Michael Jordan împlinește astăzi 60 de ani. S-au scurs aproape două decenii de la ultima sa prezență pe teren, dar NBA profită încă de moștenirea pe care acesta a lăsat-o.
Jucători de legendă au existat și înaintea lui Michael Jordan. Bill Russell încă deține recordul în ceea ce privește titlurile (11). Karrem Abdul Jabbar a fost, până în acest start de 2023, autorul celor mai multe puncte. Oscar Robertson sau Wilt Chamberlain au avut statistici mai răsunătoare.
Nici ei însă, așa cum nici noul recordman de puncte, LeBron James, ori ceilalți jucători care și-au pus amprenta pe liga profesionistă nord-americană după retragerea lui Jordan, nu au schimbat însă NBA în maniera în care a făcut-o el.
Michael Jeffrey Jordan s-a născut pe 17 februarie 1963 în Brooklyn. A crescut în Wilmington și a avut un spirit competitiv încă din copilărie, deoarece și-a dorit să câștige fiecare joc în care a participat.
Lucru valabil și-n curtea casei, acolo unde tatăl său instalase un panou de baschet. Iar Michael obișnuia să se înfrunte cu orele cu fratele său cu un an mai mare, Larry. El era mai înalt, Larry compensa cu forța. Dar și cu talent, dovadă că antrenorul lor din liceu, Pop Herring, spunea că i-au lipsit câțiva centimetri pentru a avea succes.
De altfel, inițial, tot din pricina înălțimii, și Michael a fost respins în echipa școlii. N-a dezarmat. A strâns din dinți. Ziua își servea colegii cu sandwich-uri și sucuri, pentru a-și completa banii pentru taxă. Iar seara se antrena din greu.
În cele din urmă a prins echipa. Și a început să-și eclipseze colegii. Nu era însă suficient. Liceul “Emsley A. Laney” din Wilmington nu era unul aflat în vizorul Universităților. Antrenorul l-a ajutat, modificând datele pentru a ajunge la McDonald’s All-American Game. Avea să aibă o prestație de excepție și bursa de sportiv devenea realitate.
A ajuns la Universitatea din Carolina de Nord. Acolo unde a intrat pe mâinile lui Dean Smith. Un antrenor cunoscut pentru obiceiul de a trata începătorii la fel de dur ca și profesioniștii.
Jordan a profitat din plin. Mai ales că-i plăceau provocările. A continuat să-și dezvolte abilitățile și avea să fie desemnat cel mai bun ”boboc” în campionatul universitar.
”Smith a fost omul perfect pentru mine. M-a obligat să fiu umil, mi-a pus în față provocare după provocare, dar acest lucru mi-a permis să mă dezvolt și să ajung la performanțele ulterioare”, spune Jordan.
Cu North Carolina a câștigat titlul NCAA în sezonul 1981-82. Cu coșul său, marcat cu 15 secunde înainte de final în partida decisivă disputată contra celor de la Georgetown.
A prins, două sezoane la rând, NCAA All-American First Team (1982–83, 1983–84), iar în cel din urmă a fost și cel mai bun jucător al Conferinței și cel mai bun sportiv. Ca să numim doar câteva dintre performanțele sale.
În 1984, viața lui Michael Jordan avea să se schimbe radical. A fost selecționat în echipa olimpică a SUA. Și avea să câștige primul său titlu, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.
https://www.youtube.com/watch?v=b0xJa4PpbyY
În plus, în draftul din acel an, avea să reprezinte a treia alegere. După Hakeem Olajuwon (Houston Rockets) și Sam Bowie (Portland Trail Blazers). Dar nu pentru că ducea lipsă de valoare, ci pentru că echipele respective căutau un centru.
În plus, Stu Inman, cel care era manager general al lui Portland, a stat ceva vreme pe gânduri. În cele din urmă l-a ales pe Bowie pentru că echipa îl avea pe postul său pe Clyde Drexler, jucător cu calități similare. Și nu a anticipat ce va reprezenta Michael Jordan.
Nu este de mirare că ESPN a desemnat decizia lui Inman drept cea mai proastă alegere în draft din istoria sportului profesionist nord-american. Iar Jordan avea să ajungă la Chicago Bulls. Pe care a transformat-o dintr-o echipă care juca într-o sală aproape goală într-o forță a NBA.
Din acel moment, povestea o știți. Abilități magnifice de a înscrie slam dunk-uri, care i-au adus supranumele de ”Air Jordan” sau ”His Airness”. Titlurile obținute cu Chicago Bulls, trei ani la rând, între 1991 și 1993.
Decizia de a se retrage, din octombrie 1993, pentru a urma o carieră în baseball. Un sport pe care l-a iubit la fel de mult. Apoi revenirea la Chicago Bulls, în 1995, pentru a mai lua trei titluri consecutiv în NBA (1996, 1997 si 1998). În primul sezon din această serie echipa izbutind și un record, câștigând toate cele 72 de meciuri disputate.
Apoi a doua retragere, în anul 1999. Și o nouă revenire, de această dată sub culorile celor de la Washington Wizards (2001-2003). Formație la care avea să pună punct, cu adevărat, carierei în baschet, în urmă cu aproape două decenii.
N-au lipsit nici succesele cu echipa națională. La Jocurile Panamericane, în 1983, ori Turneul Americilor, în 1992. Plus două medalii de aur la Jocurile Olimpice. Cel din 1984, dar și un altul, în 1992. La prima ediție în care americanii au venit cu un Dream Team.
Este cel mai mare jucător din toate timpurile? Desigur, ca și-n alte cazuri de gen, indiferent de sport, discuția va rămâne mereu deschisă legată de acest subiect.
Un lucru este cert. Nominalizările în topul celor mai mari jucători din istorie, de cele mai multe ori pe prima poziție, pot constitui subiect de carte. Însă, în contextul în care, din 2022, trofeul MVP al NBA a primit numele Michael Jordan Trophy, excepționala sa valoare nu se poate pune la îndoială.
Desigur, sunt multe detalii pe care fanii le-au aflat despre Michael Jordan din documentarul Last Dance. Pe unele le regăsiți și mai jos. Pe altele, le-ați aflat de-a lungul timpului, din FANATIK.
Vorbim despre contractul cu Nike, care i-a adus numai anul trecut peste 150 de milioane de dolari dintr-un contract semnat în 1984. Sau despre tricoul pe care l-a purtat la ultima finală câștigată în NBA, pentru care s-au plătit 10.100.000 de dolari.
Fără îndoială, imaginea lui Michael Jordan este asociată cu numărul 23. Chiar dacă de-a lungul timpului a mai avut înscrise pe tricou și altele, la echipa națională, ori, în 1995, la revenirea la Chicago Bulls.
Ei bine, povestea acestui număr este simplă. Larry, fratele său despre care am amintit deja, folosea la echipa liceului tricoul cu numărul 45. Iar Michael a dorit să facă o legătură cu această cifră. A împărțit-o la doi, a rotunjit, și iată explicația.
Într-un interviu acordat în 1992, Michael Jordan a dezvăluit că modelul său din adolescență era Magic Johnson, cu care, peste ani, avea să devină extrem de apropiat. Chiar și prietenii îl apelau Magic Jordan.
”Îmi plăcea când eram în liceu. Prietenii mă strigau Magic Jordan. Inclusiv numerele de la mașină erau inspirate de la el”, a dezvăluit Michael Jordan.
În 1990, chiar de Valentine’s Day, Chicago Bulls s -a deplasat în Orlando pentru o confruntare contra echipei locale, Magic. Cu o oră înaintea meciului însă, maieul cu numărul 23 al lui Michael Jordan a fost furat.
Cum nu mai avea altul la dispoziție, Jordan a fost nevoit să joace în acea confruntare cu numărul 12. Jordan nu a fost însă superstițios și a făcut o partidă excelentă, reușind 49 de puncte. Hoțul echipamentului sportiv nu a fost prins însă nici până astăzi.
Idolatrizat de fani, Michael Jordan a ajuns la un moment dat și personaj al unui serial de desene animate. Denumit Pro Stars, acesta îi mai avea drept protagoniști pe cel mai bun hocheist din istorie, Wayne Gretzky, și jucătorul de baseball Bo Jackson.
Evident, era vorba despre supereroi. Iar cei trei aveau misiunea să salveze lumea de la distrugere prin calitățile lor. Desenul animat a rezistat însă doar două sezoane.
Pentru modul în care plutea către coș s-a spus, de multe ori, că este capabil să pășească pe apă. Însă puțini sunt cei care știu că lui Michael îi este frică de aceasta și nu îi place să înoate.
Totul are legătură cu un episod petrecut în copilărie, când a văzut un prieten cum se îneacă, iar acest episod l-a marcat, mai ales că ulterior a fost și el aproape de un episod similar.
Chiar dacă au trecut decenii bune de la acel moment, Michael Jordan a mărturisit că încă mai este inconfortabil cu această situație chiar și atunci când este pe o barcă mică.
Pe 28 martie 1990, Chicago Bulls juca împotriva Cleveland Cavaliers. Confruntările dintre cele două echipe au fost mereu tensionate. Iar în primele momente ale jocului, defensiva adversă l-a lovit serios pe Jordan.
Greșeală fatală, se poate spune. Pentru că avea să se răzbune crunt. A terminat meciul cu cel mai mare număr de puncte înscrise într-o partidă, 69, 18 recuperări, 6 pase decisive și 4 intercepții.
După mai bine de două decenii, mitul celebrului joc numit Flu Game, în care Jordan nu se putea ține pe picioare, s-a prăbușit. Era al cincilea joc din finala din 1997 împotriva lui Utah Jazz.
Într-o stare fizică dezastruoasă, Jordan a marcat totuși 38 de puncte. Iar încălțările pe care le-a purtat în acel joc au fost vândute mai târziu cu 104.000 de dolari.
Peste ani a venit și explicația, în documentarul The Last Dance. Starea sa se datora faptului că el consumase o pizza pepperoni. Nefericita comandă a fost livrată de Craig Fite.
https://www.youtube.com/watch?v=IGRTAGoPiak
Michael Jordan a adunat o sumă considerabilă încă din timpul carierei. Însă imperiul financiar pe care-l deține astăzi l-a construit după ce s-a lăsat de baschet.
A investit serios în sport. Și cu succes. Spre exemplu, a achizționat în 2006 franchisa NBA din Charlotte. Bobcats pe atunci, Hornets astăzi. A plătit 275 de milioane de dolari, iar acum valorează de peste 5 ori mai mult.
Fostul baschetbalist deține acțiuni și la formația de baseball Miami Marlins. Și este, din anul 2021, proprietar al unei echipe din NASCAR, 23XI Racing.
În plus, deține un brand de articole sportive, un dealer auto, mai multe restaurante, spații de afaceri. Plus participații la start-up-uri din domeniul tehnologiei, al căror potențial de creștere este uriaș.
Punând la socoteală și veniturile din sponsorizări, ca și banii care continuă să curgă din contractul cu Nike, are o avere pe care Forbes o estimează la 1,7 miliarde de dolari. Și aceasta în condițiile în care a pierdut peste 500 de milioane în timpul pandemiei.
Chiar dacă este ziua sa de naștere, Michael Jordan a decis să fie el cel care face un cadou. Mai exact, a donat 10 milioane de dolari pentru Fundația Make-A-Wish, care sprijină copii care suferă de boli grave. Pe care o sprijină din 1989, atunci când încă mai încânta pe terenul de baschet.
Potrivit oficialilor acestei organizații, este cea mai mare sumă primită de la o persoană particulară în istoria de 43 de ani a fundației. ”Toată lumea știe despre moștenirea lui Michael pe terenul de baschet. Dar ceea ce a făcut în mod constant în afara terenului, când nimeni nu îl urmărește, îl face o adevărată legendă pentru comunitatea Make-A-Wish”, a spus președintele și CEO-ul Make-A-Wish, Leslie Motter.
In honor of his 60th birthday, our Chief Wish Ambassador Michael Jordan makes the largest individual donation in Make-A-Wish history – $10M! A supporter since ’89, his bday wish is to inspire others to help grant more wishes. Join MJ: https://t.co/xRMm3MktP0 #MJWish pic.twitter.com/PEG0hS9jur
— Make-A-Wish America (@MakeAWish) February 15, 2023
Un astfel de gest nu este o surpriză pentru Jordan. În timp ce juca la Wizards, a donat toate veniturile sale victimelor atacului terorist din World Trade Center din 11 septembrie. A procedat la fel după ce a filmat „The Last Dance” – banii primiți de pe urma serialului au ajuns la victimele coronavirusului.