Generalii chemați la arme de către partide. Petele din biografiile ofițerilor superiori, la fel de mari precum ale politicienilor

Pe 31 mai se celebrează Ziua Rezervistului Militar, ocazie cu care și președintele Klaus Iohannis a trimis un mesaj celor care și-au pus uniforma în cui la capătul carierei militare. Însă în cazul generalilor în retragere, în multe cazuri pensionarea a însemnat doar începutul unei noi cariere, cea politică.

Bilanț de Ziua Rezervistului Militar

„Ca în fiecare an, pe 31 mai, de Ziua Rezervistului Militar, ne manifestăm respectul şi preţuirea faţă de femeile şi bărbaţii care au slujit patria sub drapelul tricolor pe parcursul carierei militare, dar şi faţă de cei care, în calitate de rezervişti voluntari, se pregătesc ca, la nevoie, să participe la apărarea ţării noastre, în cadrul structurilor aparţinând Armatei României. Este un bun prilej de a evidenţia competenţa, spiritul de sacrificiu şi profesionalismul tuturor acestor militari, care au contribuit la creşterea prestigiului Armatei”, se spune în mesajul transmis de către Klaus Iohannis.

Totuși, prestigiul armatei a avut nu o dată de suferit prin faptul că ofițeri superiori care au intrat în politică au reprezentat o dezamăgire sau, în cazuri mai grave, s-a descoperit ulterior că au comis fapte prin care și-au dezonorat uniforma.

Generalul Nicolae Ciucă este ultimul dintr-o serie lungă de generali convertiți în politicieni însă este încă la începutul carierei, chiar dacă a ajuns în mai puțin de doi ani premier și președinte al PNL. Mulți liberali îl văd ca probabilul prezidențiabil al partidului la alegerile din 2024.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Partidele îi curtează de multă vreme pe generalii aflați în retragere, îndeosebi pe cei care au avut funcții importante în armată, precum cea de șef al Statului Major, cea mai înaltă funcție la care poate aspira un cadru militar activ. Prestigiul uniformei militare și presupoziția că militarii rezerviști încă sunt obișnuiți să asculte de cei care le-au fost comandanți a determinat partidele să creadă că își pot apropia un bazin electoral important.

În general, acest calcul s-a dovedit, în majoritatea cazurilor, unul greșit. Fie foștii militari care au ajuns în prima linie a politicii au devenit foarte nepopulari, precum Gabriel Oprea, fie reputația lor a fost afectată de condamnări pentru fapte penale comise în perioada în care erau încă ofițeri activi, precum Eugen Bădălan sau Corneliu Dobrițoiu.

Generalii penali de la vârful armatei

Patru din cei 11 șefi ai Statului Major General de după 1989 au intrat în politică. Trei dintre cei patru au condamnări penale, iar în cazul celui de-al patrulea există suspiciuni serioase de plagiat. Primul dintre ei este Mircia Chelaru, fost șef al SMG în perioada 15 februarie – 31 octombrie 2000. Mandatul său a fost scurtat de declarații controversate care se refereau inclusiv la domenii care țineau de sfera civilă a vieții publice. Din cauza scandalului provocat de afirmația sa după care ar exista mișcări separatiste în Dobrogea și Oltenia, Chelaru a demisionat. La mai puțin de un an, a cerut trecerea în rezervă, în condițiile în care Ministerul Apărării îl chemase în fața Consiliului de Judecată pentru participarea la evenimente politice. Era vizată dezvelirea unui bust al mareșalului Ion Antonescu în curtea unei biserici din București, eveniment la care fusese prezent și liderul PRM Corneliu Vadim Tudor.

Partidul Unității Naționale Române (PUNR) ratase intrarea în Parlament la alegerile din 2000, iar doi ani mai târziu l-a adus în fruntea sa pe generalul Chelaru sperând că prestigiul acestuia va contribui la revirimentul partidului. Acesta nu s-a produs niciodată, așa că generalul a trebuit să accepte absorbția partidului său de către PC-ul lui Dan Voiculescu în 2006. După numai un an, Mircia Chelaru a fost exclus din partid pentru declarații neconforme cu linia partidului.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Ulterior, generalul s-a îndepărtat de politică, dar a revenit în 2018, Chelaru s-a decis să se reîntoarcă în politică, anume în Partidul Neamul Românesc. Formațiunea s-a aliat cu AUR astfel că unii membri PNR, printre care și generalul Mircia Chelaru au fost puși pe listele partidului lui George Simion. Generalul a devenit astfel deputat în 2020, în pofida unei condamnări penale definitive primite în dosarul Case pentru generali. Chelaru a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru că a cumpărat, fără drept, o locuință pe care o primise în chirie de la Ministerul Apărării. Pe lângă plata prejudiciului cauzat MApN, de circa 93.000 de lei, Chelaru a trebuit să returneze și banii obținuți din vânzarea ulterioară a locuinței, în jur de 300.000 de euro.

În același dosar în au mai fost condamnați și alți ofițeri superiori, printre care Sergiu Medar, fost consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Băsescu, precum și Corneliu Dobrițoiu. Acesta din urmă fusese avusese responsabilități majore în reformarea armatei române după standardele NATO și s-a pensionat în 2006, cu gradul de general-locotenent. Reputația sa i-a determinat pe liberali să-l coopteze în rândurile lor imediat după trecerea în rezervă. Dobrițoiu a fost ministru al Apărării în primul guvern al USL și apoi a fost ales senator.

Însă în 2016, Corneliu Dobrițoiu a fost și condamnat la un an de închisoare cu suspendare întrucât și-ar fi cumpărat în 2005 apartamentul de serviciu dintr-o zonă centrală a Bucureștilor la un preț cu mult sub cel al pieței, deși soția sa deținea o locuință în județul Ilfov. Astfel că, în loc să contribuie la popularitatea PNL printre rezerviștii militari, Dobrițoiu a devenit o povară pentru liberali care nu l-au mai pus pe listele de la alegerile din 2016. Însă morbul politicii nu l-a părăsit pe general care a devenit, în iunie 2020, membru al PPU, noul partid fondat de către Dan Voiculescu.

Negustorie cu bunurile armatei

Al doilea șef al Statului Major General care a intrat în politică a fost Mihail Popescu, recrutat de către PSD imediat după trecerea în rezervă în 2004. Popescu fusese desemnat la șefia SMG în locul lui Chelaru, ocupând funcția până pe 25 octombrie 2004. La mai puțin de două luni era deja senator din partea PSD. Al doilea mandat nu-l va mai primi pentru că, între timp, dosarul Tofan devenise o problemă mare pentru general. În calitate de șeful al Statului Major General, Mihail Popescu încheiase un contract cu firma Tofan căreia i-a predat tehnică militară, majoritatea nedemembrată sau nici măcar scoasă din uz, la schimb cu anvelope pentru tehnica militară a MApN. Schimbul a creat un prejudiciu ministerului evaluat la 1,2 milioane de euro, iar în iunie 2012 Popescu a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare.

În același dosar a fost inculpat și succesorul său, Eugen Bădălan, șef al SMG în 2004-2006, care a primit tot 4 ani cu suspendare. Pe Bădălan l-au convins să intre în politică cei de la PDL, astfel că generalul a fost deputat în perioada 2008-2012. Încă dinainte de deveni deputat, Bădălan fusese trimis în judecată însă cei de la PDL nu s-au sinchisit de asta. Au ignorat și informațiile cel puțin jenante privind activitatea lui Eugen Bădălan din timpul Revoluției, pe când era doar maior și șef de Stat Major la Divizia 11 Mecanizată de la Oradea.

În această calitate a fost trimis la Arad să coordoneze reprimarea manifestației din 21 decembrie din fața Comitetului Județean al PCR. Clădirea era apărată de elevii Școlii de Ofițeri de Rezervă din Lipova, comandați de maiorul Neculai Diaconescu. Acestuia i s-a cerut să folosească forța pentru a-i dispersa pe manifestanți, de către Ilie Matei, prim-secretar de partid la Timiș, care cu câteva zile înainte fusese implicat în represiunea de la Timișoara. Potrivit raportului unei comisii senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, raport elaborat în 1991 Diaconescu și un alt maior, Aristică Popescu, au refuzat să deschidă focul dacă nu sunt atacați.

În aceste condiții, Bădălan l-a demis pe loc pe Popescu, dar nu a putut să facă același lucru și cu Diaconescu întrucât școala de ofițeri de la Lipova nu era în subordinea diviziei de la Oradea. Practic, la Arad a fost evitată o baie de sânge similară celei de la Timișoara întrucât un grup de oameni s-a opus lui Bădălan. După revoluție, aceștia au rămas în anonimat, în timp ce Bădălan a ajuns în fruntea armatei și apoi deputat în Parlamentul României.

Ciucă, transferat în politică fără voie

Ultimul șef al Statului Major General transformat în politician este actualul președinte al PNL și prim-ministru Nicolae Ciucă. Spre deosebire de mulți dintre generalii de vază din anii 90, care aveau la activ doar fapte de arme comise împotriva civililor la Revoluție sau la mineriade, Ciucă face parte din altă generație de militari, care au obținut statutul de ofițer superior după intrarea în NATO. Ciucă a condus un batalion pe teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak în anii 2002-2004, pe care l-a condus în luptă pentru controlul asupra unui pod peste fluviul Eufrat. Funcția de șef al SMG pe care a deținut-o în 2015-2019 a fost încheierea unei carier ce părea impecabilă.

După ce a intrat în rezervă, Ciucă a fost numit ministru al Apărării în guvernul Orban, fără a fi însă membru PNL. Această calitate a obținut-o cu puțină vreme înainte de alegerile parlamentare din 2020 când a devenit și senator. Se pare că Ciucă și-a început cariera în politică fără să i se ceară acordul. Cel puțin așa reiese dintr-un interviu pe care Ludovic Orban l-a acordat recent pentru Profit TV. „M-a convins domnul Iohannis. Domnul Iohannis a intervenit personal la mine ca două persoane să fie prezente pe listă: Nicolae Ciucă și Cătălin Predoiu. Când m-am dus la Ciucă să-i propun să fie candidat, a spus: „Categoric, nu!”. I-am spus: ”Vorbește cu președintele, pentru că președintele mi-a făcut această sugestie, să-i spunem”. După ce a vorbit Ciucă cu președintele, a acceptat”, a relatat Orban.

După numai un an, Ciucă urma să ajungă și prim-ministru. Primele dubii asupra repuției sale au apărut în ianuarie 2022, când Emilia Șercan, jurnalistă care a devenit spaima plagiatorilor din România, a publicat un articol în PressOne în care prezenta probele care ar fi demonstrat că Nicolae Ciucă ar fi plagiat unele pasaje din lucrarea sa de doctorat, printre autorii „prăduiți” fiind inclusiv generalii Mihail Popescu și Eugen Bădălan. Premierul obținuse titlul de doctor în 2003, pe când era doar locotenent-colonel.

Ciucă a negat acuzațiile iar deocamdată cazul nu a fost soluționat de CNATDCU, forul care poate da oficial verdictul de plagiat, întrucât premierul a obținut în instanță blocarea înregistrării a trei sesizări depuse la Ministerul Educației. Confirmarea suspiciunilor de plagiat ar putea reprezenta o lovitură majoră pentru cariera politică a lui Ciucă.

Ascensiunea și dizgrația lui Gabriel Oprea

Generalilor menționați anterior li s-au imputat lucrurui pe care le-ar fi făcut pe vremea când încă erau cadre militare active, însă există un caz în care un general cu o carieră mediocră a devenit un politician de prim rang, iar ascensiunea a fost urmată de o prăbușire spectaculoasă. Este vorba de Gabriel Oprea care și-a început cariera militară ca ofițer de intendență. După ce a absolvit dreptul, a reușit să ajungă general-maior în domeniul justiției militare. Intrat în rezervă, a ajuns ministru în guvernul Năstase, însă după excluderea sa din PSD în 2008 a format UNPR, partid în care au fost adunați traseiști din PNL și PSD care au decis să sprijine guvernarea PDL.

Pe măsură ce guvernarea PDL se dezintegra, Oprea a schimbat macazul și a devenit aliatul USL la guvernare. În urma acestor piruete, Oprea a fost ministru al Apărării, ministru de Interne și vicepremier. Cariera sa politică a cunoscut un final abrupt în noiembrie 2015. În urma incendiului catastrofal din Colectiv, au avut loc proteste masive de stradă în București, manifestanții cerând demisia lui Oprea, pe atunci ministru de Interne. Acesta a refuzat să demisioneze, ceea ce l-a determinat pe premierul Victor Ponta să anunțe demisia în bloc a guvernului pe care-l conducea. La scurtă vreme a început și urmărirea sa penală în dosarul morții polițistului Bogdan Gigină.

Toate acestea, la care s-a adăugat și verdictul de plagiat al tezei sale de doctorat, l-au determinat pe Oprea să demisioneze din Senat și de la conducerea UNPR, fapt ce a pus capăt carierei sale politice. În 2020 a avut o tentativă de a reveni, el candidând ca independent pentru un mandat de deputat în București. Oprea susținea că a luat această decizie „ca urmare a zecilor de mii de mesaje primite de la patrioți români, de la militari și polițiști din toată țara”. Însă generalul și-a supraestimat grosolan popularitatea printre cadrele militare, el obținând doar 825 de voturi.

În afară de Ciucă, singurul general în rezervă aflat în băncile Parlamentului în această legislatură este Nicolae Roman, ales pe listele AUR, dar neafiliat în momentul de față. A ieșit la pensie ca general-maior, dar în decembrie 1989 era căpitan și comanda un batalion la Regimentul 32 Mecanizat „Mircea” din Timișoara. Regimentul a fost scos în stradă în perioada 16-20 decembrie pentru a reprima protestele anticomuniste, ocupând zonele în care s-au înregistrat cei mai mulți morți din oraș: Piața Libertății, Opera Națională și catedrala ortodoxă.

Culmea, pentru „faptele de vitejie” comise împotriva civililor neînarmați, Roman a fost și decorat de două ori cu distincțiile „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” și Medalia aniversară „10 ani de la Revoluţia Română Anticomunistă din Decembrie 1989”. După Revoluție, cariera sa a avut un curs ascendent, la momentul trecerii în retragere, în iunie 2011, fiind şef al Direcţiei instrucţie şi doctrină din cadrul Statului Major General.