Cornel Dinu împlineşte 77 ani, pe 2 august, chiar în ziua meciului Dinamo – FCSB, iar în trecut a scris istorie în derby-urile bucureştene. Mai exact în Steaua – Dinamo 2-1, finala Cupei României din sezonul 1969-1970, disputată după revenirea naţionalei României de la Campionatul Mondial din Mexic.
Gestul de fair-play al lui Cornel Dinu a fost făcut la începutul reprizei secunde din finala Cupei României, când Steaua o conducea pe Dinamo cu 1-0, în urma golului marcat de Florea Voinea. „Câinii” au pornit în trombă după pauză şi, în minutul 50, „Procurorul” a reuşit să-l învingă pe Vasile Suciu.
Arbitrul Gheorghe Limona a validat reuşita, iar dinamoviştii erau în delir. În toată nebunia din careul steliştilor s-a văzut o mână care se ridică. Cornel Dinu i-a făcut semn arbitrului că a marcat golul cu mâna şi că trebuie anulat, ceea ce s-a şi întâmplat, cu toate că doar un singur jucător al Stelei observase henţul.
Steaua a scăpat de momentul greu şi, şase minute mai târziu, a majorat scorul prin a doua reuşită a lui Florea Voinea. Dinamo a încercat să revină şi după acest şoc, iar Florea Dumitrache a marcat, în minutul 79, însă tabela a îngheţat la scorul de 2-1 şi steliştii au câştigat pentru zecea oară Cupa României.
A doua zi, gestul lui Cornel Dinu nu a trecut neobservat în ziarul Sportul. Chiar dacă a fost lăudat pentru decizia de a recunoaşte faptul că a marcat în urma unui henţ, fundaşul legendar al lui Dinamo a fost şi contestat pentru că a părăsit prea repede terenul la final.
„Dinu, acest jucător cu reacţii ciudate şi contradictorii în ultimul timp, nu s-a dezminţit nici in acest meci. După ce, în spiritul celui mai autentic fair-play, el a recunoscut în mintul 50 al partidei, în faţa arbitrului, că a introdus în plasă mingea cu mâna, la sfârşitul partidei, în dispreţul aceleiaşi legi nescrise a sportivităţii, a plecat furios la cabine, refuzînd să salute publicul şi să ia partela festivitatea de premiere.
Întrebându-l la cabine de ce a procedat astfel, fundaşul central dinamovist ne-a răspuns: ‘Nu-i pot saluta pe cei care ne înjură şi ne huiduie!’. Evident, însă, că nesportivitatea din tribune nu poate fi combătută cu nesportivitatea celor din teren…”, scria Paul Slăvescu în Sportul.
Gheorghe Limona a publicat, în 1979, o carte de amintiri din cariera de arbitru şi finala Cupei României din 1970 se numără printre momentele remarcate. Acesta a dezvaluit că portarul Stelei era convins că Dinu nu comisese henţ la faza cu pricina.
„Momentul cel mai greu pentru arbitraj a fost cel din min. 50, când jucătorul dinamovist Dinu a „marcat” un gol cu… mâna. Din păcate, modul cum s-a marcat „golul” nu a fost observat de spectatori, nici de prea mulţi jucători, nici de colegul meu de la linie şi nici de mine şi voi fi pus în situaţia să arăt centrul terenului în semn că hotărârea mea este de a acorda golul. Dar, pentru ca a existat şi un dar… Vigu, în acele momente în care îşi vedea echipa egalată în mod neloial s-a îndreptat spre mine şi mi-a arătat că golul s-a marcat cu mâna.
Dinu, care văzuse „protestul” disperat al adversarului său şi fără nici un alt îndemn a ridicat mâna în sus, în semn că Vigu spunea adevărul. Acest lucru mi-a dat posibilitatea să-mi fac „autocritica”, revenind asupra deciziei inițiale și acordând lovitura liberă directă ce se cuvenea. Am apreciat gestul sincer, de adevărat ‘fair-play’, al lui Dinu, acest mare jucător al dinamoviştilor şi al generației sale! În drum spre cabine, aveam să fiu pus în fața unui alt gest impresionant, ‘gestul’ de sinceritate al portarului stelist Suciu. Întrebându-l ce a văzut în faza respectivă, Suciu mi-a răspuns: ‘sincer să fiu, am fost convins că golul a fost valabil!'”, şi-a amintit Gheorghe Limona.
Finala din 1970 a fost episodul 2 al trilogiei Steaua – Dinamo în ultimul act al Cupei României. Cele două rivale se întâlniseră şi în sezonul 1968-1969, când „militarii” au cucerit trofeul, ca mai apoi, în stagiunea 1970-1971 să se încheie trilogia, din nou cu un succes al „roş-albaştrilor”.
În 1970, Cornel Dinu avea în palmares o singură Cupă a României, cucerită în sezonul 1967-1968, după o finală de poveste cu Rapid, scor 3-2. Dinamo a mai revenit în ultimul act al competiţiei abia în stagiunea 1981-1982, când a învins-o pe FC Baia Mare, scor 3-2, echipă din Divizia B în acel moment.