Florin Dumitrescu, despre Paște: ”E o sărbătoare pe care o văd altfel, cu aură religioasă”. Exclusiv

De câțiva ani, De Paște, chef Florin Dumitrescu merge în Noaptea Învierii să ia lumină și să asculte slujba, după care acasă, la masă, cu familia.

Pentru celebrul chef, Paștele are cu totul altă semnificație, el îi simte mai mult aura religioasă decât sărbătoarea, petrecerea. Recent l-am întâlnit la lansarea noii emisiuni pe care o realizează alături de Cătălin Scărlătescu și Sorin Bontea, „Pe drumul gustului”, unde ne-a dezvăluit, printre altele, și cum arată Paștele la el în familie.

De Paște, acasă la Florin Dumitrescu se vopsesc ouă natural

De asemenea, cheful a mărturisit, pentru FANATIK, că la el, în casă, ouăle se vopsesc natural, cu coajă de ceapă, și nu cu vopsea din comerț.

Florin, ce ne poți spune despre noua voastră emisiune de pe VOYO, „Pe drumul gustului”, ce va avea premiera în 19 aprilie? Cum a luat naștere acest proiect?

Digi24.ro

Prima reacție a lui Nicușor Dan, după ce Anamaria Gavrilă i-a cerut să facă un control psihiatric

Este un proiect în care mergem să descoperim zone frumoase ale României și din afara României și unde mergem să gustăm mâncarea locală.

Acest proiect a luat naștere în urma unui brainstorming. Ce ar fi drăguț să facem să ne și distrăm, să ne și placă, să ne și simțim bine, să fie și un pic de competiție, să nu fie în platou, și în care să și gătim.

Digisport.ro

Pus la zid, după întâlnirea cu Donald Trump! Ţările europene sunt "frustrate", se vorbește despre o "ruptură majoră"

Ne doream să facem ceva, să putem să arătăm oamenilor și o altă față a noastră. Și a ieșit acest proiect care, din punctul meu de vedere, e un proiect foarte frumos și foarte lejer de privit. Nu e agasant deloc și e și educativ, cumva.

Cum a fost la filmări, a fost distracție mai mare decât la MasterChef?

Sunt proiecte diferite, nu se pot compara cele două proiecte între ele. Pentru că la MasterChef avem o etichetă pe care trebuie să o urmăm. Acolo e o competiție serioasă între niște concurenți care urmează un regim strict și niște probe stricte.

La noi, aici, a fost așa… am plecat pe „prieteneală”, am mers să descoperim lucruri. A fost hăhăială multă, multă hăhăială.

Ne-am distrat mult. Ne-am distrat și în situațiile în care nu trebuia să ne distrăm, în situațiile limită. A fost foarte interesant. Am trecut prin tot felul de chestii, ne-am dat cu parapanta, am făcut rafting. Am avut furtună pe mare, furtună pe Dunăre, am avut tot felul de chestii.

Am rămas împotmoliți cu mașina, ne-am plimbat cu toate mijloacele de transport posibile. Absolut toate.

Florin Dumitrescu, despre colegii lui, Scărlătescu și Bontea: „Cătălin pare că nu ar fi, dar cred că e cel mai echilibrat dintre noi trei. Sorin pare că ar fi bătrânul grupului, dar e cel mai deschis la lucruri noi. Eu sunt ăla mai hâtru”

Cum i-ai descrie pe cei trei chefi celebri? Cătălin Scărlătescu, Sorin Bontea și tu, Florin Dumitrescu?

Nu știu, pot să devin subiectiv și nu e corect.

Cătălin are ceva special al lui așa, care ne ține mereu pe linia de plutire, e un pic mai echilibrat Cătălin. Pare că nu ar fi, dar de fapt, cred că e cel mai echilibrat dintre noi trei. Sorin pare că ar fi bătrânul grupului, dar e cel mai deschis la lucruri noi. Eu sunt ăla mai hâtru așa, din când în când, eu sunt ăla care, „bă, dar stai, chiar trebuie să facem asta? „. Nu, nu pot să descriu eu.

Ce faci de Paște? Vei sta în bucătărie, vei găti sau plecați pe undeva?

În primul rând voi fi la biserică. La mine, Paștele înseamnă sărbătoarea de la biserică mai mult decât orice. Și după ce voi pleca de la biserică și voi face mâncarea pentru familie, Paștele se păstrează în familie, acasă.

Cât mai mulți apropiați la aceeași masă. Dar Paștele e o sărbătoare pe care o văd altfel, o văd cu totul diferit. Îi simt mai mult din aura religioasă creștină decât sărbătoarea, petrecerea și mâncarea.

Florin Dumitrescu merge de Paște la slujbă: „Cel mai mult stăm la biserică și cântăm”

Am avut și eu perioada din copilărie, când plecam de la biserică, cu lumânarea și mă duceam la discotecă, la Club A, dar acum am început cumva, de câțiva ani, de vreo patru-cinci ani, ne uităm la filmele tipice perioadei, citim… Dar cel mai mult stăm la biserică și cântăm la biserică, ascultăm ce se întâmplă de fapt cu această sărbătoare. Sărbătoarea asta nu are izul ăla… nu e Crăciun.

Ce a dus la schimbarea asta, de patru-cinci ani?

S-au făcut fetele mai mari, au început să înțeleagă cumva. Responsabilitatea mea ca părinte și ca naș al altor fini este să-i învăț ceea ce am învățat și eu de când eram mic de la bunica mea și de la părinții mei. Și mi-am dat seama că apropierea de aceste sărbători trebuie făcută într-un mod real, nu comercial în primul rând. Și dacă copiii nu înțeleg… .

Aici se face ruperea tradiției de fapt, atunci când copiii nu mai înțeleg adevărata valoare a tradiției respective, a sărbătorii respective. O să mergi Bucovina, o să mergi în zonele creștine ortodoxe, unde Paștele nu e decât biserică. Și o să îți dai seama că, apropiindu-te din ce în ce mai tare de zona urbană, se pierde din spiritul sărbătorii. Pentru că poți să nu crezi tot restul anului, dar de Paște crezi. Mai mult decât crezi de Crăciun. Și atunci, la noi, Paștele e mai intim, e mai de suflet, așa.

Ce nu ar trebui să lipsească românilor de pe masa de Paște?

Am văzut de-a lungul vremii și am trăit de-a lungul vremurilor tot felul de perioade și am văzut tot felul de oameni. Nu există o rețetă de mâncare pe care trebuie să o ai neapărat de Paște, de împărțit cu oamenii.

„Ce nu trebuie să lipsească de la masa de Paște sunt ouăle roșii și oamenii apropiați ție”

Ce nu trebuie să lipsească de la masa de Paște sunt ouăle roșii și oamenii apropiați ție. Astea sunt cele mai importante. Dacă ai o roșii și oamenii dragi, restul nu mai contează ce ai pe masă. Sincer, eu așa o văd. Pentru că am avut Paște când n-am avut miel, am avut Paște când am avut atât de mult de miel încât a trebuit să dau și la alții, și atunci cred că Paștele, masa de Paște, înseamnă ouă roșii, o pâine dulce și că e pască, că e cozonac…

Ouă roșii, dar neapărat oamenii apropiați. Pentru că mai mult decât mâncarea și bonul de la casă, valoarea bonului de la casă, face că sărbătoarea asta să fie specială oamenii lângă care stai de Paște. Că nu degeaba pleacă, vin, se întorc atâția din viețile lor din străinătate, se întorc acasă, la familie. Pentru că atunci chiar simți nevoia să fii aproape de cei pe care îi mai ai în viață.

Atunci consider că pâine dulce, pască sau cozonac, ouă roșii și neamuri. Asta e important.

Ai vreun secret la vopsitul de ouă?

Cristina e din Satu Mare și tradiția la noi în familie, la noi acasă, la noi patru, este că fetele și Cristina vopsesc ouă cu coji de ceapă. În rest, frecate cu slănină și cu frunză de pătrunjel. Alea sunt ouăle de la noi de acasă, nu folosim vopsea din comerț.

Nu pentru că am avea ceva împotriva ei, Doamne ferește, dar tocmai pentru a păstra tradiția învățată de ea. La mine, bunica mea nu mă lăsa să particip la povestea asta, eu doar le spărgeam. N-am avut ocazia să vopsesc ouă cu maică-mea, cu bunică-mea, dar apreciez asta foarte mult că Cristina învață fetele cumva să vopsească ouă cu coji de ceapă. Și acum am descoperit niște șmecherii, cu niște varză roșie, altele cu turmeric.

Nu știu să vopsesc ouă, dar acasă la noi se vopsesc ouă natural.