George Ivașcu, actorul din Clanul de la Pro TV, de la fundul sacului, pe culmile succesului: „Ne rugam să găsim 100 de lei măcar pe jos, ca să putem supraviețui”

Cu multă muncă și sacrificii a ajuns George Ivașcu, din Tătuțu’, să fie unul dintre cei mai apreciați și iubiți actori. Și-a petrecut ani din viață pe scena teatrului, unde a muncit, cu drag ca să ajungă unde și-a propus. În adolescență a avut neajunsuri, însă asta l-a făcut să muncească și mai mult pentru a-și depăși situația, dar și pentru a-și câștige singur banii.

George Ivașcu, alias Pelicanul, dietă cu carne: „Am slăbit 10 kilograme, ceea ce mi-a făcut plăcere”

Pe George Ivașcu, fanii lui l-au putut vedea într-un rol senzațional în serialul Clanul, difuzat la Pro TV, iar acum în Tătuțu’, noua producție Voyo. Actorul nu lipsește nici de pe scena teatrului, unde joacă în varii piese. Într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK, îndrăgitul actor a povestit despre începuturile în actorie. Dar și despre omul George Ivașcu în viața de zi cu zi, atunci când nu este pe scenă sau pe platourile de filmare.

Pentru filmările Tătuțu ați fost nevoit să slăbiți multe kilograme. Ce dietă ați urmat de ați reușit să scăpați, într-un timp scurt, de 10 kilograme?

– George Ivașcu: Am slăbit 10 kilograme, ceea ce mi-a făcut plăcere. Aveam eu cu Codin un grup care se numea Peliclanul, și în fiecare dimineață, ne trimiteam câte kilograme am reușit să dăm. Sau trimiteam poze cu ce mâncam din ziua respectivă. Am reușit amândoi. Dar eu am fost mai rapid așa un pic, să slăbesc 10 kilograme pentru acest proces de întinerire. După cum știm, acțiunea e cu exact 20 de ani înainte.

Digi24.ro

Surse: Horațiu Potra și neo-legionarul Eugen Sechila, întâlnire conspirativă, în județul Ilfov. Ce plănuiau

În ceea ce privește barba și ce se vede acum, este un alt pariu actoricesc pe care îl am. Pentru că tot la Voyo Pro TV a început noul serial, Betoane,unde sunt un boschetar bătrân care încearcă să înșele statul pe toate părțile.

Care este secretul actorului din Tătuțu’ pentru a se menține mereu în formă la filmări

Cele 10 kilograme le-ați dat jos urmând o dietă de la un nutriționist?

– Nu, ideea este că de obicei nu sunt mâncăcios, de felul meu. Așa că mi-a fost foarte ușor să mănânc o singură dată pe zi. Dar eliminând, evident ce am mai citit și eu, ce mi-a mai spus un bun prieten, tot ce înseamnă pâine, ciocolată, dulce, zahăr. Nu mai mâncam după 17.00‑18.00, ci doar la prânz, consistent. Recunosc că am mers pe metoda “slăbesc cu carne”, pentru că eu sunt carnivor. O friptură la timpul ei era perfectă, dar fără cartofi.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră? Cum vă începeți dimineața? Poate aveți tabieturi…

Foarte multe tabieturi nu am. În schimb dimineața îmi rezerv, și asta e cel mai interesant, în timpul filmărilor, pentru că atunci când vine mașina la 5.00 sau la 6.00, mă trezesc cu 2 ore înainte că am nevoie de timp ca să beau cafeaua. Să îmi adun gândurile, să îmi citesc scenariul, de obicei când am repetiții, filmări.

George Ivașcu: „Am intrat pe culoarul de moși tineri la vârsta pe care o am”

Dar alteori, mă culc la 3 noaptea pentru că, de felul meu, sunt noctambul. Tabieturile mele de obicei sunt în a-mi limpezi gândurile la o cafea cu ce am de făcut în ziua aia. Cum arată o zi? În primul rând că arată, cum pot să spun de când am renunțat la administrație, și mă felicit pentru treaba asta, și m-am întors exclusiv la profesie și la școală. În sensul că mă ocup de studenți… arată într-o alergătură continuă.

Digisport.ro

Scandal în vestiarul liderului! Ce i-au scris mai mulți fotbaliști iubitei colegului lor: ”Cum te uiți în ochii lui?”

La un moment dat, chiar și râdeam de mine. Mă trezesc cu mine pe stradă zicând ”salut George, salut George, tu unde te duci, eu mă duc acolo, de unde vii, din colo”. Dar îmi face plăcere. De fapt îmi amintesc de primii mei 10 ani din tinerețea mea, când, într-adevăr alergam de la un teatru la altul, dintr-un loc într-altul.

De data asta nemaiavând, cum să zic eu, grija a ceea ce va urma. Pentru că iată, perspectiva s-a arătat, am ajuns la o vârstă în care am intrat pe culoarul de moși tineri la vârsta pe care o am. Și atunci îmi face plăcere să mă simt exact ca în tinerețe.

Pelicanul, personaj în Tătuțu’: „În perioada studenției ne rugam să găsim 100 de lei măcar pe jos, ca să putem supraviețui”

Cum era tinerețea asta de care vorbiți, în actorie?

– Zbuciumată pentru că nu știai ce urmează. Ca la orice început de drum, nu știi cum va arăta cariera ta.

Câștigați bani atunci?

– Cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrând foarte mult, pentru că de fapt și asta m-a legitimat cel mai tare, unele lucruri ieșind foarte bine, altele mai puțin, dar, ca orice proiect, este plătit. Dar este foarte adevărat că este foarte, foarte multă muncă la mijloc. Adică, înainte de orice, ca să obții succesul, trebuie să muncești foarte mult. În primul rând, cu tine.

La începuturile dumneavoastră în actorie a existat, de exemplu, o zi, în care să zicem, n-ați avut bani?

Da, au fost în perioada studenției, mai ales că știu că ne rugam să găsim 100 de lei măcar pe jos, ca să putem supraviețui. Da, evident că au fost momentele astea. Când ești foarte la început, când cam ce câștigi se duce instant pe a supraviețui. Dar eu am fost un copil fără jucării și atunci faptul că am avut tot timpul jocuri, asta m-a și apropiat foarte tare de profesia asta.

Și atunci, pentru mine, satisfacția de a face parte dintr-un joc, indiferent că sunt niște hoți și vardiști, indiferent cum, a rămas. Atunci treceam mult mai lejer peste ideea că nu am bicicletă în adolescență. Pentru că era important că aveam prieteni și oameni cu care să mă joc.

„Datorită faptului că am lucrat, s-a agonisit ceva acolo în zestrea mea”

Nu aveați posibilități?

– Nu că nu aveam neapărat posibilități, dar ele erau destul de restrânse cât să fii foarte atent pe ce cheltui banii. Atunci îți prioritizai să zicem și cheltuielile, și evident dorințele. Acum, nu că aș fi cheltuitor, dar acum, din fericire, datorită faptului că am lucrat, s-a agonisit ceva acolo în zestrea mea.

Acum, cât de cât, pot să spun că da, nu mă mai gândesc. Oricum nu m-am gândit, bine… nu mă mai gândesc neapărat, ci la bucuria de a fi împreună cu cineva. Întotdeauna nu știu să stau la băut singur, nu știu să îmi petrec timpul liber singur. Întotdeauna caut compania cuiva cu care să ne împărtășim gânduri, stări.

Banii pe care îi câștigați, îi investiți sau îi puneți deoparte?

– Ciorapul e prea găurit ca să-i ții la ciorap (n.r. râde). Iar de investiție, nu am avut niciodată acest talent de a ști, ”bă, ia să bag bani în chestia asta că cine știe ce iese”. Nu, aproape că banul este doar acel instrument de a trăi în mod decent.

„O ieșire la o bere e ca un cadou aproape”

Vă mai amintiți ce ați făcut cu primii bani câștigați? La ce vârstă i-ați câștigat și ce v-ați cumpărat din ei?

– Sincer, nu mai țin minte. Dar de obicei, când am așa bani, îmi place să-mi fac câte un mic cadou. De genul, ”bă, ce mișto era țoală aia, hai să o cumpăr”.

Vă duceți la shopping des? Obișnuiți să faceți asta?

– Până acum 10 ani, nu intram în magazine, de leneș ce eram. În schimb, Alis a avut tot timpul grijă de mine. Ea îmi spunea, ”Guriță, uite aici, hai să luăm asta”. Acum, în schimb, a început să-mi facă plăcere exact ca de Crăciun, să zic ”uite, am bănuțul…”. Așa ca de Crăciun să-mi fac un mic cadou.

Și atunci, din cele 365 de zile, dacă centralizez ceva, dacă cuantific într-un fel succesul, îl cuantific în această bucurie de a-mi face câte un cadou în fiecare zi. Cât se poate, chiar dacă este nu neapărat un cadou material, ci bucuria de a ieși. ”Bă, de când nu am mai fost noi la o bere”, o ieșire la o bere e ca un cadou aproape.