Derby-ul dintre CFR Cluj și Universitatea Cluj a oferit un spectacol total, atât pe teren, cât și în tribune. Printre cei care au urmărit confruntarea s-a numărat și Ramazan Sarigöz, un german pasionat de fenomenul ultras, care a vizitat aproape 400 de stadioane din Europa. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK, acesta a analizat atmosfera creată de cele două galerii, a vorbit despre nivelul fotbalului românesc și a dezvăluit care au fost cele mai impresionante meciuri la care a asistat.
Duelul din Gruia a oferit un spectacol total, atât pe teren, cât și în tribune. Universitatea Cluj s-a impus în fața marii rivale CFR, însă confruntarea a început cu mult înaintea fluierului de start. Rivalitatea dintre cele două formații a mobilizat mii de suporteri. Fanii Universității au ocupat centrul orașului cu câteva ore înaintea partidei. „Șepcile roșii” au cântat, au scandat împotriva rivalilor și au pornit în corteo spre stadion.
Fanii din Gruia au afișat o scenografie uriașă și au aprins numeroase torțe. Atmosfera a fost una incendiară, la propriu și la figurat. Materialele pirotehnice au provocat inclusiv întreruperea temporară a partidei. Arbitrul a fost nevoit să oprească jocul din cauza fumului dens care a cuprins suprafața de joc. Spectacolul din tribune a continuat însă pe tot parcursul confruntării.
Derby-ul Clujului a atras atenția și peste hotare. Ramazan Sarigöz, un german fascinat de fotbal și de fenomenul ultras, a venit în România pentru a trăi pe viu atmosfera confruntării dintre CFR Cluj și Universitatea Cluj. Acesta a vizitat nu mai puțin de 395 de stadioane din Europa și a asistat la peste 800 de meciuri.
FANATIK a stat de vorbă cu Sarigöz despre experiența trăită la Cluj-Napoca, atmosfera creată de cele două galerii și nivelul fotbalului românesc. Germanul a povestit și despre cele mai spectaculoase derby-uri la care a asistat, dar și despre experiențele inedite adunate în călătoriile sale pe stadioanele Europei.
Cum ți s-a părut atmosfera de la derby-ul dintre CFR Cluj și Universitatea Cluj? Cum ai compara această rivalitate cu marile derby-uri din Europa?
– Per total, atmosfera a fost destul de bună. Am stat în sectorul oaspeților, alături de suporterii Universității Cluj, și am avut o perspectivă excelentă asupra galeriei. Din păcate, nu am putut simți la fel de bine atmosfera creată de suporterii gazdelor. Stadionul a fost foarte bine populat pentru o seară de joi, mai ales pentru fotbalul românesc.
Nu îmi place să compar derby-urile, deoarece fiecare țară are propria cultură fotbalistică. Unele rivalități europene au rădăcini istorice sau politice puternice, dar asta nu înseamnă că altele sunt mai puțin importante. Pentru mine, a fost o seară extraordinară. A meritat să zbor până la Cluj doar pentru acest meci. Mi-a plăcut foarte mult și stadionul. În Germania, arenele moderne seamănă destul de mult între ele. La Cluj am simțit că mă aflu într-un loc cu istorie și autenticitate. Nu era vorba despre milioane, marketing sau publicitate. Era vorba pur și simplu despre fotbal.
Ce impresie ți-a lăsat fotbalul românesc, atât din punctul de vedere al nivelului de joc, cât și al suporterilor?
– Am urmărit doar trei meciuri în România, așa că experiența mea este încă limitată. Impresia mea este că fotbalul românesc se află la un nivel inferior celui din Europa de Vest. Am senzația că și-a pierdut din forță în ultimii ani, iar calitatea tehnică și nivelul general al jocului ar trebui să crească.
În schimb, suporterii m-au impresionat. Am asistat inclusiv la meciuri din liga a doua și liga a patra. Oamenii trăiesc pentru echipele lor, suferă alături de ele și au o legătură emoțională autentică. În România, fotbalul nu înseamnă doar vedete, bani sau popularitate pe internet. Pentru mulți oameni, totul se rezumă la club și la pasiune. Sper ca nivelul fotbalului românesc să crească fără să își piardă această identitate.
Cum a început pasiunea ta pentru călătoriile pe stadioanele Europei? Câte arene ai vizitat până acum?
– Totul a început când am început să merg la meciurile echipei mele, Dynamo Dresda, inclusiv în deplasare. Treptat, această pasiune s-a transformat într-un hobby care ocupă acum un loc foarte important în viața mea.
Fotbalul înseamnă mult mai mult decât ceea ce se întâmplă pe teren. Când călătoresc la un meci, reușesc să uit complet de problemele cotidiene. Mă simt liber. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care continui să călătoresc. Până acum, am vizitat aproximativ 395 de stadioane. Unul dintre preferatele mele este San Siro, din Milano. Am fost deja acolo de trei ori și vreau să revin înainte să fie demolat. Este ca un templu gigantic al fotbalului. Istoria și atmosfera acelui loc sunt extraordinare.
Care este cel mai impresionant stadion pe care l-ai vizitat vreodată?
– San Siro este, cu siguranță, unul dintre cele mai impresionante. Arhitectura, dimensiunile și istoria sa îl fac special. Când intri acolo, simți că te afli într-un loc în care s-a scris istorie. Un alt stadion care m-a impresionat enorm este Signal Iduna Park, arena Borussiei Dortmund. Este gigantic și are o energie aparte. Îmi place combinația dintre elementele istorice și facilitățile moderne. Am întâlnit și atmosfere mai zgomotoase în Germania sau în alte țări europene, dar Peluza Sud de la Dortmund este unică. Nu cred că există ceva asemănător în Germania.
Ai asistat la sute de meciuri. Care a fost cel mai spectaculos și unde ai trăit cea mai impresionantă atmosferă?
– Din punct de vedere sportiv, aleg victoria lui Bayern München cu 4-0 împotriva Barcelonei, în semifinalele Ligii Campionilor din 2013. Barcelona era una dintre cele mai bune echipe din lume. Am primit biletele de la un prieten și am stat pe rândul al treilea, chiar în spatele băncii lui Bayern.
Nu îmi venea să cred ce văd. Parcă trăiam un vis. Îmi amintesc inclusiv o fază în care Franck Ribéry l-a driblat pe Lionel Messi. A fost o prestație incredibilă, pe care nu o voi uita niciodată. În privința atmosferei, aleg meciul dintre Hertha Berlin și Dynamo Dresda, din Cupa Germaniei. Aproape 35.000 de suporteri ai lui Dynamo au făcut deplasarea la Berlin, într-o zi din timpul săptămânii. Aveam senzația că jumătate din stadion era ocupată de fanii noștri. Am fost eliminați, dar atmosfera a fost de neuitat.
Care este cel mai neobișnuit stadion pe care l-ai vizitat? Dar cea mai nebunească experiență trăită într-o deplasare?
– Stadionul Fiorentinei, din Florența, mi s-a părut foarte neobișnuit. Este amplasat chiar în mijlocul orașului și are o arhitectură aparte. Mi-au atras atenția configurația tribunelor, turnul uriaș și o suprafață pavată atât de mare, încât ai putea organiza încă un meci de fotbal acolo.
În ceea ce privește experiențele nebunești, îmi amintesc două întâmplări. Prima a fost în Kazahstan. Mergeam pe jos prin stepă, la câțiva kilometri de oraș, când m-a oprit un polițist. Am comunicat printr-o aplicație de traducere și în limba turcă, iar în cele din urmă m-a dus înapoi în oraș cu mașina poliției.
A doua a fost în Malta. Pierdusem ultimul autobuz și trebuia să merg zece kilometri pe jos. Un bărbat în vârstă s-a oferit să mă ducă la cazare, dar mi-a pus o condiție: să nu port centura de siguranță. A condus cu o viteză nebunească, luând virajele extrem de periculos. Credeam că voi muri! Ulterior, am aflat că fusese pilot de raliuri. Pentru el era o plimbare relaxantă. Pentru mine, a fost una dintre cele mai înfricoșătoare experiențe din viață.
Care sunt cele mai impresionante trei galerii pe care le-ai văzut? Pot suporterii români să concureze cu marile grupări ultras din Europa?
– Este foarte greu să aleg doar trei galerii. Am văzut suporteri extraordinari în Germania, Danemarca, Suedia, Polonia și Italia. Există zeci de grupări impresionante, fie că vorbim despre deplasări, scenografii, materiale pirotehnice sau devotamentul față de club. Nici măcar în Germania nu aș putea face un top trei. Unii spun că Dynamo Dresda are cea mai bună galerie, dar există foarte multe grupări puternice.
Cred că suporterii români sunt subestimați. Am văzut multă pasiune și o cultură fotbalistică autentică. Totuși, am asistat la doar trei meciuri în România, așa că nu pot spune cu certitudine dacă galeriile românești sunt la nivelul celor mai cunoscute din Europa. Ceea ce pot spune este că România are propria identitate fotbalistică, iar pasiunea suporterilor este evidentă.