Florinel Coman, eroul de la EURO 2019! Reportaj FANATIK acasă la “Mbappe”. Povestea fantastică a fotbalistului român

Florinel Coman a fost eroul României în meciul cu Anglia, a marcat două goluri şi a scos un penalty. Cine este, cu adevărat, fotbalistul lui FCSB? FANATIK a făcut un reportaj special la finalul anului trecut acasă la Florinel Coman. Reporterii ziarului au mers pe urma primei pasiuni, la Brăila. Mai jos, povestea incredibilă a jucătorului din octombrie 2018!

Reportajul de acasă de la Florinel Coman!

„Mbappe din Berceni” joacă meci de meci pentru FCSB, dă goluri, patronul îl vede ca pe o mare speranță, dar el nu uită că a iubit „câinii” din Ștefan cel Mare. Jucător de bază al FCSB şi unul dintre puştii teribili din Liga 1, Florinel Coman a traversat o perioadă sinuoasă. Pus pe lista de transferuri de Gigi Becali după meciul cu Astra, a marcat o „dublă” cu Dinamo, echipa pe care a iubit-o în copilărie, apoi a înscris cu Sepsi şi a fost convocat la naţionala de tineret. Pentru a pătrunde în universul capriciosului atacant, FANATIK a mers la Brăila, locul în care a făcut primii paşi în fotbal, la juniorii Luceafărului.

Pe urmele şoimului, în oraşul fantomelor

O zi obişnuită, pe malul Dunării. Brăila, spitalul Linişte, secţia Speranţă. O urbe care, din punct de vedere fotbalistic, încă respiră din performanţa Daciei Unirea din 1993, când a jucat finala Cupei, pierdută cu 0-2 în fața Universității Craiova. Astăzi, singurul nume brăilean sonor este Florinel Coman. Puţină lume cutreieră străzile, un munte orizontal de oseminte ale istoriei. Aici e casa lui Pamfil Şeicaru, dincolo, teatrul, o catedrală culturală în venele căreia respiră hotărârea beethoweniană a actriţei Maria Filotti. Mai sus, locuinţa lui Panait Istrati este rama enigmei acestui oraş, care împleteşete boema culturală cu spiritul aventurier al marinarilor temerari, de pe vremea goeletelor. Pe altă uliţă, casa Anei Aslan, inventator şi academician, condamnă la reflecţie.

La ceas de seară, oamenii dispar brusc, ca nişte roboţei, la comanda unei sonerii invizibile. Numai casa lui Fănuş, trubadurul nepereche al sufletului şi al fotbalului Brăilei, rămâne ascunsă privirilor, din „discreţia” autorităţilor. Pe strada Goleşti se află două clădiri bântuite. Una, veche, din care respiră griul-pal iar sinistrul urlă din fereastră. Cealaltă e luminată gălbui, temător. Se spune că aici poate fi auzită o copilă cântând la vioară. Te-ai aştepta ca la Brăila să miroasă a crabi şi a scoici, ca saramura şi vinul roz, înflorat, să te aştepte la poartă. E o iluzie. În oraşul boemiei, în care poeţii şi marinarii, contrabandiştii şi trubadurii ciocneau ciocane de ţuică şi defrişau munţi de scrumbii în dimineţile cu soare eretic, localnicii îţi răspund laconic şi te privesc suspicios. Seara, liniştea, vecinul ursuz al uitării, susură uşor. Printre fantome, îl căutăm pe Florinel Coman, un fotbalist „programat” să redeschidă „teatrul viselor” în acest areal. Suntem, ca într-un western, „pe urmele şoimului”…

Nicuşor Baldovin: „De copil visa să fie vârf de atac”

La stadion, ne întâmpină Laurenţiu Calu, şeful Centrului „Luceafărul Brăila” şi antrenorul Nicuşor Baldovin, cel care i-a pus lui Florinel ghetele în picioare. Arena arată bine, mai bine decât ne-am fi aşteptat. Calu ne îmbie către sala trofeelor, acolo unde tronează, la loc de cinste, o fotografie cu Florinel, din perioada junioratului. „Doar un an l-am avut aici”, ne mărturiseşte domnia sa. Cum se comporta puştiul Coman? Ne-a răspuns Baldovin: „Era timid când a venit. Juca mijlocaş central, dar visul lui era să devină vârf de atac. Mai făcea pozne, dar era un copil liniştit. Singura lui pasiune era fotbalul”.

„Ce se întâmplă cu Florinel Coman?”, este perpetua întrebare. Privirile interlocutorilor se pleacă. Apar în discuţie tot felul de exemple, cu fotbalişti pe care aerul rarefiat al Capitalei i-a ameţit. Însă, Coman a rămas speranţa Brăilei fotbalisitice şi are şi motive, pentru că e o grenadă de talent, deşi cam… defensivă în ultima vreme.

„Şi Mutu a ţinut cu Steaua!”

Ca orice june care respiră aerul urbei patriarhului metaforei, Fănuş Neagu, şi Florinel este unul dintre „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Iată de ce, dincolo de carnetul de jucător pe care scrie, frust, „FCSB”, în copilărie a suspinat după rivala Dinamo. „Era dinamovist, ca toţi cei de aici”, ne-a mărturisit Laurenţiu Calu. Totuşi, Adrian Coman, tatăl jucătorului, a părut relaxat: „Băiatul a recunoscut şi asta e! I-a spus-o direct lui Gigi Becali! Şi Mutu a ţinut cu Steaua, aşa că nu văd unde e problema. În schimb, pot să vă spun că n-a mers niciodată la Bucureşti ca să vadă vreun meci de-al lui Dinamo”.

Bunicul: „Lui îi las casa, că noi plecăm acuş’…”

În căutarea copilăriei lui Coman, paşii ne poartă spre Chercea, cel mai mare cartier de case dintr-un oraş din România, după cum ne-a povestit Nicuşor Baldovin. „Ferentariul Brăilei”, cum aveam să aflăm de la localnici. La uşa unui magazin, un bătrân şuieră dintr-o ţigară. Îl întrebăm unde locuieşte familia Coman. Omul ne întreabă cine suntem. Ne declinăm identitatea. Norocul ne sărută pe frunte: fumătorul este chiar bunicul lui Florinel!

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

Pardon, al lui „Florin al meu, Florin al meu”, cum îl numeşte, necontenit. „Vine acasă mereu, de Sărbători. Când trece prin oraş, stă şi la noi, o zi, două, deşi are un apartament în Brăila. Lui o să-i las casa, că noi plecăm acuş’… Eu îl duceam la antrenamente, când era mic, tac’su’ mai puţin…”, se destăinuie, calm şi cald, tataia. Auzind cuvântul „Sărbători” şi aflându-ne în catedrala pescuitului, îl întrebăm ce-i plăcea lui Florin să mănânce, în copilărie. „Întrebaţi-o pe bunica!”, vine răspunsul. Suntem, aşadar, ispitiţi…

Au ascuns-o pe bunica!

Deși bunicul ne-a asigurat că bunica e cooperantă şi devreme acasă – „Să-i spuneţi că io v-am trimis!” -, am avut parte de o surpriză. Ajunşi în faţa casei familiei Coman, zugrăvită într-un roz zglobiu, am dat de câinele de pază al intimităţii. O doamnă, apărută din neant, a şutat sec: „Cine sunteţi voi? Vin mulţi fani aici şi bat la poartă… De ce faceţi selfie-uri cu casa?”. „Bunicul ne-a trimis. Dorim să vorbim cu bunica, despre Florinel. Facem un selfie?”. Dezechilibrul umorului de provincie loveşte în tibie: „Bunica e la munte şi vine peste o lună!”. E clar, lobby-ul bunicului n-a funcţionat, dar cel mai grav e că, săracu’, nu ştia ce planuri de vacanţă are bunica.

Uneori, potecile miros ascuţit, ca şi când ai trece prin trecătoarea Borgo, spre castelul lui Dracula. Noi ne-am continuat căutările…

Adrian Coman: „M-a deranjat că presa a scris că suntem săraci!”

Tatăl atacantului, Adrian Coman, e mereu pe drum. Ieri la Călăraşi, astăzi la Constanţa, mâine în Moldova. Cu toate acestea, a avut amabilitatea să ne ofere un interviu.

Cum îl caracterizaţi pe Florinel?
– Ce aş putea să afirm, ca tată, despre personalitatea lui? Fiecare îşi laudă puiul. Critici sunt multe şi e drept, are şi el destule scăpări, pentru că e tânăr şi crud. Totuşi, cred că va rezista presiunii de la Steaua. Mi-a spus că e convins că va rezista. Sigur, ca orice tânăr, simte o remuşcare, o durere în suflet, atunci când se ia cineva de el. Dar, dincolo de aparenţe, e un băiat supus.

S-a vorbit mult despre pachetele de ţigări pe care le „sudează”…
– A început să fumeze din pricina anturajului, pe când era la Viitorul. La început a fost aşa, o „chestie” între copii… Cred că o ţigară fumată o dată la trei zile nu e o problemă gravă, deşi, evident, în sport nu se acceptă asemenea derapaje. I-am reproşat de mai multe ori acest viciu, mi-a promis că se lasă, dar…

O cunoaşteţi pe iubita lui?
– E o fată din Constanţa, Ioana Timofeciuc. Au fost colegi de şcoală, s-au cunoscut la Ovidiu şi sunt împreună de doi ani. Ca orice major, are şi el o prietenă şi mi se pare normal să fie aşa. Nu s-a pus problema de însurătoare.

Ce nu ştim despre fiul dumneavoastră?
– A fost un copil cuminte, educat, bine crescut. Noi am plecat în Spania pe când avea 8 ani. A rămas la părinţii mei, care au avut grijă de şcoală, de antrenamente şi de educaţia lui. M-a deranjat că presa a scris că suntem săraci. Nu este adevărat. Am fost o familie modestă, de oameni muncitori. Când am plecat, am lăsat acasă o maşină bună, cu doar trei mii de kilometri la bord, cu care bunicul îl ducea pe Florinel la stadion. Nu am fost săraci… Asemenea afirmaţii deranjează.

Îl va „îmblânzi” Florinel pe Gigi Becali?
– Ştiţi cum e Gigi… Acu’ te pupă, acu’ te bate, apoi iar te pupă. Aşa e firea lui. Să ştiţi că mie îmi place stilul său. E normal să se comporte aşa, pentru că la mijloc sunt banii lui.

Cum comentaţi criticile la adresa lui Florinel?
– Aşa se întâmplă în fotbal. Când eşti sus, când cobori. E ca o morişcă. Şi marii jucători, precum Ronaldo şi Messi, au urcuşuri şi căderi. Şi ei au ratat singuri cu portarul.

Florinel şi alţi jucători tineri au nevoie de psiholog?
– Gigi Becali a vorbit, odată, despre posibila cooptare a unui psiholog la echipă, dar nu ştiu nimic în plus.

„Băiatul a recunoscut că a ținut cu Dinamo şi asta e! I-a spus-o direct lui Gigi Becali! Şi Mutu a ţinut cu Steaua, aşa că nu văd unde e problema. În schimb, pot să vă spun că n-a mers niciodată la Bucureşti ca să vadă vreun meci de-al lui Dinamo” , Adrian Coman

„Mie îmi place stilul lui Gigi Becali. Acu’ te pupă, acu’ te bate, apoi iar te pupă. Aşa e firea lui. E normal să se comporte aşa, pentru că la mijloc sunt banii lui” , Adrian Coman

100 de milioane de euro este clauza de reziliere a contractului lui Florinel Coman cu FCSB
1,3 milioane de euro este cota lui Florinel Coman pe transfermarkt.com
20 de ani a împlinit Florinel Coman pe 10 aprilie 2018