Gabi Balint, hotărâre de ultim moment la penalty-ul de 2-0 pentru Steaua la Sevilla, cu Barcelona. „După care am ratat trei lovituri consecutive de la 11 m în campionat!” Exclusiv

Gabi Balint a stabilit scorul final în finala Cupei Campionilor Europeni din 7 mai 1986, Barcelona – Steaua 0-2. La Sevilla, Pelé al nostru marca la loviturile de departajare după Marius Lăcătuș, cel mai „curat” 11 m, în plasa laterală din dreapta portarului plecat în stânga și Cupa era la… un penalty de București. L-a apărat ireal, dar adevărat, Helmuth Duckadam, al patrulea!, și a scos, la propriu, România în stradă. FANATIK l-a contactat pe Gabi Balint, în „raiul” de lângă Bistrița unde s-a izolat de pandemia de coronavirus și a aflat amănunte ibedite, în premieră, din acea seară de neuitat de mai…

Gabi Balint, hotărâre de ultim moment la penalty-ul de 2-0 pentru Steaua la Sevilla, cu Barcelona. „După care am ratat trei lovituri consecutive de la 11 m în campionat!”

Ziua bună, Gabi… au trecut 34 de ani…

– (îmi taie brusc elanul…) Ziua bună… Spune-mi, ce mai vrei de la mine după 34 de ani de la Sevilla?! (râde) În fiecare an sărbătorim cu aceeași intensitate 7 mai… Ce mai pot să zic nou despre finala de la Sevilla?

Uite, de exemplu, de ce ai executat lovitura de la 11 m în stânga ta… în dreapta portarului? Erai hotărât să bați așa când ai plecat de centrul terenului?

– Nu… nu eram hotărât nicicum… am zis „Cum o fi, asta e!”… Când am văzut că au ratat primii doi de la noi… chiar nu știam cum să dau… După aia a marcat Lăcătuș… și-am zis „Nu îmi aleg colț, mai bine văd cum îmi vine acolo, pe loc, în momentul respectiv”…

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Cred că…parcă așa îmi amintesc… portarul a făcut, chiar înainte să trag, un pas în stânga… în stânga lui… a plecat un pic înainte să trag… și-n momentul ăla mi-a lăsat colțul celălalt liber și-am tras acolo…

Adică te-ai hotărât într-o fracțiune de secundă?!

– Da, a fost ceva scurt… așa… instinctiv… Dar mă putea păcăli, dacă făcea fentă în stânga și se arunca în dreapta… Că am mai pățit-o, după aia am ratat trei penalty-uri consecutive în campionat! M-am uitat la portari și m-au păcălit, se făceau că pleacă într-o parte și nu plecau… și atunci e normal să te surprindă…

Pe urmă, când am plecat în Spania n-am mai ratat niciun penalty că am schimbat tactica, îmi luam colțul dinainte și orice ar fi fost, putea portarul să plece, să nu plece, nu mă interesa, dădeam tare în colțul în care mă hotăram înainte.

Atunci, la Sevilla, la 11 m, te-ai uitat sau te-ai întors cu spatele?

– M-am uitat… Era tensiune mare, dar eu, totuși, eram relaxat până să bat. Atunci mi-au început emoțiile, dar când se terminase meciul eram satisfăcut… așa… de rezultat, de ce realizasem… am zis „Domne, acum ce o fi, o fi!”…

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Nici nu mai conta, adică nu eram stresat de ce se va întâmpla la penalty, pur și simplu eram liniștit… asta am simțit… Dar când m-am dus să execut 11 m, atunci da, a început să crească tensiunea, n-a fost ușor…

„Știam că Duckadam e bun la 11 m pentru că ne lua banii la pariuri pe câte penalty-uri îi marcam după antrenamente”

Cum l-ai văzut, cum l-ai perceput atunci, în momentele alea super-tensionate, pe Duckadam?

– Nu-mi venea, pur și simplu, să cred! Ce vedeam mi se părea ireal, când l-a apărat și pe al treilea și urmam eu să execut, am zis că ăsta e destinul nostru, așa a fost făcut să fie… să câștigăm noi… chiar dacă au ratat primii doi… asta am simțit. A fost ceva ireal la el, ce să mai spun… și acum cred la fel…

Știam că-i bun la 11 m pentru că ne lua banii după fiecare antrenament… mai rămâneam și făceam pariuri cu el câte penalty-uri îi înscriu… Așa că știam că-i bun… Dar știam că-s buni și Boloni cu Majearu, ei erau executanții în campionat și marcau mereu, de-asta zic că m-a surprins tare că au ratat atunci. Dar asta e, era altă încărcătură atunci, nu se compara cu un meci de campionat. Chiar dacă era cu Dinamo… (râde)

Dacă aveați vreun 11 m în timpul meciului, cine era stabilit să-l execute?

– Nu mai țin minte, dar ei doi erau executanții noștri. Cred că Majearu… Dacă nu mă înșel, cu Honved parcă a bătut el… da, am avut 11 m cu Honved, el a bătut și a marcat… Majearu.

„Când a început să-i dribleze nea Puiu pe spanioli am zis «Uite, mă, că se poate!»”

Cum a fost cu intrarea în joc a antrenorului secund Anghel Iordănescu? Știai, te așteptai?

– Nea Puiu s-a antrenat cot la cot cu noi din perioada de iarnă, din pregătiri, dar eu nu credeam că o să-l bage. Știam că nu prea aveam rezerve, ne mai trebuia pe foaie încă unul, Tudorel Stoica era suspendat, mai era, parcă, cineva accidentat… nu mai știu cine… sau cum a fost… dar știu că nea Puiu era acolo, pregătit în caz că era nevoie, să fie și el acolo. Nu știam, nu mă așteptam să joace, asta-i clar.

Pentru tine cum a fost, atunci, intrarea lui Puiu Iordănescu, cum ai perceput-o?

– Mi-a dat foarte multă încredere. Când a început să-i dribleze pe spanioli am zis „Uite, mă, că se poate!” … Pentru că eu… noi am avut emoții, emoții mari.

Sincer, ați vorbit înainte de meci că n-aveți șanse? Cu ce gânduri ați intrat pe teren?

–  Nu, n-am discutat ce șanse avem. Eu… cum să-ți spun?… îți zic, dar să nu mai spui la nimeni… (râde) …eu eram sigur că n-avem șanse! (râde) Adică oricât aveam încredere în echipă și știam că suntem bine pregătiți, hai să fim serioși, șansele noastre erau mici. Jucam cu Barcelona în Spania. Eu mă gândeam să nu ne dea vreo trei… Mă gândeam că doar o minune ne poate face campioni europeni. Minune care s-a întâmplat!

În timpul meciului, când ai început să crezi că este posibilă minunea asta?

– Cu cât înainta mai mult jocul, cu atât simțeam din ce în ce mai mult că se poate… Când am văzut că nu sunt peste noi și putem să ne facem jocul, să ne creăm fazele noastre, mi-am dat seama că avem șanse. Apoi a intrat și nea Puiu, i-a driblat de i-a rupt p-ăia pe-acolo, era foarte tehnic, ne-a dat curaj. Și uite că acum a ajuns la 70 de ani, să-i dea Dumnezeu sănătate!

„Țin minte că am aruncat cravata la Otopeni… și Lăcă a aruncat-o… parcă și sacoul…”

După meci, personalul de la hotel l-ai simțit ostil, ai simțit vreo tensiune? Le luaserăți cupa de sub nas…

– Nuuu, nuu, nu, în niciun caz! Păi personalul de la hotel ținea cu noi! Țineau cu Sevilla sau cu Betis, n-aveau nicio simpatie pentru Barcelona. Au fost drăguți, ne-au pregătit un tort mare… că am făcut o masă după meci, cu soțiile, prietenele… eu eram cu taică-miu… mai erau și niște ziariști cu noi… Și am făcut o masă mare și ei au venit cu un tort mare , spaniolii…

Când v-ați întors acasă, a doua zi seara, știați că e puhoi de lume adunată la aeroport, v-a spus cineva dinainte să aterizați?

– Când am aterizat, atunci ne-au anunțat că e lume multă adunată și că trebuie să ieșim pe esplanada care era în fața aeroportului. Țin minte că am aruncat cravata… și Lăcă a aruncat-o… parcă și sacoul…

Așa este, am văzut, eram acolo… Deși, ține cont, n-am fost niciodată stelist…

– Da? Atunci la revedere! (râde)

Și după ce a trecut valul de emoții, tensiuni, bucurie, euforie, entuziasm, tu când ai realizat ce ați reușit la Sevilla?

– Aaaa, la București, după câteva zile… Chiar îi spuneam lui Belo, în Spania, după meci, „Bă, noi acuma nu ne dăm seama ce am făcut, ce am realizat, dar o să vezi când ajungem acasă, atunci o să realizăm, acuma, na, suntem euforici după meci”… Eram în Spania, erau mulți triști pe-acolo…

Saltul de la Dacie la… moto-coasă! Via ARO puțin folosit…

Am zis că nu te mai întreb, dar nu mă pot abține: chiar erau vechi și revopsite mașinile alea ARO pe care le-ați primit ca primă de victorie?!

– Nu cred că erau revopsite, dar erau puțin folosite, de exemplu a mea avea vreo 3.000 de km la bord. Și oricum se vindeau bine atunci..

Nu l-ai păstrat, l-ai vândut?

– M-am plimbat o zi cu el și m-am săturat… schimbam vitezele cu două mâini… era rigidă, nu-mi plăcea deloc. Oricum, toți aveam de gând să le vindem, să le facem bani, aia era, practic, prima.

Și cât ai luat pe el?

– Altă întrebare! (râde) Cât erau vreo două Dacii…

Tu ce mașină aveai atunci?

– Una din alea două Dacii (râde) Întotdeauna Dacie am avut la Steaua. Toți aveam Dacii atunci…

Și acum ce ai?

– N-ai văzut? Moto-coasă! (râde)

• 23 de ani, 4 luni și 2 zile avea Gabi Balint pe 7 mai 1986 (n. 3 ianuarie 1963, Sângeorz-Băi)
• 9 trofee interne a câștigat Gabi Balint cu Steaua: 5 campionate (1985, 1986, 1987, 1988 și 1989) și 4 Cupe (1985, 1987, 1988, 1989)
• 69 de goluri a marcat Gabi Balint în 264 de meciuri jucate pentru Steaua în 10 sezoane din prima ligă (1980-1990)
• 28 goluri în 83 de meciuri a marcat Gabi Balint la Real Burgos, în 3 sezoane de Primera División (1990-1993)
• 14 goluri în 34 de meciuri a înscris Gabi Balint pentru echipa națională