Gică Hagi rămâne un nume sonor pentru presa internaţională, chiar dacă acum are 51 de ani. Munca sa de la Academie şi de la Viitorul, care i-a adus uriaşe satisfacţii, culminând cu titlul de campion al României în sezonul trecut, reprezintă un punct de atracţie pentru publicaţiile străine, fascinate de faptul că fostul star al României continuă să realizeze lucruri importante, iar la Viitorul a făcut performanţă fiind în acelaşi timp şi patron şi antrenor.
Hagi a acordat recent un interesant interviu pentru cotidianul elveţian Le Matin, în care vorbeşte despre toate aceste realizări, precum şi despre fiul său Ianis. FANATIK vă redă conţinutul integral al acestui interviu. Este pledoaria unui om care a respirat fotbalul ca pe oxigen toată viaţa şi continuă să o facă la fel şi care crede cu tărie în viabilitatea şi în succesul proiectelor sale, benefice inclusiv pentru revigorarea fotbalului românesc.
Gheorghe Hagi, entraîneur de Viitorul Constanţa pose durant un interview à Martigny le 12 Juillet 2017. Image JeF Briguet
GHEORGHE HAGI: Tehnica bate întotdeauna forţa
Omul cu picior stâng de foc şi caracter vulcanic a câştigat pariul său. Academia pe care a fondat-o în 2009 a devenit campioană a României, detronând toate puterile.
De jucătorul Gheorghe Hagi îţi aminteşti mereu acel stâng magnific care i-a adus porecla de Maradona din Carpaţi. Dar Gică este mai mult decât un jucător magnific. Este un om care are convingerile lui ferme. Pe care a vrut sa arate că le poate pune în practică şi a creat Viitorul, cu care a ajuns acum la vârf.
LE MATIN: De ce aţi creat Academia? După cariera imensă şi atâta notorietate puteaţi să trăiţi liniştit.
HAGI: Totul pur şi simplu pentru a da înapoi fotbalului ceea ce mi-a oferit din plin. Acest joc mi-a oferit totul: plăcere, emoţie, faimă, prosperitate. Totul. Vreau permanent ca fiecare puşti român talentat să ajungă mare jucător. Numai prin meritele sale. Nu pentru că părinţii sau rudele sunt plini de bani sau au relaţii. De aceea am deschis această academie. Având spiritul de justiţie în faţa ochilor.
LE MATIN: Şi, iată-vă campion cu aceşti puşti după opt ani. Ceea ce vă dă o mândrie imensă, nu?
HAGI: E pur şi simplu recompensa unei munci bine făcute. Am muncit, fiecare zi, fiecare minut, fiecare secundă. De aceea, nu pot spune că succesul m-a surprins. Când mă angajez într-un proiect mereu o fac pentru a câştiga, pentru a ajunge în vârf. În cinci ani am ajuns în prima divizie. După alţi trei am câştigat titlul. Nu a fost un obiectiv, ci pur şi simplu un rezultat al acestei munci de ani buni. Dar nu numai în prima divizie echipele noastre au triumfat. La juniori avem o mulţime de succese. Peste 35 la sută din ceea ce înseamnă echipă naţională la toate nivelurile în fotbalul românesc provine din Academia mea.
LE MATIN: Sunteţi creatorul, patronul şi totodată antrenorul echipei Viitorul.
HAGI: Nu am vrut niciodată să fiu eu antrenorul. Mereu îmi imaginam pe altcineva pe bancă. Dar, deocamdată, cel mai bun pe acest post pare că sunt eu.
LE MATIN: Câţi copii are Academia acum?
HAGI: În jur de 250, fără a-i pune la socoteală şi pe cei care sunt acum la prima echipă. Sunt cuprinşi între vârste de 7 până la 18 ani. Cei între 7 şi 12 ani vin numai din judeţul Constanţa, iar după 13 din toată România.
LE MATIN: Cum îi alegeţi?
HAGI: Acesta, prietene, este secretul meu. Aici e diferenţa dintre voi şi mine. Ochiul.
LE MATIN: Să vorbim puţin despre ceea ce a fost special la Hagi. Piciorul stâng cu o precizie fenomenală în şut. Dar de la Dumnezeu sau muncă enormă?
HAGI: Contrar la ceea ce mulţi au gândit şi gândesc e vorba de foarte multă muncă. Nu a fost nimic la hazard. Repetam aceleaşi mişcări, aceleaşi execuţii la infinit.
LE MATIN: Şi, totuşi, să spunem că oricât de mult şi de intens s-ar fi antrenat Gheorghe Hagi, nu ar fi fost de ajuns să ajungă acolo sus.
HAGI: Să spunem că mama a făcut o parte din treabă, la început, dar apoi am fost eu cel care am exploatat cât mai bine cadoul ei, crede-mă.
LE MATIN: Ai avut vreodată sau a fost un sentiment permanent de slăbiciune din punct de vedere fizic în raport cu alţi jucători, mult mai bine clădiţi fizic.
HAGI: De mic am înţeles că tehnica va învinge mereu forţa. Mereu. Fotbalul e tehnică, sută la sută. Asta face diferenţa. Dar tehnica nu înseamnă numai picioarele. Este mereu şi creierul. De aceea, mereu am căutat să-mi antrenez şi creierul.
LE MATIN: Ai şi ai avut mereu un caracter puternic. Nu cumva este ceea ce lipseşte generaţiei actuale?
HAGI: Ceea ce mă frapează cel mai mult este lipsa de ambiţie. Vor să joace fotbal, dar nu au acea voinţă de a ajunge acolo sus, în vârf. Pe mine această ambiţie m-a caracterizat încă de mic şi încerc să o transmit şi în Academie, să le transfer mentalitatea mea de învingător, pentru a reuşi şi care m-a ajutat enorm să ajung un mare jucător.
LE MATIN: Ai fost numit Maradona din Carpaţi. Dar nu era mai bine să i se fi spus lui (NR – lui Maradona), Hagi al Pampei?
HAGI: Nu, pentru că el a fost înaintea mea. Am avut şi am mereu un respect şi o admiraţie deosebită pentru el şi comparaţia cu un asemenea imens jucător mi-a făcut mereu plăcere.
LE MATIN: Unde te-ai plasa într-o istorie a fotbalului?
HAGI: S-au făcut mai multe ierarhii, atît de către FIFA cât şi de către jurnalişti. Peste tot am intrat în TOP 100 al tuturor timpurilor. Nu am făcut-o eu, nu m-am pus eu acolo. Sunt însă mândru de ceea ce am câştigat şi de întreaga mea carieră.
LE MATIN: Şi acum, cu Academia, eşti pe cale să realizezi lucruri şi mai mari?
HAGI: Să spunem că Academia e cel mai bun lucru făcut după ce m-am lăsat de fotbal.
LE MATIN: Nu a fost şi este obositor să fii toată viaţa un star, să stai mereu în lumina reflectoarelor? Nu ţi-ai dorit niciodată linişte, să trăieşti cum îţi place, fără a fi cineva cu ochii pe tine?
HAGI. Poate. Dar să ştiţi că am o viaţă departe de cea de star. Iubesc ceea ce fac, îmi iubesc familia, cu ea îmi petrec cel mai mult timp în afară de fotbal. Sunt un om simplu, care iubeşte să trăiască simplu.
LE MATIN. Îţi mai aminteşti că la Mondialul din 1994 Elveţia v-a învins cu 4-1, într-una dintre cele mai frumoase realizări ale echipei naţionale?
HAGI: Cum să nu. Ne-a învins atunci, pe merit, o foarte frumoasă şi disciplinată naţională a Elveţiei.
LE MATIN: La acelaşi Mondial aţi fost eliminaţi în sferturi de Suedia la lovituri de departajare. România era cu adevărat puternică atunci. Este cel mai mare regret că nu aţi mers mai departe?
HAGI: Am petrecut 18 ani în tricoul echipei naţionale. Prefer să îmi amintesc toate momentele frumoase. În 1994 eram cu adevărat o naţională foarte tare. Visam să devenim campioni mondiali. Eu, cel puţin, eram covins că putem face asta, dar ne-a lipsit şansa. A trebuit să acceptăm, pentru că acesta este fotbalul. Acum luptăm din greu să încercăm să revenim ceea ce am fost atunci, dar mai e mult până acolo. Eu, cel puţin asta încerc prin Academia mea.
LE MATIN: Aţi putea antrena în acelaşi timp şi Viitorul şi echipa naţională?
HAGI: Nu, nu m-aş putea concentra pe două obiective atât de pretenţioase. Nu-mi pot imagina o asemenea postură. Dar vreau să reiau o echipă naţională şi să câştig. Aceasta e ambiţia mea. Mereu să câştig. Aceasta este marca Hagi.
LE MATIN: Fiul tău, Ianis, e acum la Fiorentina. Am citit în unele interviuri pe care le-ai dat, că îl consideri că ar fi mai bun decât erai tu la vârsta lui. Îţi menţii opinia?
HAGI: Ianis este foarte talentat şi are şi fotbalistic vorbind mentalitatea corectă. Ca jucători suntem diferiţi, dar e fiul meu sută la sută, de asta sunt sigur. Creierul, gândirea, este la fel. E puternic şi ambiţios şi ştie că trebuie să facă sacrificii, dacă vrea să ajungă departe. Este gata de război, pentru a reuşi în carieră. Este foarte apreciat la Fiorentina, unde s-a adaptat bine. Şi poate că va fi el cel care va câştiga Balonul de Aur!