Sport

Gabi Balint și-a pus o dorință specială de 7 mai, de la Sevilla: „Să văd Steaua cum a fost odată”. Ce regret are la 37 de ani de la finala cu Barcelona

Gabi Balint, unul dintre principalii eroi de la Sevilla, a oferit un interviu emoționant. Marele regret legat de cea mai fericită zi din viața sa.
07.05.2023 | 19:08
Gabi Balint sia pus o dorinta speciala de 7 mai de la Sevilla Sa vad Steaua cum a fost odata Ce regret are la 37 de ani de la finala cu Barcelona
Gabi Balint a marcat din penalty în finala Cupei Campionilor Europeni cu Barcelona din 1986. Sursă foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Gabi Balint retrăiește intens seara istorică de la Sevilla, când Steaua București învingea pe Barcelona chiar în Spania și se încununa campioana Europei. Pele din Ghencea revine de 7 mai la Sevilla după 37 de ani și va păși din nou pe stadionul care i-a schimbat viața pentru totdeauna.

Gabi Balint se întoarce la Sevilla după 37 de ani: „S-ar putea să mai trezească niște amintiri”

Gabi, te întorci din nou la Sevilla după atâția ani…

– Da, în acest an nu voi fi alături de colegii mei. Merg în excursia cu GSP. O să fie un grup care merge la Sevilla și eu voi fi ca un fel de ghid. Vizităm stadionul, le povestesc, lucruri de genul ăsta. De-abia aștept să merg acolo și în toate locurile prin care am trecut cu o zi înainte de finală.

ADVERTISEMENT

Prin parcul unde ne-au făcut poze atunci, în Piața Spania, când am făcut poză cu Lăcătuș, Pistol și Weisenbacher. Există pozele. Sunt multe amintiri. Chiar și pe la hotelul la care am stat aș vrea să trec. Să văd dacă îmi mai aduc aminte lucruri noi, trecând pe acolo. S-ar putea să mai trezească niște amintiri.

Gabi Balint și Marius Lăcătuș la Sevilla înainte de finala cu Barcelona din 1986
Gabi Balint și Marius Lăcătuș la Sevilla înainte de finala cu Barcelona din 1986

Ai un mesaj pentru colegii de la Steaua și pentru suporteri? Anul acesta nu vei fi alături de ei de 7 mai…

ADVERTISEMENT

– Sărbătoresc și eu de la distanță, chiar de la fața locului, și o să mă gândesc la ei. Îi îmbrățișez și îmi pare rău că nu voi fi cu ei împreună. Mă voi gândi la ei și la acest moment ca în fiecare an. Chiar mi-e și dor să merg acolo. N-am mai fost de mulți ani.

Cred că am fost cu Burgos când am jucat. O dată am fost accidentat și n-am făcut deplasarea. Știu că am mai jucat o dată pe stadion. Dar a fost doar meciul și am plecat. Acum chiar vreau să vizitez Sevilla, pentru că nu am avut timp nici atunci. Chiar mi-e dor și mi-am dorit mult să merg.

ADVERTISEMENT

Presa din Spania te mai caută să vorbești despre finala de la Sevilla? 

– Mă mai caută jurnaliști din Burgos din când în când. Am și fost în Burgos acum câțiva ani, m-am întâlnit cu ei și cu foști jucători. Despre momentul ăsta n-am mai vorbit de ceva ani.

Gabi Balint speră la un moment special la 40 de ani de finala de la Sevilla: „Să ne întâlnim toți”

Ți-ai dori ca la sărbătoarea de 40 sau 50 de ani să se organizeze ceva mai special? 

– Important e ca noi să fim sănătoși și să ne putem întâlni. Să sărbătorim la 40 de ani, pentru că la 30 de ani am făcut un eveniment superb la Cheile Grădiștei. Sper la 40 tot așa să ne întâlnim toți și să ne putem vedea undeva. Din păcate am cam îmbătrânit, doi dintre noi au și plecat….

ADVERTISEMENT

Dar asta e. Viața își urmează cursul. E important că lumea și noi ne aducem aminte. Cu cât îmbătrânim, parcă cu atât e mai interesantă amintirea și mai aproape, culmea! Ne dăm seama de momentul respectiv, cât de grandios a fost.

Ce ai da să mai joci o finală de Liga Campionilor? 

– Eh, cine n-ar da?! Aș da orice! Să mai pot să joc, ar însemna să fiu din nou tânăr, să mai pot juca. Și așa m-am retras forțat din cauza accidentării. Astea sunt gânduri. Aș da tot ce aș putea să dau să mai joc măcar o dată! Dar din păcate nu se mai poate.

„A fost cea mai fericită seară din viața mea! Chiar nu e mult spus”

Sevilla 86 a fost cel mai fericit moment din viața ta?

– Normal, cred că a fost cea mai fericită seară din viața mea! Chiar nu e mult spus! Au mai fost și altele, zile frumoase și din viața mea personală, dar în viața sportivă nu există o zi mai frumoasă decât cea de la Sevilla! Asta e clar.

Ți se pare că ați primit recunoștința și respectul pe care îl meritați cu adevărat? 

– Eu cred că lumea întotdeauna și-a manifestat recunoștința. Și acum când mă întâlnesc cu oameni pe stradă, mă opresc, îmi povestesc de multe ori ce au făcut în acea seară, cum au trăit momentele acelea. Lumea își amintește cu mare plăcere de noi și ne felicită tot timpul românii noștri.

Poate așteptam mai mult din partea politicienilor. Pentru că am ajuns și noi la vârsta pensiei aproape și chiar mai sunt foști jucători din acea echipă a Stelei care nu duc o viață foarte ușoară și poate că meritam și noi o rentă viageră pe care o iau o grămadă de sportivi și campioni. Cred că nu e târziu nici acum să facă un gest politic, că până la urma suntem o mână de oameni.

Deci au fost lucruri care v-au deranjat…

Asta poate că a mai rămas. Știu că Duckadam și Majearu apucaseră să-și facă formele, dar noi restul nu am apucat și s-au sistat. Nici acum nu știu. Apoi am fost avansați în grad în rezervă, dar oricum nu mai beneficiezi de nimic și apoi ni s-au luat înapoi. Au fost câteva lucruri care poate au deranjat și nu au fost făcute așa cum trebuie. Cel mai mult însă contează pentru noi recunoașterea din partea românilor, a fanilor și chiar a adversarilor. Asta înseamnă mult să te întâlnești cu dinamoviști sau rapidiști și să te respecte. Asta nu ți-o ia nimeni.

Marele regret al lui Gabi Balint la 37 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni: „N-am păstrat nimic!”

Ai mai păstrat ceva din finala Sevilla? 

– Din păcate n-am păstrat nimic! La o vârstă devii nostalgic și îmi pare rău că am dat cu piciorul la niște amintiri care puteau să fie și astăzi. Cum ar fi tricoul pe care l-am schimbat cu Victor la finală. L-am pierdut. Numai știu unde e! Nu mai țin minte ce am făcut cu el. L-am avut o perioadă lungă și la un moment dat s-a rătăcit. S-a pierdut, nu mai știu. Nici ghetele nu le mai am, deși am mai jucat o perioadă cu ele. Trebuia să le păstrez. Era important. Și orice obiect pe care l-am folosit atunci trebuia păstrat. Ar fi însemnat mult.

Eu nu știu ce au păstrat colegii, dar nici ei nu cred că au păstrat prea multe. Mare păcat! Acuma îți dai seama cât de importante erau lucrurile astea. N-am știut să le păstrăm, să ținem la ele și să ne gândim că vor veni vremuri când vor fi foarte valoroase.

Cine are principalul merit pentru crearea marii echipe a Stelei din punctul tău de vedere? Emeric Ienei, Florin Halagian sau Ion Alecsandrescu?

– Meritul principal de creare al echipei îl are Ion Alecsandrescu. Clar, cu ajutorul sau contribuția lui Florin Halagian și Emeric Ienei, care au contribuit la aducerea jucătorilor și la integrarea lor în echipă. Ion Alecsandrescu a avut ochi, a știut ce să aducă. De când a venit s-au schimbat lucrurile la Steaua. Eu l-am prins chiar de la început acolo, chiar înainte să vină dânsul.

Știu ce muncă a fost acolo și ce luptă a dus. Pe orice conducător din fotbalul românesc pe care îl întrebi, îți va spune că el a fost cel mai bun. E adevărat, poate nu i se atribuie toate meritele, dar eu cred că e cel mai mare președinte de club din istoria fotbalului românesc. Din păcate a plecat și dânsul prea devreme și poate a fost puțin uitat. A rămas clar în istoria Stelei și ca jucător și conducător.

Ți-e dor de Ghencea, de Steaua? 

– Am lojă și când am timp merg la meciuri. Am fost acolo înainte să se demoleze vechiul stadion și chiar dacă nu mai aduce aminte de vechea arenă, este foarte reușit. Sper să redevină și Steaua cum a fost odată. Chiar am luat două scaune și le-am dus la Bistrița și o bucată de gazon. Îmi place că lumea nu ne-a uitat și le mulțumim pentru asta tuturor suporterilor. Acum îmi pare rău că nu voi fi la meciul cu Oțelul să salut suporterii.

ADVERTISEMENT
Tags: