Alex Ioniță a fost invitatul lui Robert Niță în emisiunea „Suflet de Rapidist”, unde a și-a amintit de transferul său în Germania, la Köln, și a discutat despre importanța unui psiholog pentru fotbaliști.
În prezent, Alex Ioniță este antrenor la juniorii Rapidului și lucrează cu tinerele talente. S-a declarat mulțumit de oportunitatea pe care o are și a subliniat că în fiecare zi învață ceva nou. El a spus:
„Eu sunt foarte consistent la nivelul la care sunt și mai am multe de învățat. De abia acum încep să fac licențele. Abia am terminat cu școala de antrenori. Nu vreau să mă grăbesc. Nu vreau să mă lovesc de lucruri pe care le-aș fi știut dacă aveam mai multă răbdare”.
Ioniță se simte bine în poziția sa actuală și apreciază condițiile și jucătorii talentați cu care lucrează. El a adăugat: „Sunt foarte bine unde sunt. Am condiții, am jucători talentați. Am un loc în care pot să mă dezvolt ca antrenor. Și la echipele de juniori se cer rezultate. Avem infrastructură bună. Este presiunea pe care noi ne-o punem. Pe lângă copii, și noi trebuie să devenim mai buni. Copiii trebuie să fie pregătiți când ajung la seniori. Să nu clacheze”.
În plus, fostul fotbalist a recunoscut importanța unui ghidaj psihologic înainte de a face pasul la echipele de seniori. Deși a lucrat cu un psiholog în Germania, Ioniță nu consideră că acesta i-a fost de mare ajutor, dar este conștient că alți jucători ar putea beneficia de acest tip de consiliere. El a declarat:
„În Germania vorbeam săptămânal cu psihologul. Și individual, și cu echipa. Pe mine personal nu m-a ajutat. Sunt mulți copii și jucători care au nevoie. Pe mine nu m-a ajutat. Așa sunt eu. Am colegi care au fost ajutați. Eu știam ce am greșit. Aveai acolo tot ce aveai nevoie”.
De asemenea, Ioniță și-a amintit cum a ajuns la Köln, menționând că germanii l-au urmărit atent înainte de a semna și a fost impresionat de infrastructura lor. Acesta a comparat și nivelul de scouting din Bundelsiga cu cel din Superliga României. El a spus:
„Academia din Germania, de la Köln, avea 10 terenuri de antrenament. Antrenorii de la academie erau mai bine plătiți decât cei de la seniori din România. Ei erau conștienți că antrenează viitorul. Un jucător poate amortiza investiția. Mi-au prezentat și mi-au arătat departamentul de scouting. Erau cel puțin 30 de persoane care se uitau la fotbal, fiecare într-o țară diferită. Faceau rapoarte.
Am fost urmărit un an și ceva. Mi-au spus: am fost la antrenamentele tale, ți-am văzut toate meciurile, te-am văzut live. Nu e nimic întâmplător. Pe ei îi interesa să vadă ce făceam și când nu aveam mingea. Nu e nimic întâmplător. La noi în România se vede doar un video înainte de un transfer”.