Fotbal international

Fotbalul din Columbia, salvat cu banii din droguri! Arbitrii ameninţaţi cu moartea, patronul-dealer Pablo Escobar şi rivalitate între clanuri pe teren

01.03.2019 | 20:32
Fotbalul din Columbia, salvat cu banii din droguri

La sfârşitul anilor ’80, Pablo Escobar avea o avere estimată la aproape 100 de miliarde de dolari, iar banii veneau din traficul de droguri. În acelaşi timp, fotbalul din Columbia începea sa urce pe o pantă ascendentă. Banii din traficul de droguri ajungeau în conturile mai multor cluburi columbiene. Aceasta este povestea nefardată a progresului fotbalului columbian.

Fotbalul din Columbia, salvat cu banii din droguri. Pablo Escobar, principalul investitor

Timp de aproape 20 de ani, Pablo Escobar a fost liderul Cartelului Medellin, care deţinea 80% din traficul de stupefiante din Statele Unite ale Americii. Peste 70 de tone de cocaină erau transportate în fiecare lună din Medellin. Afacerea era una profitabilă, însă banii proveniţi din contrabandă aveau nevoie de o albire rapidă, astfel ca finanţarea unor echipe de fotbal era soluţia la îndemână.

Primele contacte cu fotbalul pentru Pablo Escobar au venit spre finalul anilor ’70 când a construit mai multe terenuri de sport în Medellin, dar şi în alte oraşe din Columbia. Mulţi dintre fotbaliştii care au dus naţionala sud-americană la Campionatele Mondiale din 1990, 1994 si 1998 au făcut primii paşi pe acele terenuri. Automat, între aceşti fotbalişti şi Pablo Escobar s-a legat o adevărată prietenie, acesta ajutându-i mereu când aveau nevoie.

Fotbalul din Columbia, salvat cu banii din droguri. Cum a ajuns Pablo Escobar să investească în sport
Fotbalul din Columbia, salvat cu banii din droguri. Cum a ajuns Pablo Escobar să investească în sport

Rivalitate între carteluri

Ca patron de club, Pablo Escobar putea să-şi albească banii. Vânzarea de bilete era falsificata, iar sumele de transfer urcau la cote ameţitoare. Atletico Nacional şi Independiente Medellin erau cele două echipe conduse de temutul traficant de droguri. Nu era singurul care se implicase in fotbal. Gonzalo Rodriguez “El Mexicano” Gacha deţinea clubul Millionarios, în timp ce America de Cali era echipa lui Miguel Rodriguez Orejuela, şeful cartelului din Cali şi marele rival al lui Pablo Escobar.

Rivalitatea din traficul de droguri ajungea, cu această ocazie, şi în fotbal. Singurul beneficiu era acela că echipa naţională a Columbiei începea să devină o echipă puternică. În plus, formaţiile din prima ligă îşi permiteau să trăiască în lux. Cei mai buni antrenori erau aduşi la aceste echipe, iar fotbaliştii valoroşi nu mai plecau din Columbia aşa uşor. Sud-americanii nu se mai calificaseră la un Campionat Mondial din 1962. De asemenea, nici un club din Columbia nu reuşise să câştige vreodată Copa Libertadores. Aceste lucruri urmau să se schimbe spre finalul anilor ’80.

Echipa lui Escobar, victorie în Copa Libertadores

Nici o echipă columbiană nu câştigase Copa Libertadores până în 1989, din patru încercări. Doar America de Cali fusese cel mai aproape, în 1985, cand a pierdut trofeul în faţa lui Argentinos Juniors la loviturile de departajare. Atletico Nacional era antrenată de Francisco Maturana, fostă glorie a clubului columbian. În acelaşi timp era şi selecţionerul echipei naţionale, chiar dacă era un antrenor cu puţină experienţă. Până în acel moment o mai antrenase pentru câteva luni pe Once Caldas.

Atletico Nacional, echipa lui Pablo Escobar, campioană în Copa Libertadores
Atletico Nacional, echipa lui Pablo Escobar, campioană în Copa Libertadores

Echipa lui Pablo Escobar urma să se lupte cu Olimpia din Paraguay, iar după meciul tur părea că nici de această dată o echipă columbiană nu va caştiga Copa Libertadores. Atletico Nacional a bătut în retur tot cu 2-0 şi a trimis meciul la loviturile de departajare. După executarea primelor cinci lovituri, scorul era 4-4, fiecare echipă ratând o dată. A urmat o serie impresionantă, ambele echipe au ratat şapte lovituri consecutive. Leonel Alvarez a marcat în poarta lui Ever Almeida şi a adus Copa Libertadores în Medellin. “Când Nacional a câştigat Copa Libertadores eram lângă Pablo. A sărit şi a strigat la fiecare gol. Niciodată nu l-am văzut pe Pablo atât de euforic, în mod normal el era de gheaţă”, declara Jhon Jairo Velasquez, mâna dreaptă a lui Pablo Escobar, în documentarul “The Two Escobars”. Atletico Nacional era în acel moment o echipă puternică. Rene Higuita, Andres Escobar sau Alexis Garcia erau printre vedetele clubului columbian.

Glonţ sau bani, ameninţare pentru arbitri

Bătălia dintre carteluri ajunsese şi în fotbal, iar între Independiente Medellin şi America de Cali exista o rivalitate. Meciul putea fi considerat ca o confruntare între Cartelul Medellin şi Cartelul Cali. La sfârşitul lunii octombrie 1989, cele două echipe se întâlneau într-un meci de campionat. Alvaro Ortega, arbitrul meciului, a luat mai multe decizii împotriva echipei lui Pablo Escobar, iar la finalul meciului au început să apară ameninţările cu moartea.

La câteva zile de la acest meci, Alvaro Ortega a fost împuşcat mortal de doi bărbaţi. Jhon Jairo Velasquez avea să declare peste ani că Pablo Escobar a dat ordinul ca arbitrul să fie omorât pentru că simţise că deciziile luate împotriva echipei lui au fost influenţate de cei din Cartelul Cali. Federaţia Columbiană de Fotbal a luat decizia ca meciurile până la finalul sezonului să fie suspendate, astfel că nimeni nu a câştigat campionatul în sezonul 1988-89. Nu era prima oară când traficanţii de droguri erau dispuşi să facă orice pentru victoria echipei lor. Cu un an înainte, Armando Perez fusese răpit pentru a transmite celorlalţi arbitri să arbitreze corect în ultimele meciuri ale campionatului sau altfel vor fi omorâţi.

Pablo Escobar era un om de temut, oricine se interpunea între el şi ce-şi dorea putea să sfârşească plin de gloanţe. “Plomo o plata (glonţ sau bani)” era deviza traficantului de droguri. Fie acceptai o şpagă, fie sfârşeai asasinat. Printre victimele lui Escobar s-au numărat Rodrigo Lara Bonilla, ministrul Justiţiei, sau Luis Carlos Galan, candidat la alegerile prezidenţiale. În încercarea de a-l asasina pe un alt candidat la alegerile prezidenţiale, Cesar Gaviria Trujillo, traficantul de droguri a dat ordin ca avionul companiei Avianca să fie doborât. 110 oameni au murit în explozia care a dus la prăbuşirea aeronavei, însa Cesar Gaviria nu se afla printre pasageri şi a ajuns să câştige alegerile prezidenţiale.

Moartea lui Pablo, lovitură pentru Columbia

Columbienii s-au calificat la Campionatul Mondial din 1990 şi au ajuns până în optimile de finale, fiind eliminaţi de Camerun după o gafă imensă a lui Rene Higuita. Echipa câştigase cu această ocazie experienţă, iar în prelimariile pentru Mondialul din 1994 au reuşit să termine grupa neînvinşi. Mai mult decât atât, în ultimul meci, Columbia umilise Argentina, la Buenos Aires. Pele o vedea ca mare favorită la câştigarea titlului mondial, iar faptul că echipa pierduse doar un singur meci în doi ani era o confirmare a opiniei fostului mare fotbalist brazilian. Decăderea avea să vină imediat după calificarea la turneul final din SUA. Prima lovitură a venit pe 2 decembrie 1993, când Pablo Escobar a fost omorât de Poliţia columbiană. Traficantul de droguri era în plin război cu autorităţile şi cu gherilele paramilitare.

Rene Higuita, titularul postului de portar al naţionalei, era închis dupa ce particpase, ca negociator, într-o luare de ostatici. Gurile rele spuneau ca în spatele sentinţei se aflau autorităţile columbiene, nemulţumite că fotbalistul îl vizitase la închisoare, în repetate rânduri, pe Pablo Escobar.

Pe lângă aceste două evenimente, fotbaliştii columbieni veneau la turneul final obosiţi după un sezon lung. România i-a învins, scor 3-1, în primul meci al grupei, şi imediat au început să apară ameninţările cu moarta. Mai multi tarficanţi de droguri pariaseră pe victoria Columbiei, iar rezultatul meciului cu Romania îi făcuseră să piardă mulţi bani. Fotbaliştii columbieni erau ameninţaţi că vor fi omorâţi dacă Barrabas Gomez va juca şi în meciul cu Statele Unite ale Americii. Acesta a fost lăsat pe bancă de Maturana, iar la finalul turneului s-a retras din fotbal. În absenţa lui Pablo Escobar, jucătorii erau ţinte, iar fotbalul din Columbia intra în declin.

Andres Escobar, asasinat după CM 1994

Andres Escobar şi-a înscris în proprie poartă în meciul cu Statele Unite ale Americii. Chiar dacă a primit ameninţări cu moartea, fundaşul columbian a decis să se întoarcă în ţară. Zece zile mai târziu a fost asasinat după o altercaţie cu fraţii Gallon, foşti parteneri ai lui Pablo Escobar. Fotbalistul a fost împuşcat de şase ori, iar după unele versiuni, asasinul a strigat “Gooool” după fiecare împuşcătură. Humberto Castro Munoz, bodyguard al celor doi fraţi, a fost arestat a doua zi şi a recunsocut asasinatul, dar declara că a acţionat din proprie iniţiativă. Fraţii Gallon au fost declaraţi nevionvaţi, chiar dacă mulţi au spus că ei comandaseră asasinatul, în timp ce Munoz a primit o sentinţă de 43 de ani de inchisoare. După 11 ani de la acel moment a fost eliberat pentru bună purtare. Câţiva dintre colegii săi au declarat peste ani că fundaşul echipei naţionale nu ar fi fost asasinat dacă Pablo Escobar mai trăia. Traficantul de droguri avea nişte reguli clare şi nimeni nu s-ar fi putut atinge de un fotbalist, mai ales de unul care juca la Atletico Nacional.

Andres Escobar a fost asasinat după Campionatul Mondial din 1994
Andres Escobar a fost asasinat după Campionatul Mondial din 1994
  • 100 de miliarde de dolari era averea lui Pablo Escobar când a fost asasinat
  • 70 de milioane de dolari câştiga pe zi Pablo Escobar din droguri la mijlocul anilor ’80