Florin Vasilică explică relația cu mama sa de după moartea lui Liviu Vasilică: ”Ești al nimănui”

Deși urmaș al unuia dintre cei mai mari artiști ai țării noastre, Florin Vasilică mărturisește într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK, adevărata poveste din spatele numelui pe care l-a moștenit de la tatăl său, Liviu Vasilică.

Florin Vasilică, al nimănui după moartea lui Liviu Vasilică

Cunoscutul solist al Grupului Teleormanul a moștenit de la cel care i-a dat viață doar numele, asta pentru că mama și sora lui au avut grijă să acapareze toată averea. El și cei doi copii ai lui Liviu Vasilică din primul mariaj nu mai au niciun măcar un obiect care să le reamintească de îndrăgitul artist.

Ba mai mult, Florin Vasilică recunoaște pentru FANATIK că a rămas al nimănui după trecerea în neființă a celui care a interpretat piese precum: ”Fir-ai tu să fii de murg”, ”Hai, hai cu trăsioara”, ”Mărine… la nunta ta”.

”Ne-am trezit fără nimic, pentru că tata era toată baza noastră”

– Au existat discuții cu mama ta, au fost publice. Te-au afectat?

În momentul în care conștientizezi că după ce a murit taică-tu, practic tu fără el ești al nimănui. Aveam 21 de ani, cu un an mai mult decât are copilul meu. În aceste condiții e normal că te afectează și suferi. Eu aveam familie doar pentru că o ținea tata. Poate asta m-a motivat și mai mult să trag.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Aveam soția și copilul care m-au susținut foarte mult în perioada aceea critică, când ne-am trezit fără nimic, pentru că tata era toată baza noastră. Atunci m-am motivat eu ca și bărbat și am sărit imediat în câmpul muncii fără niciun fel de problemă, pentru că oricum eram învățat pe lângă tata.

S-a certat cu frații pentru averea lăsată de Liviu Vasilică

–  Dintre toți copiii pe care i-a avut Liviu Vasilică, de ce a ales să îți lase ție pe mână Grupul Teleormanul?

Cu doi ani înainte să se stingă tata, am purtat o discuție legată de ceea ce trebuie să se întâmple după ce el nu va mai fi. El a pornit discuția, eram doar noi doi, între patru ochi acasă. Nimic nu prevestea că într-un timp atât de scurt avea să se întâmple ceva cu el. Atunci m-a pus să-i promit că voi duce mai departe grupul.

– Decizia pe care a luat-o ți-a atras ură din partea celorlalți copii ai tatălui tău? 

Este puțin delicată poveste. Cu cei doi frați din prima căsătoria a tatălui, cu care sunt frate doar de tată, cu Dana și cu Valentin, nu am avut. Multe probleme au fost strict în familia mea. Și-au dorit să acapareze tot, le-am lăsat tot. Totul este la mama și sora mea. Material, eu nu am nimic în momentul ăsta. N-am un obiect în casă de care să spun că-l am de la părinții mei. Am stat prin chirii, m-am chinuit. După ce a murit tata, eu am intrat în datorii.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Hate-ul îl putea pune la pământ după moartea lui Liviu Vasilică

– Ai avut parte și de hate din cauza faptelor sau vorbelor tale?

Acum sunt amuzat când văd că din 1.000 de mesaje, mai este și unul din ăsta de hate. Am colegi care pun la suflet sau care spun că le-a trebuit ani de zile ca să se obișnuiască cu ideea asta. Eu chiar n-am avut o problemă, mai ales că eu după ce a murit tata, imediat am intrat într-un război cu cei care au vrut să-i acapareze numele. Au fost discuții și pentru numele Grupului Teleorman. Eram pregătit de tata pentru tot. El este cel care m-a avizat pe mine ca să fiu continuatorul muncii lui. A considerat că din cei patru copii ai lui, eu să fim cel care să se ocupe în continuare de tot atunci când el nu va mai fi. Decizia a fost a lui, nu a mea.

Am renunțat la tot ca să mă achit de promisiunea pe care i-am făcut-o. Atunci când vine valul de hate, eu nu îl pun la suflet niciodată pentru că tot timpul am avut în minte chestia asta: `Mă, pe tine te-a avizat taică-tu, care cred că era cel mai în măsură să decidă cine va continua munca lui`. Putea să o lase cuiva din grupul lui. Eu, în 2004, am reînființat Grupul Teleormanul. Nu am preluat grupul tatălui meu, eu m-am rupt și l-am reînființat pentru că nu se mai putea face nimic cu ei.

Îl rănesc cuvintele oamenilor, dar a învățat să nu-l mai doară

– Nu a existat niciun moment în care să fii rănit de vorbele oamenilor?

Rar mă afectează. Am primit un comentariu acum vreo lună și ceva, că dacă ar fi văzut Liviu Vasilică participarea de la Te Cunosc de Undeva, n-ar fi fost de acord. Era pentru a opta oră când s-a făcut personaj lui tata la emisiune. Problema a fost că eu am participat și activ în scenă. Lui Shift și Connect-r le-am dus și costumele ca să fie cât mai autentic momentul. Și de acolo discuții. Dar, de unde știu ei ce voia tata?!

Și faptul că am scos Oaia Neagră, cu care am intrat în trending până pe locul șapte. Iarăși că Liviu Vasilică n-ar fi fost de acord cu o astfel de colaborare. Liviu Vasilică s-a stins atunci, că altfel scoteam împreună ceva. Tata voia să scoată o piesă cu noi, la propunerea lui, nu la propunerea noastră.

Florin Vasilică, probleme de sănătate din cauza meseriei

– Este o diferență între pasiune și meserie în acest domeniu?

Eu punctez că este o meserie, nu mă ascund doar în spatele pasiunii. Este meseria noastră, cu asta ne ocupăm. Eu sunt și producător muzical, producător video, sunt dedicat total. Am renunțat la partea în care eram eu specializat, în informatică. Eu recunosc că este și o meserie, nu cum fac alți cântăreți – că e doar pasiunea – hai să fim serios. Trebuie să fim corecți și față de public, și față de media și față de toată lumea să spunem lucrurile pe nume.

– Care este cea mai grea parte a meseriei?

Deplasările. Dar, încercăm ca deplasările pe care le facem, care de multe ori sunt mii de kilometri în câteva zile, să fie plăcute. Eu am probleme de sănătate cu spatele, cu coloana, cu șoldurile din cauza statului acesta excesiv pe drum.

Cum s-a achitat fiul lui Liviu Vasilică de promisiune

– Nu a fost greu să o iei cumva de la zero cu acest grup?

M-am ocupat singur de absolut tot ca să putem crește în continuare, pentru că, recunosc, după ce a murit tata a fost o perioadă de vreun an și ceva de scădere constantă a grupului. Era pierderea lui Liviu Vasilică și era inevitabil să nu se întâmple așa, dar nu mi-am pierdut încrederea în ceea ce discutasem eu cu el. Am muncit foarte mult, ne-am chinuit cu lipsa banilor, că eu nu m-am ales cu nimic de pe urma tatălui. Material n-am primit nimic, absolut nimic.

– Ai avut pe umerii tăi o promisiune cu mare greutate.

Tatăl meu a condus Grupul Teleormanul 17 ani, eu l-am condus 18. Deci cred că m-am achitat de promisiunea față de el și o voi face în continuare. Eu am condus Grupul Teleormanul cu un an mai mult ca el.

A avut probleme pentru că purta numele de Vasilică

– Ați lucrat împreună o lungă perioadă la acesta ansamblu?

De prin `98-`99 am devenit sunetistul tatălui meu la evenimente private. Eu mă ocupam de partea de sonorizare, mixer, boxe, făceam absolut totul, plus cântam.

Dar, tata a spus așa și chestia asta chiar mi-a plăcut foarte mult la el – bă, ai nevoie de banii, îți dau eu. Nu te bag la ansamblu că îmi sare lumea în cap – deși eu munceam. A încercat într-o perioadă, cred că am fost vreo șase luni. M-a băgat colaborator și bineînțeles că cei care erau toți angajați de el, i-au sărit în cap că de ce m-a băgat pe mine.

– Erai zilnic la evenimente și repetiții cu tatăl tău?

Nu participam constant la toate acțiunile pentru că avea foarte multe solicitări, așa cum avem și noi acum. Nu puteam să mă duc mereu pentru că aveam probleme cu școala. Dacă apăream o dată la televizor, vreo trei săptămâni eram ascultat la fiecare materie. Profesorii îmi spunea – ai avut timp să filmezi la televizor, i-a să vedem, timp ai avut să pui mâna pe carte? Nu am avut un profesor care să nu spună asta.

Au mai fost chestii urâte prin liceu. Aveam un profesor care intra în clasă și cu catalogul la subraț întreba – Vasilică este la oră? – și îi răspundeam, iar el continua – mai e, mă, tac`tu lăutar? – am avut vreo două ieșiri la un moment dat, pentru că la mine nu se punea problema. Dacă se lua cineva de tata sau dacă vorbea cineva ceva greșit de el, eu vedeam negru în fața ochilor. Era să fiu exmatriculat de vreo două ori. Eram gata să mă reped să-l bat. Nu suportam ca cineva să vorbească de tata, pentru că, trăind 21 de ani în aceeași casă cu tata, știam munca lui și eforturile ca să fie cine a fost și cine este încă.