Cazul deceselor de la Spitalul Sf. Pantelimon care fac obiectul unei anchete a readus în spațiul public discuțiile despre dreptul unei persoane de a muri cu demnitate.
Gelu Duminică a povestit, într-o postare pe pagina sa de Facebook, despre chinurile prin care a trecut fratele său, bolnav în stadiul terminal, înainte de a muri.
„Știam că din punct de vedere medical, nu mai are nicio șansă și că plecarea lui e doar o chestiune de timp.
Eram puși în fața unei dileme îngrozitoare, pe care n-o doresc nimănui, și anume de a-l duce ‘să moară acasă’ – lucru care ar fi generat și mai multe traume copilei lui de doar 10 ani care trebuie să vadă zilnic umbra inconștientă a ceea ce a fost tatăl ei, sau să căutăm un centru de îngrijire paliativă unde să aibă parte de un tratament de compasiune.
Din păcate, astfel de servicii, chiar și în București, sunt extrem de rare și suprasolicitate. Și nici un loc disponibil imediat, completat de o listă de așteptare extrem de lungă.
Din momentul în am avut certitudinea medicală și fizică că drumul către moarte a fratelui meu este ireversibil, ne-am rugat de Dumnezeu să-l ierte cât mai repede. Și de medici să-l ajute să aibă cât mai puține dureri”, a scris sociologul.
Gelu Duminică a subliniat că textul său nu este o pledoarie în favoarea medicilor de la Spitalul Sf. Pantelimon, caz în care justiția este cea care trebuie să se pronunțe. Sociologul spune însă că este momentul ca cei care pot modifica legislația să o facă și să creeze servicii, legislație și practici pentru ca orice persoană să poată părăsi această lume cu demnitate.
„Nu doresc nimănui să treacă prin astfel de experiențe! Durerea și trauma de a-ți vedea omul drag în chinurile cele mai mari pe care ți le poți imagina s-au transformat în imagini care, chiar și după un an, mă bântuie. Și mă vor bântui mult timp de acum înainte.
Nu știu dacă medicii au redus tratamentul în ultima etapă. Dar, dacă au făcut-o, le mulțumesc public! Pentru că chinul prin care a trecut fratele meu, nu avea nicio legătură cu umanitatea. (…)
Nu-mi doresc ca acest text să fie interpretat drept o pledoarie pentru medicii de la Pantelimon. Sper ca justiția să se pronunțe cât mai repede și cei care trebuie să decidă asupra unor noi cadre legislative care să facă astfel de chestiuni imposibile, să o facă.
Îmi doresc, însă, să înțelegem că relația dintre Dumnezeu și mâinile medicilor nu este doar una de colaborare, ci și una în care Viața dă ‘șah-mat’ științei arătând că indiferent ce, finalul e acolo.
În aceste cazuri, ai nevoie de servicii solide, legislație și practici care să ajute omul să facă Marea Trecere demn și cu cât mai puțină durere. Pentru el și pentru cei din jur”, a mai scris Gelu Duminică.