Fiecare gară din România are istoria sa. Multe dintre gările de la noi din țară au fost martorele unor evenimente uimitoare. Unele dintre ele, de exemplu, mai sunt în prezent în picioare doar datorită unor miracole.
Cea mai mare și mai importantă gară din România, Gara de Nord, are o istorie bogată. Principalul nod al transporturilor feroviare de la noi din țară a trecut prin multe transformări, iar la un moment dat, a fost la un pas de a fi demolată.
Construcția Gării de Nord a început în anului 1868, în prezența domnitorului Carol I. Inaugurarea sa a avut loc 4 ani mai târziu când a fost deschisă circulației linia Roman – Galați – București – Pitești.
Inițial, gara din București nu s-a numit Gara de Nord, ci Gara Târgoviștei, numele ei fiind dat de strada pe care se afla. Abia în anul 1888, gara din București primește numele actual de Gara de Nord.
De-a lungul timpului, datorită fluxului mare de călători, a fost nevoie ca gara să se extindă pentru a permite buna desfășurare a transportului de călători și de mărfuri.
În anul 1928, Gara de Nord a ajuns să aibă patru linii pentru plecări și șase pentru sosiri. Perioada în care gara s-a transformat și s-a dezvoltat a fost cea cuprinsă între 1950 și 1990. Atunci, s-a înregistrat cel mai intens trafic feroviar.
După 1990, numărul călătorilor care tranzitau Gara de Nord a început să scadă semnificativ. Însă, nu aceasta a fost cea mai mare lovitură pentru nodul feroviar din Capitală.
Gara de Nord a asistat la câteva evenimente care i-au marcat destinul. În 1944, aceasta a rezistat bombardamentelor și a rămas în picioare până în prezent.
Anul 1982 a marcat un alt punct de cotitură în istoria Gării de Nord. Poate că nu multă lume știe, dar în acel an, Nicolae Ceaușescu a programat demolarea Gării de Nord. Acesta plănuia să o mute la periferia Capitalei. Din fericire, căderea comunismului în 1989 a fost adevărata salvare a Gării de Nord.
În Gara de Nord, s-au scris multe pagini de istorie, peroanele ei găzduind evenimente importante. În Gara de Nord a sosit Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și tot aici a pășit și Majestatea sa Regele Mihai I la întoarcerea în țară.