Florin Matache: „Capatos şi Ştefan Bănică ne-au aşteptat pe aeroport! S-au aprins torţe şi a fost nebunie”

Au trecut aproape 10 ani de la „Minunea de la Liberec”. Ultima seară europeană de vis pentru fanii lui Dinamo. Eroul de atunci al „câinilor” s-a destăinuit exclusiv pentru FANATIK despre marele meci, de la… ţeapa dată de la şefi la actualitatea dură a clubului său de suflet

Florin Matache, despre minunea de la Liberec de acum zece ani

La un deceniu distanţă de la noaptea în care a intrat în istoria lui Dinamo, Florin Matache este aproape neschimbat. Acum este antrenor-jucător la o echipă de Liga 3, Flacăra Horezu, dar în 2009 era omul care făcea fericiţi sute de mii de dinamovişti. Penalty-ul decisiv apărat de Matache trimitea Dinamo în grupele Europa League şi consemna o revenire ireală, după ce Liberec pornise cu un avantaj de 3 goluri din partida tur, câştigată la masa verde „datorită” fanilor dinamoviști care invadaseră terenul în „Groapă”…. Într-un restaurant drag fotbaliştilor dinamovişti, în „buza” complexului sportiv din „Ştefan cel Mare”, dialogul a curs peste trei sferturi de oră….

„Nu ştiu dacă Rednic are avere să ţină Dinamo”

Florine, Dinamo are nevoie de un investitor puternic? Ionuţ Negoiţă are o limită…

– Off, ce mi-aş dori să revină acolo unde îi este locul… Dinamo se tot caută și nu se mai regăsește pentru că fără investiţii nu se poate face performanţă. Când vrei titlul, trebuie să bagi bani, să ai o stabilitate. Ai nevoie de câţiva ani în care să te organizezi foarte bine. Trebuie să iei jucători foarte buni, jucători de valoare.

Poate să susţină Mircea Rednic pe Dinamo?

– Nu ştiu ce avere are el, câţi bani are exact. E normal să îşi dorească alături de el oameni cu potenţă financiară, care să iubească acest club şi să aibă interes ca acesta să crească. Împrumuturile către Dinamo au fost soluţia pe care au găsit-o cei de acolo pentru a salva echipa şi nu trebuie judecaţi pentru asta. Aşa s-au pus ei de acord şi nu pot fi criticaţi.

Au trecut 10 ani de la momentul Liberec şi nu s-au schimbat prea multe la stadionul din „Ştefan cel Mare”…

– Prea multe?! Nu s-a schimbat nimic! Cu toate astea, niciodată echipa nu ar trebui mutată. Sufletul şi inima lui Dinamo sunt aici! Este nevoie de un stadion nou. Cel vechi şi-a făcut treaba, dar fără bani e imposibil să faci asta.

„Fotbaliştii străini să joace şi cu sufletul, nu doar pentru bani”

Galeria rămâne unul dintre simbolurile echipei, dar fanii par că s-au îndepărat şi ei tot mai mult...

– S-au săturat ca Dinamo să nu prindă cupele europene. Au fost obişnuiţi să se bată an de an la titlu şi să se lupte în Europa. Este modul lor de protest faţă de organizarea care există acum în club. Ca să aduci suporteri ai nevoie rezultate. Fanii lui Dinamo vin şi în momente grele, au fost lângă echipă, dar au o anumită limită şi ei. Trebuie apreciaţi şi respectaţi, iar dacă ar avea un stadion nou cred că l-ar umple la fiecare meci.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Este o problemă şi faptul că sunt aduşi foarte mulţi jucători străini, care nu simt exact spiritul lui Dinamo?

– Cu siguranţă! Când eram la Dinamo, ţineam cu Dinamo! Aveam o durere în suflet când pierdeam un meci, fie că jucam sau nu eu. Străinii trebuie să mai joace şi cu sufletul! A fi fotbalist este o meserie, dar trebuie să pui şi inimă. Problema nu e doar la Dinamo, ci în tot campionatul. Se perindă mulţi jucători străini care nu au valoarea necesară să ridice media Ligii 1 sau să fie mai buni ca românii. Sunt aduşi pentru a fi vânduţi mai departe şi, de cele mai multe ori, pe risc. „Îl transfer şi sper că poate iau ceva pe el”. Dacă nu te implici sufleteşte, mai ales la echipe de top, nu poţi să faci performanţă! Vin jucătorii străini, îşi iau banii şi după câteva luni pleacă. Se acomodează sau nu se acomodează, ei sunt plătiţi.

Şi cum ar putea fi rezolvată această problemă?

– Trebuie dată o regulă legată de numărul de fotbalişti străini pe care o echipă îi poate avea în lot. Ceva similar cu deciziile legate de jucătorii U21 de la nivelul primei ligi. Jucătorii români au nevoie să fie ajutaţi prin astfel de reguli.

O să fiu avocatul diavolului: străinii nu îi costă nimic pe patroni, în vreme ce transferurile românilor cât de cât talentaţi se fac pe bani mulţi…

– E o mare greşeală că investitorii preferă să ia fotbalişti liberi de contract cu care să rişte un an şi dacă nu confirmă să piardă banii. Acele sume ar putea fi investite în copii, pe care să îi crească şi să le aducă profit. Toată lumea vrea doar azi, azi şi azi. Nimeni nu gândeşte pentru mâine, aşa cum o face Gheorghe Hagi. Ce a făcut el la Viitorul este extraordinar! Creşte, vinde, dă jucători la naţională. Acela este modelul de urmat. L-a implementat Hagi, a mers şi ar trebui copiat în toate oraşele mari, unde aria de selecţie uriaşă. E greu pentru un tânăr să ajungă fotbalist.

„Primul salariu a fost de două milioane de lei vechi. Traversam şi era gata”

Pentru tine cum a fost la început?

– Foarte dificil… La fotbal, sita cerne. Cei care au valoare şi sunt mai constanţi, înaintează. Cei care sunt feriţi de accidentări, rămân şi ajung la nivel mai înalt. Greşeala uriaşă pe care au făcut-o cluburile este că au desfiinţat echipele secunde sau de tineret, cum era pe vremea mea. Ţin minte şi acum, de la Dinamo 2 au venit din generaţia mea foarte mulţi jucători, care s-au integrat şi care apoi au fost vânduţi pe bani buni: Radu Ştefan, Pulhac, Ropotan. Erau copii care au crescut la echipa secundă şi au fost apoi acaparaţi la prima echipă.

Mulţi se lasă când să facă pasul de la juniori la seniori…

– Şi eu am fost aproape. Aveam un salariu… mi-e aşa să îl zic… Două milioane de lei vechi, echivalentul a două sute de RON acum. Ce puteam să fac cu banii aceia? Traversam strada şi erau gata! Mergeam la primul butic şi îi cheltuiam. Aşa erau momentele. Părinţii nu aveau un statut să îşi permită să îmi trimită sume de bani mereu şi a trebuit să muncesc. Dar mi-a plăcut, pentru că am iubit mereu fotbalul. Ţin minte şi acum, îmi luasem un telefon, era Bosch-ul ăla înainte, făceam 18 ani şi eram în cantonament cu echipa a doua a Astrei, Metalul Plopeni. Toţi prietenii mă întrebau „Unde eşti, mă, nu vii să sărbătorim? E majoratul tău!”… Am sărbătorit cu două antrenamente în cantonament (râde). Am făcut sacrificii, dar trebuie să îţi placă mult ce faci.

Te-ai gândit vreodată ce ai fi fost dacă nu ajungeai fotbalist?

– (rămâne blocat câteva secunde) Asta chiar este o întrebare grea. Nu glumesc! Nu ştiu ce aş fi făcut. Tatăl meu a fost poliţist, dar nu ştiu dacă aş fi ajuns în zona aceea. Mă gândesc şi îmi dau seama că nu ştiu ce altceva puteam să devin.

„Bonetti ne spunea «Belive, belive!», dar noi nu mai credeam”

Acum 10 ani dubla cu Liberec a început prost la Bucureşti…

– Meciul tur a fost nefast pentru noi. Ne-au dat 2-0 şi noi nu am contat, de acolo şi furia fanilor care au intrat pe teren. Cred că a fost o misiune a lor pentru a ne motiva. Mă gândesc ce a fost în mintea lor atunci… „Ăştia au valoare, dar nu o pun în slujba echipei pe teren”…. Aţi văzut apoi ce a urmat la retur.

Minunea de la Liberec!

– Da. Nu poţi spune că ai jucat de frică, dar ai jucat pentru tine ca om, ca fotbalist! Ne-am depăşit atunci. A fost o zi magică. Nu prin prisma adversarului sau a performanţei, ci prin a întoarcerii de scor. Pe teren luasem două, iar la masa verde se făcuseră trei. Liberec era o echipă de talia noastră şi gestul fanilor de la Bucureşti a fost un imbold.

Ce aţi discutat înainte, în vestiar?

– Dario Bonetti ne spunea non-stop, într-o engleză italiană, „Belive, belive!”. Să credem în calificare. Eu sunt sincer şi vă zic că nu speram, dar am vrut să spălăm ruşinea din tur. Am dat gol repede, am prins curaj şi nu aveam ce pierde. Apoi, la 3-0, lucrurile s-au schimbat. Eram în reprizele de prelungiri şi ţin minte şi acum ce spasme aveau Moţi şi Grigore. Eu mă grăbeam că poate le mai dăm unul şi ei îmi ziceau „Mai uşor, ia-o mai uşor”. Meciul ăla nu s-a câştigat tactic, ci cu sufletul.

„Dumnezeu a fost cu noi, îmbrăcat în alb şi roşu”

Aţi avut şi noroc, pentru că şi cehii au avut ocazii foarte mari…

– O spun şi acum: Dumnezeu a fost cu noi, îmbrăcat în alb şi roşu în acea zi. Simţeam că nu are ce să se întâmple rău. Mulţi dintre noi jucam împreună pentru prima oară. Molinero, Diabate, Kone… A fost o combinaţie d-asta mentală, umană şi cerească. A fost un meci care a rămas în mintea fanilor şi mă bucur pentru asta, dar sunt trist că este ultima calificare a unui club precum Dinamo într-un deceniu!

Cum a fost la loviturile de la 11 metri? Atunci ai devenit „Eroul de la Liberec”.

– Toţi am fost eroi! Singurul care a ratat a fost Ianis Zicu, deşi el a tras bine. În rest, băieţii au marcat şi mi-au dat mie şansa să apăr. Aşa este pentru un portar. Este un post ingrat şi eşti criticat la prima greşeală, dar când prinzi un astfel de moment eşti adulat. Nu sunt de acord cu cei care spun că penalty-urile se ratează. Eu zic că ele se apără, te pregăteşti pentu aşa ceva.

„Aveam primă promisă, dar am luat doar îmbrăţişări”

Ce s-a întâmplat când aţi revenit în ţară?

– Nebunie maximă! Au fost peste două mii de fani în aeroport. Atmosferă incendiară, cu torţe. Ce pază? Au intrat şi au făcut show. Au venit dinamovişti din toate zonele țării, oameni politici, vedete TV. Dan Matei Agathon, Dan Capatos, Ştefan Bănică! Strigau „Bravo, aţi făcut ceva extraordinar!”. Nu voi uita niciodată acele clipe.

Din conducere a fost cineva?

– Nu mai ţin minte exact, dar parcă nu a fost nimeni. La două zile aveam meci cu Steaua. Nici nu ştiu cum am dormit în acea noapte. După oboseala meciului cu Liberec credeam că nu voi avea probleme în acest sens, dar adrenalina pe care ne-au dat-o fanii a fost ceva senzaţional. Primele au fost doar la nivel declarativ. S-au vehiculat, dar nu s-au încasat. Am primit îmbrăţişări multe, felicitări, dar atât. (râde amar) Aşa a fost să fie… aşa a fost să fie…

Matache despre talentul lui Moţi ca portar

„Rămâneam cu Moţi de multe ori după antrenamente să exersăm loviturile de la 11 metri. Uneori îmi cerea mănuşile şi se băga în poartă. Avea motricitate bună. Acele momente l-au ajutat în celebrul meci cu Steaua, când a scris istorie pentru Ludogoreţ”

Matache despre FCSB

„Moralul jucătorilor de la FCSB este afectat sută la sută de criticile publice ale lui Gigi Becali. Cazul FCSB dovedeşte că nu ai nicio siguranţă că vei câştiga titlul doar pentru că iei cei mai buni fotbalişti din campionat. Nu există o reţetă sigură, lotul e mare, contează antrenorul, lucrurile de bucătărie internă. Totul pleacă de la organizare. Un club precum Viitorul a devenit campioana României doar prin organizare”

Matache despre ce patron ar fi bun la Dinamo

„La Dinamo ar fi bun un domn Porumboiu de pe vremea când am fost la Vaslui. A investit foarte mult, dar să fim înţeleşi: una e să bagi bani într-o echipă ca Vaslui şi alta într-o echipă cu pretenţii ca Dinamo. E total diferit. Aceleaşi sume ar ajuta cu siguranţă şi la Dinamo, dar e vorba despre altă tipologie, alt mod de a vedea fotbalul, de a vorbi”

Matache despre pariuri

„Nu am jucat niciodată la pariuri. Când eşti sportiv, trebuie să îţi asumi că atunci când vei juca prost, vei putea fi bănuit de orice. Adrian Cristea a câştigat cinci mii de euro la pariuri? Au, bani mulţi! Sunt oameni care fac bani, dar jocurile de noroc nu sunt pentru mine. Nu mi-au plăcut”

AŞA A FOST LA LIBEREC

Slovan Liberec – Dinamo 0-3 (8-9 după lovituri de la 11 metri)

Au marcat în timpul regulamentar: Andrei Cristea (3), M. Niculae (58, 82).

27.08.2009, Stadion „Unisy”, Liberec. 6.000 de spectatori

Dinamo: Matache – Molinero, Moţi, Grigore, Diabate – Zicu, Kone, Boştină, Ad. Cristea (Torje 65) – Dănciulescu (M. Niculae 46), A. Cristea (Cl. Niculescu 77). Antrenor: Dario Bonetti.

Slovan Liberec: Hauzr – Selassie, Holenak, Dejmek, Vulin – Dockal, Corici (Papousek 88), Gecov, Liska – Nezmar (Vacha 62), Kerici (Blazek 74). Antrenor: Ladislav Skorpil.

• 40.000 de euro de jucător a fost prima promisă de conducerea lui Dinamo în caz de calificare
• 36 de ani are acum Florin Matache, eroul de la Liberec