Grigore Sichitiu (77 de ani) a avut o relație extraordinară cu Mircea Lucescu, cei doi colaborând atât la prima reprezentativă a României, cât și la Rapid. Fostul președinte al giuleștenilor a reacționat după ce „Il Luce” a decedat marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, iar acesta a subliniat și modul în care legendarul antrenor a revoluționat fotbalul.
Grigore Sichitiu a fost extrem de afectat după trecerea în neființă a lui Mircea Lucescu. „Toți suntem dați peste cap și nu ne vine să credem că s-a stins un om de o asemenea valoare. Am ținut enorm la Mircea Lucescu. 6 ani de zile am stat alături de el. 4 la echipa națională și 2 la Rapid.
Acest om a pus fotbalul mai presus de viața lui. Acesta e lucrul pe care lumea trebuie să îl știe. Fotbalul era parte din viața lui 24 din 24 de ore. Nu se gândea la nimic altceva. Nu a fost vreodată vreo chestiune personală în care să renunțe la fotbal pentru ea și a trecut prin atâtea momente importante. Respira doar fotbal”, a declarat fostul tehnician pentru FANATIK. Decesul lui Mircea Lucescu a declanșat un adevărat val de emoție în lumea fotbalului, nume uriașe ale sportului oferind reacții în spațiul public.
Grigore Sichitiu a subliniat apoi mai multe aspecte importante din cariera lui Mircea Lucescu, care a avut un impact imens asupra fotbalului european. „Eu eram singurul în anii 80 care aveam două video-uri și făceam analiză video. Nu avea nimeni în România așa ceva. Mă bucur că s-a scris în Gazzetta dello Sport că Mircea Lucescu a fost omul care a dus analiza video la un nivel extraordinar la Brescia.
El punea mare accent pe studiul jocului și al adversarului. A fost cel care a științificat procesul de pregătire și a muncit enorm ca jucătorul de fotbal să fie respectat din punct de vedere social. Să știe să se comporte, să se îmbrace, să vorbească limbi străine și așa mai departe. La Rapid mereu îmi zicea să îi duc la școală, la liceu, să mă ocup de ei.
Spunea mereu că fotbalul ține doar câțiva ani și apoi să nu rămână pe drumuri. Se ocupa de asta în permanență și a rămas o frază memorabilă a lui nea Mircea: ‘Eu antrenez mintea, nu picioarele!’ Înțelegea extraordinar de bine că fotbalul nu poate fi dus la un anumit nivel fără o minte organizată. Aici se face diferența și azi”, a afirmat „fratele” lui Mircea Lucescu după decesul legendarului tehnician.
Fostul colaborator al lui Mircea Lucescu a dezvăluit mai apoi ultima discuție pe care a purtat-o cu acesta, dar și cea mai frumoasă amintire din perioada petrecută alături de „Il Luce”. „Ultima oară am vorbit scurt înainte de meciul cu Turcia. Nu am vrut să îl deranjez că era foarte concentrat și își dorea enorm calificarea. Ne-am văzut înainte de meciul de baraj, am băut o cafea pe Primăverii. Corespondam întotdeauna și discutam când aveam o problemă.
Îmi cer scuze, sunt extrem de marcat. Cea mai frumoasă amintire cu Mircea Lucescu este calificarea la turneul final din Franța (n.r. EURO 1984). M-a întrebat după meciul de la Bratislava (n.r. 1-1 cu Cehoslovacia) dacă știu limba franceză. Eu i-am zis că știu, deși habar n-aveam. M-am pregătit 7 luni cu profesor ca să pot să mă descurc și am învățat. M-a testat dacă vorbeam sau nu. Deci dacă te prindea descoperit… Era extraordinar de atent la fiecare detaliu”, a spus Grigore Sichitiu.
Mircea Lucescu a avut o carieră fabuloasă în fotbal și s-a dedicat în permanență acestui sport, chiar și în ultimele luni ale vieții, când a condus naționala României în preliminariile pentru Cupa Mondială. „Al doilea lucru care m-a ținut vreo 3-4 nopți în fața videoului. ‘Grigore, te rog foarte mult, găsește-mi și mie deschiderea de unghiuri la schimbările de direcție’. Domne, nu înțelegeam ce limbă vorbește omul ăsta, deși eram șef de catedră la fotbal. Atunci l-am găsit pe Cerezo, care juca în fața apărării la naționala Braziliei. Ce voia de fapt nea Mircea? Să îi arate lui Loți Boloni că nu trebuie să fugă înainte cu mingea. Dacă face asta, îl blochează. Jucătorul din fața stoperilor trebuia să se retragă, deschidea unghiul, primea pasă și Boloni avea acea pasă lungă cu stângul extraordinară și i-am făcut o sinteză de 5 minute.
‘Bravo, bă! Asta am vrut să spun și m-ai convins acum într-adevăr că vezi jocul’. Eu dacă nu l-aș fi întâlnit pe Lucescu nu înțelegeam niciodată să fac raportul de adversitate și analiza. Făceam mii de faze cu pixul, nu erau programe, ca să poți să înțelegi ceva. Totul era o muncă nebună. Mereu eram cu studii și plecam în Japonia, în Canada câte o lună de zile și veneam cu tot felul de studii. Era înnebunit să afle cât mai multe lucruri despre toate aspectele fotbalului. Era fantastic. În fiecare zi voia mai mult și era o luptă permanentă. ‘De ce e așa? Ia caută, de ce nu poate? Nu primește efort, se sufocă, fumează?’
Nu a existat un om atât de dedicat fotbalului, dar și de partea asta științifică. O pierdere inestimabilă pentru fotbalul românesc și nu o să mai avem nici peste o sută de ani un om de asemenea calibru. Stătea câte o săptămână cu șefii de la centrele de copii și juniori să îi învețe formarea personalității jucătorului, despre care azi nu se mai discută nimic, și modul în care trebuie să crești un junior. ‘Nu îl ține în extremă, că ăla trebuie să joace fotbal, nu să stea cu ochii pe tușă’. Dacă nu făceai față la cerințele lui nu te mai băga în seamă. A fost dedicat total fotbalului”, a concluzionat Grigore Sichitiu.