Florin Maxim, cel mai bogat antrenor din România. Luxul de care a avut parte la Corvinul

Florin Maxim a început cel de-al șaselea sezon pe banca Corvinului Este imposibil să nu remarci jocul Corvinului. În SuperLiga există astăzi două echipe “de autor” – Dinamo, antrenată de Nuno Campos și Corvinul lui Florin Maxim. Dacă la Dinamo noul venit – Campos – a construit inteligent pe structura moștenită de la Kopic, Florin Maxim este părintele care și-a condus copilul de la clasele primare până la facultate. Corvinul prestează un joc solid, de echipă care nu poate avea probleme în a se menține în prima ligă. Ba chiar, de multe ori pare o trupă cu pretenții de playoff. În condițiile în care, atenție, Corvinul a câștigat deja o Cupă a României ca divizionară secundă și nu s-a făcut deloc de râs în preliminariile cupelor europene. Florin Maxim are 5 sezoane încheiate la Hunedoara și l-a început acum pe al șaselea. Materialul de față își propune să explice fenomenul atât de rar al continuității pe banca tehnică, fenomen care stă la baza calității jocului prestat de nou-promovata Corvinul.

Mircea Lucescu, continuitatea și contextul ei

Bogdan Andone, antrenat la Rapid de Lucescu, își amintește perfect: “Nea Mircea Lucescu spunea o vorbă pe vremuri, când îl aveam antrenor la Rapid: «Ca să creezi o echipă care să marcheze goluri, să creeze spectacol ofensiv, ai nevoie de doi-trei ani.» Abia în al treilea an, și asta în contextul în care menții același nucleu de jucători, care lucrează pe faza ofensivă, care încep să se simtă între ei, să aibă automatisme. Și abia atunci poți să vorbești despre niște acțiuni cursive, spectaculoase”

Însuși Lucescu, rememorând momentele de glorie de la Dinamo, de la sfârșitul anilor 80, spunea: “Am cerut 3-4 ani pentru a forma o echipă la Dinamo”. Mircea Lucescu a venit antrenor la Dinamo în noiembrie 1985 și a întrerupt supremația Stelei abia la finalul sezonului 1989/90. Mircea Lucescu ceruse 3-4 ani conducerii unui club cu resurse practic nelimitate, dar care trebuia să detroneze în ierarhia internă un alt club uriaș, dominant în Europa în epocă.

În anii 90, când vorbea despre cei 2-3 ani necesari asamblării unei echipe, influența și puterea de cumpărare erau deja diluate între 3-4 cluburi; lumea fotbalistică bi-polară a anilor 80 devenise între timp multipolară. Era o schimbare fundamentală, o consecință a unei cauze profunde. România trecuse într-o altă orânduire. Acea lume fotbalistică bi-polară a sfârșitului de deceniu 9, dominată de Steaua și Dinamo, era una stabilă din toate punctele de vedere. Imprevizibilul fusese eradicat în fotbal, totul era predictibil.

Digi24.ro

La 40 de ani de la dezastru, Cernobîl a devenit ce nimeni nu anticipase. Motivul este deprimant

Nu doar lupta la titlu avea un scenariu prestabilit, ci însăși existența cluburilor era un dat. Nu de la Dumnezeu, ci de la stat. Retrogradarea nu era atunci în nici un caz sinonimă cu insolvența, falimentul, sau desființarea. Statul era peste tot, inclusiv în fotbal. Noțiunea de “bani privați” pur și simplu nu exista; fiecare club era finanțat din bugetul unui minister (inclusiv Ministerul Învățământului pentru cluburile universitare), al unei întreprinderi, sau al unei organizații sindicale.

Digisport.ro

Mircea Bravo a scris cinci cuvinte pe internet și CSA Steaua a intervenit: ”Modificați postarea!”. Replică imediată a vedetei

Fotbalul contemporan și caracteristicile sale

Așadar, presiunea obiectivului financiar nu exista din perspectivă bugetară în acei ani. Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat radical. Logica fotbalului s-a schimbat; nu cea a jocului în sine, ci logica supraviețuirii și perpetuării fotbalului.

Când remarcăm că “fotbalul a devenit un business”, trebuie să înțelegem și consecințele acestui fapt. Indiferent dacă discutăm despre titlu, cupe europene, sau supraviețuire în ligă, totul trece prin filtrul financiar. Dacă un club investește pentru campionat sau Europa, trebuie să vadă acești bani întorcându-se de la sponsori și din premii UEFA. Dacă acționarii cumpără jucători pentru a păstra clubul în prima ligă, neîndeplinirea obiectivului, retrogradarea, e echivalentă cu un șoc financiar fatal pentru multe cluburi.

Și tot astăzi, când un club își stabilește un nou obiectiv, mișcările din lot sunt substanțiale. Un club care promovează în prima ligă aduce minim 10 fotbaliști noi. Un club care vrea să facă pasul spre cupele europene, sau intenționează să își depună candidatura la titlu, face o revoluție similară în vestiar. Iar aceste mișcări de trupe înseamnă tot bani: sume de transfer, prime de instalare, salarii, comisioane. Bani care se doresc a fi nu o cheltuială, ci o investiție.

Cum poți vorbi despre răbdare în acest context? Cum poți cere 2, 3 sau 4 ani înainte de a livra?! Nimeni, nici un antrenor nu mai are acest lux. Imaginați-vă că în timpul negocierilor cu Inter, Chivu ar fi spus “da, domnilor, accept, însă cu o condiție: voi livra rezultate peste 2-3 ani. Am nevoie de acest timp pentru a reconstrui echipa”. E pur și simplu utopic. Cei 2-3 ani oferiți unui antrenor erau un cadou pe care numai bugetele publice din alte vremuri îl puteau oferi.

Florin Maxim și contextul Corvinului

Ei bine, în România au existat antrenori care au primit acest lux. Însă numai unul l-a și fructificat. E vorba, desigur, despre Florin Maxim, iar contextul său se numește Corvinul Hunedoara. Maxim a venit la Corvinul la începutul sezonului 2021/22, când hunedorenii se aflau în liga 3. Renașterea Corvinului era un proiect al administrației locale, care își propunea readucerea echipei în elita fotbalului românesc. Iar Maxim a fost ales pentru a conduce acest proiect de pe banca tehnică.

Evident, Corvinul era o instituție de drept public. După două sezoane de liga 3, în vara lui 2023, Corvinul promovează în liga 2. Era în continuare o instituție de drept public, așadar nu avea drept de promovare în liga 1. Pentru a primi acest drept, Corvinul trebuia să se transforme în asociație de drept privat. Ceea ce și urma să se întâmple, doar că Maxim și băieții săi complică lucrurile… câștigând Cupa României. Eveniment care în România nu se mai întâmplase din 1975, atunci când din postura divizionarei secunde Rapidul câștiga Cupa în fața Universității Craiova. Cum licența de cupe europene fusese obținută pe societatea de drept public, Corvinul joacă și sezonul următor de ligă secundă fără drept de promovare. În fine, cu toate chestiunile administrative rezolvate, Corvinul condus de Maxim promovează în SuperLiga la finalul sezonului 2025/26.

Așadar, după doi ani de liga 3 și trei ani de liga 2, Corvinul ajunge în prima ligă, după ce câștigase deja Cupa și jucase în cupele europene în sezonul 2024/25. 5 ani a avut la dispoziție Maxim pentru a construi o echipă de primă ligă. Și a construit o echipă cu adevărat puternică și cu personalitate. Sigur, ultimul an a fost un supliment; Corvinul era gata să facă pasul un an mai devreme, dar din motivele mai sus explicate acest lucru nu a fost posibil.

Pentru un club finanțat privat care își propune SuperLiga, 2 ani de liga 3 și 3 de ligă secundă înseamnă pur și simplu sinucidere financiară. Rapid a promovat fără pauze până în liga secunda, dar anul suplimentar de liga 2 (un singur an!) a trimis în SuperLiga un club în mare suferință financiară, care fără sprijinul lui Dan Șucu se apropia periculos de insolvență. Petrolul, un club cu minimă finanțare publică, a avut nevoie de șase sezoane pentru a urca din Liga 4 în SuperLiga: 2016–2022. A promovat însă cu probleme financiare deja acumulate, iar înaintea debutului în prima ligă cesionase deja creditorilor prima tranșă din drepturile TV. Astăzi Petrolul este în insolvență, dar mugurii acesteia se vedeau din 2022.

Ligile inferioare sunt extrem de zgârcite în venituri; sponsorii caută o expunere pe care nu o găsesc în subsolul fotbalului românesc, iar drepturile TV practic nu există, fotbalul de ligă secundă fiind oferit televiziunilor ca un fel de bonus la meciurile SuperLigii. Iată de ce orice plan de afaceri al unui club finanțat privat care își propune prima ligă prevede promovări consecutive fără ani de pauză. Și orice abatere de la plan pune în pericol stabilitatea financiară. Ei bine, finanțarea publică a asigurat acest confort la Hunedoara. Ba chiar și luxul de a sta 3 sezoane în liga secundă. Desigur, Corvinul a avut și șansă în parcursul său spre Cupa României, dar echipa lui Maxim era în mod evident pregătită încă de atunci pentru a face pasul spre prima scenă.

Dacă la un club finanțat privat anul suplimentar de liga 2 ar fi reprezentat o piatră de moară, pentru Corvinul a fost nimic altceva decât un an de consolidare sportivă. Absolut, contextul celor 5 ani reprezintă o condiție necesară, dar nicidecum suficientă pentru modul în care Corvinul se prezintă astăzi în prima ligă. Competența antrenorului, abilitatea clubului de a identifica un antrenor valoros și de a selecta jucătorii potriviți au făcut restul. Pentru că Maxim a demonstrat că este cu adevărat un antrenor care știe să folosească timpul avut la dispoziție.

Contraexemplele ligii secunde

Steaua un club la rândul său finanțat din bani publici, este la al șaselea sezon de ligă secundă, are același antrenor (Oprița), dar continuitatea o duce, iată, mai aproape de liga 3 decât de prima. FC Bihor, o candidată la promovare, a schimbat 4 antrenori în 3 ani și nu a obținut sezonul trecut licență de SuperLiga. Iată de ce confortul banilor publici reprezintă doar un important factor favorizant; competența conducerii și a antrenorului ar trebui să facă restul.

La Hunedoara clubul și Maxim au desăvârșit contextul. Media de puncte realizată de Florin Maxim la Corvinul:

• Liga 2               59 meciuri       119 puncte      2,02 puncte/meci
• Liga 2 playoff   20 meciuri       31 puncte        1.55 puncte/meci
• Liga 2 playout 6 meciuri         15 puncte        2.50 puncte/meci
• SuperLiga        9 meciuri         10 puncte        1,11 puncte/meci

Jocul Corvinului arată atât de bine, încât este imposibil ca microbist neutru să nu iți dorești să îl vezi pe Maxim și pe banca unui club cu pretenții, pentru a confirma priceperea sa în ale antrenoratului. Fără licență Pro însă, Maxim poate antrena în SuperLiga doar Corvinul, iar acesta este un alt element al contextului unic care a condus la o continuitate record a unui antrenor pe banca tehnică a unei echipe.

În viață nu există nici coincidențe și nici lucruri fără explicație. Dacă nu pătrunzi explicația unui fenomen excepțional, nu înseamnă că ea nu există. Corvinul, jocul său ca nou-promovată și continuitatea lui Maxim reprezintă fenomene excepționale în fotbal. În fotbal în general, nu doar în cel românesc. Contextul clubului și al antrenorului reprezintă restul poveștii; o poveste care nu ia cu nimic din meritele antrenorului și ale echipei. Le pune doar în context.