Franţa în criză. Macron are trei opţiuni pentru a salva ţara, dar haosul de la Paris ameninţă echilibrul Europei

Cea mai recentă din lungul şir de crize politice din Franţa a început luni, cu puţin înainte de ora 10 dimineaţa, când Sebastien Lecornu a anunţat demisia guvernului său. Imediat după aceea, Emmanuel Macron a plecat într-o plimbare de-a lungul malurilor Senei. Cu doar câteva zeci de minute înainte totul părea pus la punct în cele mai mici detalii: la prânz, preşedintele trebuia să meargă la Panteon, la depunerea rămăşiţelor lui Robert Badinter – ministrul justiţiei în mandatul căruia Franţa a abolit în 1981 pedeapsa cu moartea. Acum totul era deja dat peste cap, iar imaginea președintelui singuratic i-a făcut pe analiştii politici şi pe francezii de rând să realizeze cât de izolat a devenit liderul lor.

Emmanuel Macron are trei opţiuni ca să scoată Franţa din criză

Macron a acceptat iniţial demisia lui Lecornu, dar spre seară i-a cerut acestuia să încerce să formeze o majoritate în următoarele 48 de ore. Părerea unanimă a experţilor este că succesul în această misiune este puţin probabil. Prin urmare, pentru rezolvarea crizei, preşedintele Franţei are în faţă trei opţiuni, de care se leagă viitorul său, al ţării şi, într-o oarecare măsură, al zonei euro.

Prima dintre ele aceea de a demisiona – cu un an şi jumătate înainte de încheierea mandatului – o mişcare pe care Jean Luc Melenchon, liderul partidului radical La France Insoumise (Franța Nesupusă) încearcă să i-o impună. Pe de altă parte, ar putea dizolva Adunarea Națională după doar un an de funcționare, o mișcare sperată în primul rând de Adunarea Națională de extremă dreapta, a lui Marine Le Pen. Al treilea scenariu implică numirea unui nou prim ministru, sperând să obţină aprobarea bugetului de stat pentru anul viitor. Cu toate acestea, nu este clar dacă ar reuşi cineva, în actualul climat politic, să construiască o astfel de majoritate.

Din iulie anul trecut Franța a avut trei premieri liberali, dispuși să continue linia reformistă a președintelui: Michel Barnier, François Bayrou și Sebastien Lecornu. Fiecare dintre mandatele lor a fost din ce în ce mai scurt, deoarece blocul care îl sprijină pe preşedinte are în parlament doar 211 locuri din 577, iar opoziția – atât de stânga, cât și de dreapta – este dornică să se distanțeze de un Macron din ce în ce mai nepopular.

Digi24.ro

Cel mai vechi aliat al lui Vladimir Putin a fost trimis în dizgrație. De ce a ajuns să fie ostracizat Serghei Lavrov

Franţa se află în criză bugetară, cu o datorie publică de 3,4 trilioane euro

Pe care dintre cele trei opţiuni este înclinat să o aleagă Macron este neclar în momentul de faţă. Presa franceză aminteşte că în primăvara anului 2024 i-a mărturisit tatălui său, Jean-Michel Macron, că intenţionează să dizolve parlamentul înainte de termen, chiar dacă există riscul ca Rassemblement National, partidul lui Le Pen, să câştige alegerile. El ar fi vrut să demonstreze astfel că Marine Le Pen şi partidul ei nu sunt capabili să guverneze şi astfel electoratul s-ar distanţa de ei la alegerile din 2027, când expiră mandatul prezidenţial. Acest plan nu s-a concretizat după alegerile anticipate de primăvara trecută, pentru că stânga şi centrul s-au unit într-un „front republican”, au susţinut candidaţi comuni împotriva extremei drepte în fiecare circumscripţie şi astfel Marine Le Pen nu a putut să preia controlul. Analiştii apreciază că Macron ar putea reveni la acest plan.

Digisport.ro

Mircea Sandu a plecat din țară: ”Acolo nu este gaz!”. Cât costă mâncarea, în comparație cu România

Indiferent de opțiunea pe care o va alege, se pare că epoca reformelor și a orientării clar proeuropene, începută odată cu prima victorie a lui Emmanuel Macron, în 2017, se apropie de final. Acceptând funcția de premier, în urmă cu mai puțin de o lună, Sebastien Lecornu a promis o „ruptură” față de politica predecesorilor săi. Totuși, nu s-a putut ține de cuvânt, iar asta nu doar că era strict controlat de Macron, dar a simțit puternic și presiunea piețelor financiare. Cu o datorie publică de 3,4 trilioane de euro (aproximativ 116% din PIB), Franța ar păstra încrederea investitorilor doar prin redresarea situației bugetare.

Duminică seara a devenit clar că menținerea vechii direcții este imposibilă. Când Lecornu a prezentat componența noului său guvern – în care, dintre cei 18 miniștri, 12 proveneau din vechiul executiv – liderul formațiunii gaulliste Republicanii, Bruno Retailleau, deși urma să-și păstreze portofoliul de ministru de interne, a anunțat pe platforma X că nu vede nicio schimbare reală faţă de vechiul executiv, deşi era promisă o abordare diferită, şi în consecinţă nu îl poate sprijini. Alţi doi aliaţi liberali şi-au exprimat, de asemenea, rezerve: partidul Horizons al fostului prim-ministru Édouard Philippe și partidul MoDem al lui Francois Bayrou. Anterior, Partidul Socialist pusese condiţii dure pentru a sprijini bugetul, cerând impozitarea cu 2% a averilor celor care au peste 1000 milioane eruo şi anularea reformei care ridică vârsta de pensionare la 64 de ani.

Criza din Franţa ameninţă bugetul UE pe 2026

Peste toate acestea, vestea că fostul ministru al economiei, Bruno Le Maire, s-a întors în cabinetul Lecornu, de data aceasta ca ministru al apărării, a provocat o iritare deosebită. Le Maire este asociat cu politicile care au dus la datoria masivă a Franței, precum și cu promovarea unor scutiri de taxe pentru întreprinderi și sectorul financiar. Luni seara, Le Maire a anunţat că renunţă la post, dar asta nu pare să schimbe soarta guvernului Lecornu. Alegerile prezidențiale din mai 2027 sunt prea aproape, iar la începutul campaniei pentru cea mai înaltă funcție în stat sunt puțini politicieni care vor să fie asociați cu Macron, al cărui nivel de popularitate este la un minim istoric.

În cadrul instituțiilor europene și în cele 26 de capitale ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, îngrijorarea cu privire la criza politică din Franța este tangibilă, dar puțin exprimată, deoarece tradiția dictează să nu se comenteze situația internă a altei țări. „O Franță stabilă contribuie în mare măsură la stabilitatea Europei”, spunea luni un purtător de cuvânt al guvernului german, într-un context în care revenirea la putere a cehului Andrej Babis a întărit clanul eurosceptic din Europa Centrală. Situaţia este cu atât mai complexă cu cât Franţa se află la limită faţă de „semestrul european”, mecanismul care impune celor 27 de capitale să își prezinte proiectele de buget în octombrie, astfel încât Comisia să poată emite în luna noiembrie un aviz favorabil privind aprobarea bugetului UE pe 2026.

Emmanuel Macron, pus la zid de presa germană, din cauza crizei din Franţa

Fără un guvern, Franța nu va respecta termenul limită, în timp ce datoria publică (114% din PIB) este aproape dublă față de plafonul autorizat (60%). Franța a promis UE o cale de redresare a finanțelor publice, adică de reducere a cheltuielilor pentru a reveni la un deficit sub pragul de 3% până în 2029, față de peste 5% în prezent. După Germania, Franța este a doua cea mai mare economie a Uniunii (și, de asemenea, al doilea cel mai mare contribuitor net la bugetul UE), iar incapacitatea Parisului de a elabora un buget ridică temeri legate de o criză bugetară care scapă de sub control.

Criza politică este urmărită cu îngrijorare în Germania, cel mai mare partener al Franţei în Europa. Vicepreședintele CDU, Andreas Jung, consideră că stabilitatea Franței este pusă sub semnul întrebării, dar comentariile din presa germană sunt mult mai corozive. Cotidianul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung vorbește despre „mizeria franceză” și „pacientul francez” , Süddeutsche Zeitung scrie de un Emmanuel Macron „încăpățânat” care își gestionează moștenirea într-un mod „meschin și aproape copilăresc”. În aceeaşi notă se înscrie şi Der Spiegel, care descrie un președinte francez „singuratic” ai cărui adversari au început deja să se lupte pentru succesiunea sa.