George Pușcaș s-a întors în România după o pauză de 12 ani, făcându-și debutul în tricoul lui Dinamo în meciul de la Mioveni cu FC Argeș. Considerat la începuturile carierei unul dintre cei mai buni atacanți din fotbalul românesc, „marghiteanul” a împlinit pe 8 aprilie vârsta de 30 de ani, fără ca parcursul său să se ridice la înălțimea așteptărilor. FANATIK a căutat explicațiile la omul căruia „Pușki” îi datorează enorm: antrenorul care l-a dus de la ABC-ul fotbalului la seniori: Gheorghe Ghiț. Veți afla detalii despre începutul carierei lui Pușcaș, povestea transferului uluitor de la FC Bihor la Internazionale Milano, precum și cine a fost omul care l-a remarcat și i-a schimbat cariera pentru totdeauna actualului „vârf” al lui Dinamo.
Deși a făcut carieră în Italia, Pușcaș nu a uitat niciodată de unde a plecat și se întoarce de fiecare dată cu plăcere la casa părintească de la Marghita, dar și la Oradea, unde antrenorul Gheorghe Ghiț visează și astăzi că va descoperi un nou Pușcaș. FANATIK a stat de vorbă cu acesta între două antrenamente.
Sunteți antrenorul care l-a „urcat” la seniori pe George Pușcaș. Vă aduceți aminte cum a fost?
– Îmi aduc aminte perfect. În 2012, George avea 16 ani, juca la FC Bihor, într-un meci cu Mioveniul în deplasare. A avut o ocazie mare pe care a ratat-o. Îl lusem de la Centrul de Copii și Juniori de la Liberty, unde juca de la 12 ani. Primii pași în fotbal i-a făcut la echipa de la Marghita, unde s-a născut. Așa a început povestea lui. Era un centru bun de copii și juniori, una dintre primele Academii și mulți își doreau să ajungă la noi și la școala lui Gică Popescu. I-am oferit cazare, școlarizare și tot ce avea nevoie.
Cum l-ați luat de la Liberty Salonta?
– FC Bihor avea o colaborare cu Liberty Salonta. El a venit cu toți copiii de acolo, cu generația ’91-’92 cu care a fost vicecampion național. Nu a fost vorba de nicio sumă de bani.
Cum era juniorul și copilul George Pușcaș?
– Un băiat extrem de ambițios. Nu era deloc ușor pentru el că stătea departe de familie… locuia alături de colegi la Salonta, doar în weekend mergea acasă. Era coleg de internat cu Bordeianu și Bic. A venit la o selecție și a atras imediat atenția tuturor antrenorilor. Și-a dorit enorm să ajungă fotbalist și ăsta e și unul dintre motivele pentru care a reușit să ajungă la un nivel bun.
Când v-ați dat seama că poate ajunge fotbalist?
– Imediat cum a venit, la vârsta de 16 ani. Era deja mult peste colegii lui și juca la grupa de un an mai mare. S-a dezvoltat fizic foarte rapid și avea deprinderi de număr 9. De atunci știam că va juca vârf împins. De la început a avut instinct de atacant. Un joc foarte bun, marca multe goluri, un clasic număr 9.
Avea vreo poreclă?
– „Pușki” îi spuneau colegii și uite că i-a rămas așa până în ziua de azi. De mic i-a rămas așa. Îl cheamă și Alexandru, dar nu i-a spus nimeni pe numele ăsta vreodată.
Ce ați remarcat la „Pușki”?
– Era un oportunist în fața porții, joc de cap foarte bun, toate calitățile unui atacant de careu: forță și viteză. Era foarte puternic și s-a impus prin prestanța lui fizică. Ce să mai spun, de mic avea apucători de atacant! George a dublat toate aceste lucruri prin muncă și are și un caracter frumos.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/04/george-puca-2.jpeg)
Familia l-a sprijinit să ajungă fotbalist?
– Da, provine dintr-o familie foarte bună și l-au susținut permanent. Tatăl său se ocupa foarte mult de el, dar și mama, și sora lui. Și e valabil până în ziua de azi. Veneau la competiții, erau implicați. Un băiat foarte educat.
Cum e posibil ca un copil de 16 ani, cu 13 meciuri la Liga 2, să fie remarcat de Inter Milano?
– El a fost urmărit de scouteri de la Inter mai mult timp. S-au convins la un meci al României U17 cu naționala de aceeași vârstă a Franței că este un jucător de mare potențial. Era căpitanul și golgheterul echipei. A făcut un meci excelent atunci și era urmărit mereu atât la meciuri internaționale cu echipa națională, cât și la meciurile noastre.
Ce a însemnat pentru FC Bihor să dea un jucător la Inter?
– A fost ceva deosebit pentru club și mai ales pentru cei de la Centrul de Copii și Juniori. Normal că este o mare motivație și încurajare pentru toți copiii și jucătorii că poți ajunge și de la Oradea la un club mare precum Inter Milano.
Care a fost suma cu care a fost cumpărat de Inter?
– A fost transferat pentru 600.000 de euro. Cătălin Sărmășan era atunci președintele, iar Marius Vizer, care deținea concernul de firme Liberty, a venit la FC Bihor. Știu că George a mai fost urmărit atunci și de Arsenal Londra.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/04/puscas-bihor-sarmasan.jpg)
Cine a fost cel care l-a remarcat de la Inter?
– Pierluigi Casiraghi, unul dintre cei mai respectați scouteri din istoria lui Inter Milano. A lucrat ca scouter acolo timp de 18 ani… A decedat în 2018, Dumnezeu să-l odihnească… I-a descoperit pe Pandev, Balotelli, Philippe Coutinho și mulți alții.
Ce simte un copil de 16 ani când e transferat de Inter?
– Avea o maturitate peste nivelul vârstei și a rămas cu picioarele pe pământ chiar dacă a fost extrem de entuziasmat, normal. Asta l-a ajutat în cele din urmă să se adapteze și să aibă un parcurs bun în Italia. Eu cred că putem spune, totuși, că a făcut carieră acolo.
Da și nu… De ce credeți că nu a reușit la Inter și a jucat doar 4 meciuri?
– Inter e o echipă mare și are strategia asta de a împrumuta jucători, iar cei care confirmă ulterior au șansa să revină. Poate dacă ar fi fost acolo Cristi Chivu, care tocmai se retrăsese, ar fi avut mai multe șanse.
Ați ținut legătura după ce George a plecat în Italia?
– Sigur! Și acum mai vorbim din când în când. Am vorbit cu el și înainte de Campionatul European din 2024 și chiar i-am făcut niște video-uri prin care să îl încurajăm și să susținem echipa națională.
Ce v-a surprins cel mai mult la el?
– Era transformat într-un vârf de mișcare, ataca spații, zvelt și agil, iar în Anglia s-a transformat exclusiv într-un vârf de careu.
De ce are nevoie George ca să revină la forma care l-a consacrat? De 9 luni a ieșit din circuit, abia a apucat să debuteze la Dinamo…
– Eu îmi doresc să intre cât mai rapid într-o formă fizică bună pentru că fotbalul nu cred că are cum să îl uite. Dacă o să fie bine din punct de vedere fizic și va începe să joace, George va intra rapid în formă și din nou în atenția naționalei.
E un moment important pentru cariera lui?
– Este un moment de cotitură în cariera lui și mai degrabă o nouă rampă de relansare. El este capabil să facă asta, dar depinde de cât de repede va reuși să revină din punct de vedere fizic. Staff-ul lui Dinamo trebuie să facă toate eforturile să îl pună pe picioare și sunt convins, la cum îl știu eu, că își va reveni rapid din punct de vedere fizic.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/04/puscas-dinamo.jpg)
Dinamo are mai mare mare nevoie de Pușcaș, sau Pușcaș de Dinamo?
– Sunt convins că George are nevoie de Dinamo, dar și Kopic are mare nevoie de el. Toată lumea are de câștigat din transferul ăsta. Sper că va ajuta atât pe Dinamo, cât și pe el însuși și va reuși să revină în circuitul echipei naționale. Știu că își dorește foarte mult acest lucru. A rămas la fel de ambițios, iar acum obiectivul lui e să își relanseze cariera. Îi e dor de fotbal.
Dinamo e un club cu o tradiție așa de mare încât nu trebuiau să mă convingă prea mult. Pur și simplu s-au legat lucrurile. Important e să fiu sănătos, să mă pun pe picioare bine, să pot să am continuitate și să pot să dau drumul la treabă. Acesta este singurul plan pe care îl am” – George Pușcaș
Credeți că mai puteți să îl descoperiți pe viitorul Pușcaș?
– Va fi foarte greu să mai apară un Pușcaș sau să mai avem un jucător la Inter. Sunt din ce în ce mai puțini atacanți în fotbalul românesc. E aproape imposibil ca un jucător de la FC Bihor să mai plece pe o sumă atât de importantă și la un club precum Inter. Dar nu se știe niciodată. Fiecare copil din Oradea care se apucă de fotbal visează să îi calce pe urme.
Ce mesaj aveți pentru George?
– Îi urez succes și îi doresc să marcheze cât mai multe goluri și să o facă și la echipa națională. Toți cei din Oradea sunt cu el și îl susținem cu mare ardoare. Îl așteptăm să mai vină pe la noi, la Oradea.