România nu mai joacă 4-1-4-1, ca în primele două partide de la Euro, Edi Iordănescu a trecut la un sistem 4-2-3-1, mai prudent, cu Răzvan și cu Marius Marin postați ca paznici în fața celor patru fundași. Linia din trei oameni din spatele vârfului Drăguș apare toată în zona centrală în momentele în care atacă triclorii.
Ianis Hagi și Florinel Coman îl flanchează pe Nicolae Stanciu, se dezlipesc de tușe și le permit astfel să urce fundașilor laterali Rațiu și Bancu. Sunt detalii tactice importante, desigur. Toate aceste manevre au fost exersate, au fost explicate în zeci de ședințe. Nu e simplu să le aplici într-o echipă națională, din moment ce selecționerul rar îi are pe jucători în fața lui mai mult de patru, cinci zile la rând.
Cu tot respectul pentru școli și pentru licențele Pro, nici toți pricepuții din lume nu au cum să explice coerent și credibil ceea ce se petrece cu naționala României! Nu ar avea cum pentru că așa ceva nu este explicat în bibliotecile din Coverciano, Clairefontaine, București. Jocul ei și atmosfera din jurul acestei formații sfidează livrescul.
Tocmai atmosfera pare să fie cheia. Fotbaliști care sunt slabi, unii dintre ei chiar inutili în cluburile lor devin buni când îmbracă tricourile galbene. Edi Iordănescu a sesizat și el metamorfoza aceasta și a comentat recent într-0 conferință de presă: ”Luați datele monitorizate ale jucătorilor de la cluburi și de la echipa națională! Veți vedea că aici aproape toți sunt mai buni! Nu poate fi întâmplător!”.
Sigur că nu este întâmplător. Ideea lui Edi Iordănescu era că ar fi meritul lui pentru schimbarea în bine a fotbaliștilor. Și chiar este și el lui. Iordănescu se încadrează în definiția pe care legendarul Viorel Mateianu o formula pentru un antrenor bun: ”Este acela care face ca unu plus unu să nu mai facă doi, să facă trei”.
Tehnicianul adaugă un factor, deci, el face ca echipa să fie mai bună decât ar indica valorile adunate ale celor 11 galbeni de pe teren. Numai că în cazul României pare că unu și cu unu fac patru, cinci, șapte! Nu doar trei! Calculele o indicau ca pe una dintre cele mai slabe de la Euro și nici măcar suporterii români nu aveau încredere.
Ei au căpătat pe parcurs încrederea, entuziasmul. Nicio echipă românească nu a fost susținută vreodată, în toată istoria sportului, atât de frumos cum este susținută naționala în Germania. Treizeci de mii de oameni trăiesc meciul, simt când să scandeze, când să aplaude. Racordată la energia pe care o transmit conaționalii, echipa devine cu mult mai bună decât ar sugera suma valorilor oamenilor care o compun.
Greșeli tot sunt, bineînțeles. Publicul injectează energie, încredere în formația lui Iordănescu, dar atât! Nici cea mai tare galerie din lume nu ar avea cum să le împrumute jucătorilor talent. Talentul e puțin la noi, că tocmai de aceea Edi și-a botezat echipa ”Generația de suflet”. Generația de Aur a fost din aur fiindcă a poleit-o Gheorghe Hagi.
Ianis i-a moștenit ambiția, păcat că talentul nu e transmisibil genetic! La masa presei, chiar lângă noi se află un napoletan venit să asiste la partidă pentru Lobotka, liderul Slovaciei și titular al lui Napoli, și pentru Francesco Calzona, antrenorul care a condus trupa de lângă Vezuviu în a doua jumătate a sezonului trecut. Calzona nu și-a păstrat postul, a fost înlocuit cu Antonio Conte.
Jurnalistul napoletan privește și el cu uimire și cu admirație spectacolul pe care îl creează suporterii români. Zâmbește și se întoarce spre noi la un moment dat, după o fază în care Ianis voise să schimbe partea de atac dintr-un voleu. El a lovit rău mingea, care a căzut în centrul terenului și le-a permis slovacilor să plece într-un contraatac.
”A fost Hagi? Hagi a dat pasa asta? Ha-ha-ha! Ce a făcut? S-a crezut tatăl lui?”, a glumit italianul. Ianis a încheiat un sezon în care a fost rezervă într-un mic club spaniol, Alaves. E clar, așadar, că n-ar avea rost să se creadă Gheorghe Hagi. Dar în tricoul naționalei și el este bun.
Și a fost bun de multe ori. A marcat spectaculos contra Germaniei, ne-a calificat cu un gol înscris împotriva Israelului. Cu Slovacia a scos penalty-ul din care a egalat Răzvan Marin. Hagi a fost faultat în careu și a produs egalarea într-un moment în care România nici măcar nu indica vreo metodă prin care ar fi fost capabilă să egaleze golul lui Duda.
Plouă, tună, fulgeră, la propriu!, și nici nu contează. Merge mai departe echipa aceasta conectată la zecile de mii de oameni din stadion ca într-un science fiction al unui James Cameron inexistent. Autorii Avatarului nostru fotbalistic sunt toți: Iordănescu, Hagi, Stanciu și numele tuturor sufletelor care umplu stadion după stadion în Germania ca să pompeze sevă într-o formație pe care te păcălești dacă o analizezi cu WyScout, cu Catapult și cu alte tehnologii reci. Reci sunt cifrele care o indică drept o echip slabă. Edi a înțeles asta și tocmai de aceea s-a legat de ceva impalpabil și nemăsurat: trupa lui e numai suflet.