Florin Halagian ar fi împlinit azi 82 de ani… Amintiri inedite despre „Armeanu’” cu „Focu’ la ei!”… Exclusiv. Video

Florin Vaschen Halagian ar fi împlinit pe 7 martie 82 de ani… dacă nu s-ar fi grăbit să se reîntîlnească cu Gicu Dobrin în ceruri  pe 12 august 2019… „Armeanul” ținuse cu succes „focul la ei”, mingea vieții, în „celălalt” teren timp de 80 de ani…. A fost iubit și respectat „ceva” mai mult decât a fost urât și contestat… Acum au rămas doar amintirile…

Am avut privilegiul să-l cunosc foarte bine pe Florin Halagian în perioada în care a antrenat în „Parcul cu Platani” din Cotroceni pe FC Național, numele dat de Cornel Dinu vechiului Progresul București (unde „Armeanu” a și jucat, în 1957-1958) . A fost perioada de renaștere a echipei „bancare”, pe care a dus-o în sezonul 1996-1997  în lupta pentru titlu și în finala Cupei. Pierdute amândouă într-o săptămână, în meciuri cu câștigătoarea Steaua…

Revenind la o prezentare seacă, pe scurt, pentru cei născuți… mai târziu, după 19 de ani de fotbal, începuți la Dinamo București (1950) și încheiați la Vagonul Arad (1969), Florin Halagian a trecut din iarbă pe banca tehnică la 30 de ani. A adunat aproape 1.000 de meciuri în 40 de ani de antrenorat (1971-2011) la mai multe echipe: FC Argeș (2 titluri), Dinamo (1 titlu), FC Olt, Steaua, Universitatea Craiova, Victoria București, Inter Sibiu, FC Național (Progresul București), FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț, Dacia Mioveni, Gloria Bistrița.

Florin Halagian ar fi împlinit azi 82 de ani… Amintiri inedite despre „Armeanu’” cu „Focu’ la ei!”

În urmă cu doi ani, la sfârșit de februarie și început de martie, înainte ca „Hala” să împlinească 80 de ani, l-am sunat zile întregi până când am reușit să-l scot din „carapace”. Ieșea rar din casa lui de pe Bulevardul Dacia… Nu mai voia să vorbească despre fotbal….

„Nu mai sunt eu la modă, sunt alții. Vorbește cu ei, să-ți explice ei cum au reușit să ducă fotbalul românesc atât de jos. Au spus că eu sunt depășit, dar ce au făcut ei?! Eu cu focul meu am dus echipe în cupele europene, am câștigat titluri… Păcat de talentul nativ al românilor la fotbal, și-au bătut joc de el, acum aduc basculante de străini… străini de fotbal… Așa-i moda… Păcat…” – Florin Halagian

Și erau atâtea de întrebat față în față cu „Armeanul”… Încerca să „fenteze direct din preluare” întrebările care nu-i conveneau, era nevoie de insistențe ca să-și deschidă anumite „sertare” ale memoriei și să lase amintirile să iasă în lume…

De la primul meci alături de inegalabilul Gicu Dobrin – da, au fost coechipieri înainte să câștige singurele două campionate ale lui FC Argeș, el pe banca tehnică, „Gâscanul” pe teren! – până la ultimele 4 meciuri ca antrenor, la Gloria Bistrița a marelui său prieten, „Lordul” Cooperativei, Jean Pădureanu, după care jucătorii nu l-au mai acceptat pentru că, în fiecare dimineață, îi punea să se… bărbierească!

Florin Halagian despre „duelul” regretelor: Naționala vs Steaua

Care a fost marele regret al carierei? Faptul că n-a fost lăsat să-și ducă echipa formată la Steaua în 1985 până la cel mai mare succes al fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni în acea seară de neuitat din 7 mai 1986, la Sevilla? Sau că n-a ajuns să antreneze echipa națională decât un meci, înlocuindu-l doar la acea partidă pe Ștefan Covaci, în 1979, Cipru – România 1-1 pe 13 mai, în preliminariile Campionatului European din Italia 1980?

„Poate aș fi meritat să fiu și eu antrenorul naționalei României. Rezultatele mele m-ar fi recomandat, dar asta a fost. Am antrenat cele mai mari echipe din România din perioada mea – Dinamo, Steaua, FC Argeș și Universitatea Craiova, am fost antrenorul echipei naționale olimpice și al naționalei de tineret, deci am avut pe mână cam toți marii fotbaliști din anii ‘80” – Florin Halagian

„Normal că orice antrenor care e pasionat își dorește să ajungă la cel mai înalt nivel, iar cel mai înalt nivel este naționala mare. Poate ăsta este regretul carierei mele. Poate aș fi meritat, dar n-au vrut alții. Dacă așa a fost, așa a fost și gata” – Florin Halagian

„Povestea Steaua în viața mea are o istorie aparte. Ministrul Apărării de atunci, Constantin Olteanu, m-a curtat, ca să zic așa, mult timp, insista să plec de la Scornicești, unde antrenam echipa FC Olt și să vin la Armată” – Florin Halagian

„Eu nu prea vroiam pentru că eram un produs al lui Dinamo și știam că între cele două cluburi sunt tensiuni și resentimente. Nu eram sigur că voi fi primit bine. Dar nici nu-l puteam refuză pe ministru. De vreme ce tot îl amânam, i-am recomandat câțiva jucători tineri, foarte talentați, care au fost transferați la Steaua” – Florin Halagian

„Unii din aceștia aveau să fie «încoronați» în Spania. Cu doi ani înainte eu recomandasem clubului să-l ia pe Belodedici, care juca la Moldova Nouă, pe Petcu de la Constanța, am adus mulți jucători, Bumbescu, Bărbulescu, Radu II, Stângaciu și așa mai departe. Dacă nu eram eu să-l scot pe Iordache din lot, Duckadam n-ar fi avut loc la Steaua. Cine a fost eroul din Spania dacă nu Duckadam!?” – Florin Halagian

La polul opus, la bucurii, „Armeanul” punea pe FC Argeș și pe Dobrin

La polul opus, la cele mai mari bucurii, se găsesc, evident cele 3 titluri naționale cucerite cu FC Argeș (1972, 1979) și Dinamo (1992). Rămâne în panoplia de aur a fotbalului românesc celebrul meci din 24 iunie 1979, jucat pe stadionul din Șoseaua „Ștefan cel Mare” cu titlul pe masă, Dinamo – FC Argeș…

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

…În care „câinii” erau obligați să câștige, în timp ce piteștenilor le era suficient și un egal. Argeșul lui Halagian a făcut un meci fabulos, cu un Dobrin fabulos în rol principal, și învingea cu 4-3 după un meci fabulos pe marea favorită Dinamo în fața unui stadion arhiplin și… înmărmurit!

„De departe cea mai frumoasă perioadă a mea ca antrenor a fost la FC Argeș. Am lucrat zece ani cu Dobrin, fotbalist unic în fotbalul european. A fost o naștere, ca nașterea Domnului… A contat foarte mult colectivul de acolo, precum și cei din conducere. Și atunci se schimbau antrenorii, dar eu eram o vedetă, înaintea lui Dobrin, pentru că am și jucat în acea zonă” – Florin Halagian

Cum a lăsat „Pantera” pe drumuri la Bacău…

Să lăsăm, însă, marile regretele și marile bucurii și să amintim un episod amuzant din 1999. „Armeanul” o urcase pe FCM Bacău spre cupele europene…

„Ajunsesem în Cupa UEFA Intertoto, iar sorţii ne hărăziseră un adversar din Armenia, Ararat Erevan. Acolo ne-au primit ca pe… ai lor! Mare sărbătoare. Nu înțelegeam nimic. Eram, totuși, adversari. Toată lumea era, însă, încântată că pe preşedintele clubului îl chema Chivorchian, iar pe antrenor Halagian. Au crezut că suntem echipa comunităţii armene din România!” – Florin Halagian

Apropo de Bacău, Cătălin Liță, „Pantera” din Cotroceni, nu are deloc amintiri… amuzante din urbea moldavă. Era 1 aprilie 1998, etapa 27, FC Național nu reușea „decât” un egal, 2-2, cu FCM Bacău, Halagian „turba” de furie și-l găsea țap ispășitor pe Liță, că nu i-a respectat indicațiile tehnice (era rău de tot în această privință…), îl dădea jos din autocarul echipei și „Pantera” era nevoit să se întoarcă la București cu… trenul!

Strategia „Marine, Marineeee!” a „Armeanului”

În septembrie 1995 Florin Halagian îl înlocuia pe Marian Bondrea la FC Național după 2-3 cu Poli Iași în Cotroceni. „Bancarii” erau pe ultimul loc al primei divizii, cu o victorie, un egal și 5 înfrângeri, golaveraj 6-17. Cu „Armeanul” pe bancă, terminau campionatul pe locul 2, după Steaua, cu 18 victorii, 6 egaluri și 10 înfrângeri, golaveraj 60-44. Cifrele spun totul, sunt incontestabile.

În exclusivitate pentru FANATIK, și-a amintit o pățanie Marin Dună, jucător reprezentativ pentru Progresul din „Parcul cu Platani”, acum antrenor secund la revelația Academica Clinceni…

„Eu mă întorsesem de la Steaua, eram în formă atuncea, în toamna lui ’95, dădeam goluri, îmi mergea jocul, echipa începuse să câștige, o etapă, două, trei, patru… Și Hala tot striga mereu la mine în timpul meciurilor, «Marinee, Marineee!» în sus, «Marine, Marineeee!» în jos, «Marine, Marineeee, ce faci?!»…” – Marin Dună

„Măi să fie, eram căpitan de echipă, na… și m-am dus după un meci… și i-am zis «Nea Florine, ce se-ntâmplă? Nu sunteți mulțumit de mine?”, normal, civilizat, frumos… dânsul era antrenorul și eu eram jucătorul…” – Marin Dună

„M-a luat de-o parte, m-a luat după umeri și mi-a zis «Băi Marine, băăi Marinee… Băi, prostovane, păi tu la cine vrei să strig? Strig și eu la ăla care e în formă, căpitanul echipei, și ceilalți tac din gură toți… ce să mai zică?  «Băi, dacă ăsta strigă așa și la Marin, pe noi ne mănâncă!», tac și trag mai bine. Tu taci din gură acolo, vezi-ți de treabă acolo, joacă bine, dă goluri, că eu o să strig în continuare la tine, nu băga în seamă, vezi primele din cont»… M-a marcat tactica aia… strategia lui…” – Marin Dună

„Una portocala per tutti persone”, a comandat, darnic, „Hala” în Italia

Cu bune, cu rele (ce om nu le are și p-astea?!), Florin Halagian a fost o figură pitorească a fotbalului românesc. Metodele prin care obţinea performanţe, sub celebrul slogan „Focu’ la ei!” (explicat chiar de el mai jos!), a atras atât laude, cât și critici.

În 1990 l-a dorit cunoscuta grupare britanică Aston Villa, însă tranzacţia a căzut pentru că „Armeanul” nu ştia o boabă din limba lui Shakespeare, cu excepţia lui „Yes” şi „No”. De altfel, nici dintr-o altă limbă străină nu ştia „Hala” nimic, aşa că a rămas de pomină o întîmplare din cantonamentul tradiţional al echipelor româneşti în Italia, Norcia, undeva prin 1999…

„Dom’ profesor” antrena pe FC Argeş şi era cu echipa la masă. S-a mâncat felul 1, s-a mâncat felul 2, iar Hala a dorit ca desert câte o portocală pentru fiecare fotbalist….

Negăsînd translatorul prin apropiere, s-a adresat direct ospătarului într-o italiană cu puternice reminiscenţe dacice: „Una portocala per tutti persone”. Şi ce românească neaoşă a fost la gura lui când nefericitul i-a adus o portocală, aşa cum, de fapt, îi fusese făcută comanda: „O portocală pentru toate persoanele”…

Florin Halagian despre…

…„Focu la ei!”

• „Nu mai știu exact când mi-a venit ideea cu «Focu’ la ei!»… Ţineam foarte mult să jucăm în terenul advers cât se poate de mult. Dacă eram acolo şi presam, şansele de a marca creşteau. Mi se pare o chestie logică. Expresia era una de teren de fotbal, dar cred că a rămas în istorie şi pentru că este una inedită” – Florin Halagian

…„Gâscanul” Nicolae Dobrin

• „Jucătorul pe care l-am iubit cel mai mult și căruia îi voi purta o amintire deosebită toată viața mea, cât a mai rămas, este Gicu Dobrin. Datorită lui am devenit un antrenor respectat, datorită lui eu și FC Argeș am fost campioni. A fost un jucător-fenomen. Dar, pentru mine, toți fotbaliștii pe care i-am antrenat au fost niște oameni deosebiți” – Florin Halagian
• „Dobrin nu era inteligent numai pe teren. Mânca seara cu noi, în cantonament, făceam trei nopți de cantonament la FC Argeș, și spunea că pleacă să bea o bere. Câteodată, se întorcea după patru ore, în loc de una… câteodată chiar mai târziu…” – Florin Halagian
• „Eu știam de unde să îl iau, mă duceam și-l luam. Plecam și la 25 de kilometri după el, cu nevastă-sa, pe care o poreclisem «Scotland Yard». Intram în restaurant, îl găseam și îi spuneam: «Uită-te la ușă…». Se uita că e Gicuța și venea imediat” – Florin Halagian
• „Până la urmă, nu aveai ce să îi faci lui Dobrin, pentru că trei sferturi de stadion venea pentru el. Ce făcea el cu mingea nu făcea nimeni altcineva. Da, mai bea două, trei beri… Mai rău îi făcea fumatul. Eu spun cu mâna pe inimă: nu l-am văzut beat în viața mea” – Florin Halagian

…Primii 3 antrenori români

• „Din punctul meu de vedere, primii trei antrenori pe care i-a avut România sunt Mircea Lucescu, Ștefan Covaci și Angelo Niculescu. Ei sunt antrenorii care au făcut cele mai mari performanțe, după părerea mea” – Florin Halagian

…Crezul său de antrenor

• „Concepția mea a fost întotdeauna aceea de a construi o echipa care să funcționeze ceas. De aceea am și pus peste tot pe unde am antrenat condiția să fiu lăsat să aduc oamenii de care cred eu că am nevoie, pe care îi vreau eu” – Florin Halagian
• „Voiam să fac o echipă competitivă pe oriunde am antrenat, să joace rapid, să facă mingea să circule iute, din prima, disciplinată, tânără, cu fotbaliști care să ducă și o viață extra-sportivă austeră. Viața extra-sportivă a jucătorilor a avut mereu o mare importanță pentru mine” – Florin Halagin

RIP FLORIN HALAGIAIN…

• „Am fost vulcanic încă de când eram la pitici, de când fusesem promovat la 16 ani. Toată viaţa am fost mai nervos pe marginea terenului, dar n-am avut niciodată treabă cu medicamentele, cum nu am nici acum. Soţia îmi atrăgea atenţia, mai ales pe finalul carierei, să o las mai uşor, să nu mai fiu atât de agitat, că nu se ştie niciodată” – Florin Halagian
• 424 de meciuri a condus Florin Halagian pe FC Argeș de pe banca tehnică în 10 ani, obținând 193 de victorii, 85 de egaluri și 146 de înfrângeri
• 91 de meciuri a antrenat Florin Halagian pe Dinamo: 51 de victorii, 26 de egaluri, 14 înfrângeri
• 70 de meciuri a antrenat Florin Halagian pe FC Național (Progresul București): 45 de victorii, 10 egaluri, 15 înfrângeri
• 3 titluri naționale a câștigat antrenorul Florin Halagian: 2 cu FC Argeș (1971-1972 și 1978-1979) și 1 cu Dinamo (1991-1992)
• 25 martie 2008 este data la care Florin Halagian a fost decorat cu „Meritul sportiv Clasa a III-a” de președintele de atunci al României, Traian Băsescu, pentru „toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni”