Florin Vasilică, celebrul interpret de muzică populară și fiul regretatului Liviu Vasilică ne povestește, în exclusivitate, cum a crescut cu băieții pe străzi, cu găștile de prieteni și ce experiență a căpătat de aici.
Florin Vasilică, celebrul artist de muzică populară, dezvăluie, în exclusivitate pentru FANATIK, detalii neștiute despre copilăria și adolescența lui. Aflăm când și-a cunoscut celebrul interpret frații mai mari, cum este acum relația cu mama lui și cât de multe a învățat de la tatăl sau.
Florin Vasilică ne povestește despre relația cu soția lui, Madi, și ne spune cât de mândru este de Florinel, fiul său. Celebrul interpret recunoaște că niciodată nu a simțit că i se ‘urcă’ celebritatea la cap, pentru că a trăit cu ea în casă de când s-a născut și își amintește de perioada în care a fost cel mai dezamăgit, după moartea marelui Liviu Vasilică.
Cum a fost copilăria ta?
– Copilăria mea a fost una perfect normală, petrecându-mi mult timp în compania prietenilor. Eu aveam găști foarte multe și foarte mari, iar timpul mi-l împărțeam între școală, repetițiile la ansamblul condus de tatăl meu și participări la evenimente sau emisiuni cu grupul tatălui meu, baschet timp de 9 ani de zile și karate timp de 6 ani de zile.
Cum a fost relația cu sora și fratele tău? Vă iubeați, vă mai băteați?
– Am avut tot timpul o relație normală cu frații mei. Trebuie să specific faptul că pe fratele meu și pe sora cea mare i-am cunoscut când eu eram în clasa a 8-a, ei fiind din prima căsătorie a tatălui meu și abia atunci s-au reluat relațiile. Cu sora cea mică, cea cu care am crescut de când ne-am născut, trebuie să recunosc că ne mai și băteam, ne mai și certam, ca între frați așa. Cel mai aproape de mine sufletește o simt pe Tana, sora mea cea mare, sora din prima căsătorie a lui tata. Deși este plecată în America simt eu așa că între noi este o legătură mult mai specială și că ne înțelegem foarte bine.
Erai un rebel?
– Eu am fost mai tot timpul o fire mai rebelă. Mie tata îmi dădea foarte multă libertate și mă lăsa să-mi iau majoritatea deciziilor singur. El intervenea doar acolo unde întâmpinam dificultați, dar asta se întâmpla foarte rar. De aceea eram mai rebel, mai nonconformist.
Crezi că se va remedia vreodată relația dintre tine și mama ta?
– Dar relația dintre noi este remediată în prezent. Lucrurile sunt pe un făgaș normal de comunicare între noi. Asta nu înseamnă că, din ceea ce a lăsat tata întregii familii, a ajuns ceva și la mine. Dar deja asta contează prea puțin acum. Sunt concentrat pe familia mea și pe cariera mea.
Au trecut 18 de ani de când tatăl tău, Liviu Vasilică, nu mai este printre noi. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu el?
– Nu m-aș putea opri la una singură. Amintiri frumoase sunt extrem de multe. Probabil cel mai important lucru este ceea ce m-a învățat el. M-a învățat treptat, fără să mă forțeze, să îmbrățișez o carieră artistică. M-a ținut lângă el astfel încât să deprind din dedesubturile acestei profesii, m-a format exact așa cum și-a dorit el încât să știu ce am de făcut după ce el nu va mai fi. Și iată că Grupul Teleormanul are în prezent 35 de ani de activitate atestată, dintre care 17 ani sub conducerea tatălui meu și 18 ani sub conducerea mea.
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau lider?
– Fiind un om care a crescut pe străzi (nu mă feresc să spun asta pentru că nu am de ce) și înconjurat mereu de găști de prieteni, pot spune că eram o persoană ceva mai dură. În cercurile mele de prieteni nu exista termenul de lider pentru că noi ne considerăm egali între noi și nu aveam nevoie de lider.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
– Cred că prima și prima dată prin clasa a 9-a, cu adevărat. Mai avusesem ceva relații și pe vremea școlii generale, dar acelea eu le consider copilărisme. Cu adevărat în liceu s-au schimbat lucrurile.
Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?
– Și aici sunt multe momente, chiar nu aș ști la care să mă opresc. Vă dați seama că noi umblând ani de zile în viața de turneu am avut parte de tot felul de momente amuzante sau penibile, sau urâte. Nu poate fi totul roz peste tot unde te duci.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?
– Nu și nici nu o să existe. E foarte simplu de ce. Eu am crescut cu celebritatea în casă, o percep ca pe un lucru natural, nu e ceva wow pentru mine. În altă ordine de idei, eu nu mă consider celebru sau vedetă. Eu consider că vedetele sunt la Hollywood.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani din viața ta? Și pe ce i-ai cheltuit?
– Cred că primii bani i-am câștigat când am început efectiv să particip la evenimente private cu tata sau spectacole cu buget, asta undeva prin clasa a 3-a. Nu mai știu pe ce i-am cheltuit pentru că oricum îi ceream și separat lui tata să-mi mai dea bani ca să-mi iau ceea ce-mi doream. La un moment dat am început ca, majoritatea banilor pe care-i făceam, să îi investesc în dispozitive pentru calculator și în sunet.
Cum este tatăl Florin Vasilică? Te mai panicai sau ai fost mereu calm, când era Juniorul mai mic?
– Am fost mereu calm în privința lui Florinel. El a fost dintotdeauna un copil echilibrat și chiar și acum, la 20 de ani, are niște anturaje despre care nu am auzit lucruri rele, iar noi avem foarte mare încredere în el.
Care este relația cu fiul tău acum? Te face socru mare în curând?
– Avem o relație tată- fiu perfect normală. Socru mare mă va face atunci când va considera el că este momentul și că și-a găsit fata potrivită pentru el.
Ce înseamnă Madi pentru tine? Cum reușiți să aplanați conflictele, atunci când ele apar?
– Madi este totul pentru mine, este mama copilului meu și am spus-o de nenumărate ori, fără ea nu aș fi ajuns aici. Și la noi, ca în orice familie, mai apar divergențe, neînțelegeri și e normal. Nu cedăm niciunul când e vorba de așa ceva. Dar se aplanează toate de la sine.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?
– Este logic și firesc că cel mai greu moment din viața mea a fost pierderea lui tata. Pe lângă durerea enormă pe care am simțit-o știam și că îmi pierdusem cel mai mare sprijin pe care îl aveam.
Când ai fost cel mai dezamăgit?
– Păi cred că atunci când l-am pierdut pe tata am fost cel mai dezamăgit. Eram dat la o parte de peste tot din ceea ce reprezentase tata, eram scos din toate încasările pe care le genera tata în urmă drepturilor de autor deși eram moștenitor direct cu acte. Iar dorința lui înainte de a muri a fost cu totul alta și a exprimat-o în fața întregii familii, eram atacat direct de ansamblul lui.
Eram, la 21 de ani, în fața unor lucruri pe care tata le anticipase cumva, dar nu cred că el și-a închipui vreodată că vor fi la un așa nivel de agresivitate. Dar am avut soția lângă mine și împreună am reușit să ne remontăm, să începem să supraviețuim 100% pe cont-propriu și să ne creștem copilul. M-am angajat la un ansamblu la Sibiu și mi-am luat viața în piept cu totul.
Dacă ai putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ai mai repeta?
– Nu am o greșeală atât de regretabilă încât aș schimbă-o acum dacă aș putea da timpul înapoi. Am trăit tot timpul așa cum am vrut, am făcut totul așa cum am vrut, mi-am luat orice decizie așa cum am vrut. Nu regret nimic din toate astea.
Ai avut niște probleme de sănătate, spune-mi cum te simți acum?
– Problemele de sănătate încă mai sunt, urmează să fac niște investigații pe la Timișoara acum, încă mă chinui să le țin sub control și să ajung să găsesc cauza exactă a acestor probleme și bineînțeles soluția.
Ai jucat vreodată la Loto?
– Am jucat la Loto, cum să nu? Dar nu am câștigat niciodată. Chiar și la aparate am jucat de câteva ori doar de amuzament.
Ce ai face dacă ai fi, pentru o zi, președintele țării?
– Dacă aș fi pentru o zi președintele țării cred că m-aș chinui să găsesc principalele elemente care pot fi modificate în doar o singură zi și care ar putea aduce un trăi mai bun și mai liniștit pentru poporul nostru.
Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?
– Eu evit să-mi fac planuri pentru că de obicei nu ies cele planificate. Planurile bune apar ele de la sine. Planul nostru general ramâne același: să cântăm, iar eu acum mă mai ocup și de ceva producții video și trag tare și în direcția această.