nu ai și noroc, degeaba te zbați… Îi văd la antrenamente, toți sunt implicați sută la sută, dar dacă nu e acel noroc care trebuie… Și eu zic că, în ultimele meciuri cel puțin, noi am avut ghinion mare, să fii egalat în ultima secundă (n.r. – 2-3 acasă cu Poli Iași, golul victoriei moldovenilor a fost marcat în minutul 90+4 sau 1-1 la Sfântu Gheorghe, cu Sepsi, golul egalizator al gazdelor fiind înscris în minutul 90+6), am condus în foarte multe meciuri, ne-au întors, am jucat și în zece oameni…

Situația nu pare disperată…

– Nu pare disperată, dar dacă o să continuăm așa, cu jocuri fără puncte, o să ne fie foarte greu, din ce în ce mai greu… Se termină turul și n-avem o victorie, contează și asta foarte mult.

„Băiatul meu Marco a înțeles că nu e făcut pentru fotbal și acum vrea să se facă designer”

Te gândești să te faci antrenor? Sau te duci pe linia administrativă?

– Mai mult mă atrage partea asta, administrativă, n-o să mă opresc la funcția asta pe care o am acum (n.r. – director sportiv la FC Voluntari), vreau să cresc, dar tot pe partea asta administrativă. Deocamdată nu mă văd antrenor. Deocamdată… Poate mă voi schimba, voi vedea altfel lucrurile într-un an, doi.

Copiii în ce direcție se îndreaptă?

– Marco nu e cu fotbalul, a fost la fotbal când era mic, am zis că poate, voia și el atunci, dar nu a fost să fie. A înțeles și el că nu e făcut pentru fotbal, i-am zis că îl susțin, normal, în orice vrea să facă, are doar 14 ani. Mai nou, acum vrea să fie designer, îi place să facă el, să creeze, în zona asta „bate” el… Vrea să facă o școală de designeri și am înțeles că la noi, în România, nu prea are unde, o să trebuiască să-l trimit undeva „afară” pentru studii, să învețe „în deplasare”…

„Fotbalul m-a ajutat foarte mult în viață, mi-a arătat adevărata viață”

Tu nu te-ai gândit să pleci din țară?

– Am avut și intenția asta, dar m-am gândit că toată viața mea am fost plecat, cum ar fi iar să fiu plecat… Bine, nu-i un caz închis, încă ne mai gândim, acum totul depinde de ce va face Marco. Noi acum suntem după el, dacă el vrea să meargă… unde va propune el vom încerca să fim cât mai aproape de el, să-l ajutăm, să-l sprijinim cum putem mai bine. Anul viitor termină clasa a VIII-a și atunci vom decide împreună, vedem ce drum va lua.

Unde te vezi peste zece ani?

– Nu știu… Oricum tot în fotbal. Pentru că aici e locul meu, fotbalul m-a ajutat foarte mult în viață, mi-a arătat adevărata viață, eu fiind singur atât de mult timp a trebuit să mă descurc, așa că orice aș face tot sunt legat, rămân legat de fotbal.

• 2,8 milioane de euro a fost cota maximă a lui Florin Cernat, în vara lui 2008, când juca la Hajduk Split