Sport

Titanul Gheorghe Tadici! Omul din spatele legendarului antrenor de handbal, la 70 de ani: “Acesta este regretul meu şi nu aş mai face la fel!”. Exclusiv

La vârsta de 70 de ani, Gheorghe Tadici ne-a dezvăluit în premieră povești cu care crești. Am descoperit omul din spatele legendarului antrenor de handbal.
27.03.2022 | 00:20
Titanul Gheorghe Tadici Omul din spatele legendarului antrenor de handbal la 70 de ani Acesta este regretul meu si nu as mai face la fel Exclusiv
Titanul Gheorghe Tadici. Omul din spatele antrenorului de legendă. Sursa: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

„Domn profesor e în sală… Are antrenament… Vă așteaptă”. Sunt cuvintele simpaticului portar de la sala „Gheorghe Tadici” din Zalău. Intrăm. Fetele sunt pe parchet. Domn profesor e cu fluierul la gură… „Mai avem 15 minute”, le transmite el, un mesaj indirect și pentru noi.

Mărțișoare din suflet ale durului pentru fetele sale de pe parchet

Avem puțin timp să-l urmărim de la distanță pe cel care împlinește 70 de ani peste câteva zile, pe 27 martie. Pe bune? 70? Tadici se mișcă natural, are acea privire cu care urmărește totul în jur pe sub sprâncene, nu-i scapă nimic… „A făcut 10 bucăți? Sigur?”, întreabă după exercițiul dur, cu frânghia, al uneia dintre jucătoarele sale de la Zalău.

ADVERTISEMENT
Gheorghe Tadici, la antrenament. Sursa foto: Fanatik
Gheorghe Tadici, la antrenament. Sursa foto: Fanatik

E pe final… Fetele se relaxează, sunt anunțate de antrenamentul de după-amiază, nu înainte ca domn profesor să le dea fiecăreia câte un mărțișor. Doar e martie… Un gest pe care-l bănuiai poate cu greu dacă nu cunoști și omul, ci doar vulcanicul antrenor Gheorghe Tadici.

Doamna Elena a pregătit cariera în fotografii exclusive de familie

FANATIK a venit până la Zalău tocmai pentru a afla cât mai multe despre omul Ghiță Tadici, acum în prag de șapte decenii. Se lasă liniștea în sală, nu mai e nimeni… Ne retragem împreună cu profesorul în fața unei cafele și a unei ape plate. Vedem mai târziu cum umplem timpul poveștilor.

ADVERTISEMENT

Profesorul își pune tacticos căștile de la telefon, își sună soția, pe Elena Tadici. O roagă să pregătească pozele pas cu pas al unei vieți tumultoase, care s-a învârtit în jurul unui singur ax, handbalul. Încep poveștile despre familie, despre momente ratate din viața copiilor săi, despre un mic regret, poate, că niciunul nu a mers ca și părinții lor până la capăt pe drumul semicercului. Plonjăm în intimitatea titanului Gheorghe Tadici, așa cum nu a făcut-o nimeni din mass-media în zeci de ani de carieră. Iar punctul terminus nu se zărește…

Gheorghe Tadici şi peretele din biroul său, plin de trofee. Sursa: Fanatik
Gheorghe Tadici şi peretele din biroul său, plin de trofee. Sursa: Fanatik

„O să mă opresc când o să simt că antrenamentele pe care le fac nu sunt eficiente pentru jucătoare, când voi vedea că jucătoarele mele nu progresează și când voi vedea antrenori care vor avea puterea mea de muncă de acum… de la 60 de ani. Mă simt ca la 60 de ani”, Gheorghe Tadici

„Sunt cel mai longeviv antrenor. Din 1974… De la Zalău am lipsit doar doi ani în toată perioada asta”

Îl lăsăm pe el să facă slalom prin propria viață. Bineînțeles că începe cu handbalul, așa că e nevoie să mai intervenim, ici-colo😊

ADVERTISEMENT

„Sunt cel mai longeviv antrenor la nivel de Liga Națională. Vin din 1974, suntem în 2022. Am 38 de ani de Liga 1. Am fost doi ani de zile și în Liga II, și la nivel de junioare. Că trebuia să urci. Din 1974 am lipsit de la Zalău doar doi ani, perioada Vâlcea. Am câștigat cinci trofee acolo, cea mai prolifică perioadă. Aș vrea să văd aceste performanțe repetate la nivel de club și de echipa națională.

Gheorghe Tadici, în sala Traian din Vâlcea. Sursa foto: arhiva personală
Gheorghe Tadici, în sala Traian din Vâlcea. Sursa foto: arhiva personală

Am plecat la Vâlcea special pentru echipa națională. Am luat argintul mondial în 2005 și am mers în vară la Oltchim unde am adunat echipa națională. Voiam să câștigăm Liga Campionilor, ăsta era țelul. În primul an am câștigat Cupa Cupelor, iar în al doilea an am fost la un gol diferență de a ne califica în finală. La acea vreme era vestitul Gunnar Prokop de la Hypo Viena, care a făcut o manevră și nu ne-am mai calificat. Am avut cinci titluri de campion, trei cu Zalău, două cu Vâlcea”, e introducerea pe care Tadici, omul de handbal, o face despre cine nu-l cunoaște. Deși ne cam îndoim.

ADVERTISEMENT
Un perete plin de trofee, în biroul din Zalău. Sursa foto: Fanatik
Un perete plin de trofee, în biroul din Zalău. Sursa foto: Fanatik

„Salariul meu lunar este undeva de locurile 13-14 în liga de handbal, cum e, comparativ, și bugetul Zalăului. Câștig cam 20-25% din ceea ce iau antrenorii de la primele 3-4 echipe, plătiți cu 8, 10 sau 20.000 de euro”, Gheorghe Tadici despre salariul său

Momentul decisiv din 1978. „Visul meu a fost să antrenez băieți!”

Noi vrem mai multe în principal despre viață. Insistăm. Cum a început, cum i-a fost copilăria, cum s-a îndrăgostit de handbal.

ADVERTISEMENT

„La Prundul Bârgăului am început clasa I, apoi am continuat la Bistrița, am mers la Dej până în clasa a VIII-a, apoi am fost la Vișeu și am terminat la Jibou. Foarte scurt am fost și la Baia Mare, vreo trei luni, cred. Tatăl meu era maistru constructor și cum termina o lucrare, pleca într-o altă zonă și familia mergea după el. Ne-am stabilit în final la Dej. Acolo sunt părinții mei înmormântați.

În anul terminal la facultate am știut că voi face handbal. Am avut repartiție la o școală de educație fizică și am făcut schimb de catedră cu un profesor care era la școala sportivă. Schimbul nu îl făceau 99 din 100 de oameni.

Eu l-am făcut! Am luat catedra de fete, o jumătate de catedră neplătită de băieți. Visul meu a fost să antrenez băieți. În 1978, primul secretar mi-a spus că eu merg cu fetele și un altul cu băieții. Noi am promovat, ei nu au promovat. Dacă intram cu băieții în divizia B, aveam echipă în prima ligă și acum”

Gheorghe Tadici, mereu cu bagajele făcute. Sursa foto: arhivă personală
Gheorghe Tadici, mereu cu bagajele făcute. Sursa foto: arhivă personală

„Sala din Zalău se cheamă din 2017 Gheorghe Tadici. Nu am fost de acord. Primarul și niște consilieri au vrut la 65 de ani să îmi facă o surpriză. Am tărăgănat-o din primăvară și au pus-o în noiembrie. Au venit cu argumente, că după ce dispar ce mai las în urmă?” – Gheorghe Tadici

Cum și-a cunoscut soția: „A jucat în națională într-o generație de excepție”

Tadici o cotește non-stop spre parchet. Tot aici se intersectează și viețile lui Gheorghe și Elena Tadici. „Soția mi-am cunoscut-o la handbal, unde să o cunosc? A jucat în echipa națională la toate nivelurile.

A fost o jucătoare bună și a prins o generație de excepție cu Mori Torok, Laura Lunca, cu Mălai, jucătoare adevărate. În rest, am muncit la Zalău, mereu în condiții de austeritate. Ea m-a ajutat o perioadă la echipa de senioare, apoi s-a ocupat doar de CSȘ Zalău”

Gheorghe Tadici, alături de soţie
Gheorghe Tadici, alături de soţie, Elena. Sursa: arhivă personală

Cum a fost tatăl Gheorghe Tadici: „Suntem o familie mulțumită, fericită”

Cum a fost tătal Gheorghe Tadici? „Copiii mei spun că a fost foarte bine. Am doi copii împliniți, cu facultatea făcută la zi, apreciați la locul de muncă, își fac treaba foarte bine. Datorită faptului că sunt profesioniști, au avut destule oferte de la alte societăți concurente.

Am și o nepoată, copiii sunt la casele lor fiecare. În curând și al doilea băiat se va căsători. Sper să am parte și de la el de niște nepoți care să îmi aducă bucurii, așa cum îmi aduce nepoata dinspre băiatul cel mare. Suntem o familie mulțumită, fericită”

Gheorghe Tadici, alături de băieţii lui. Sursa foto: arhivă personală
Gheorghe Tadici, alături de băieţii lui. Sursa foto: arhivă personală

Regretul familial. „În 18 ani, am fost de două ori la mare cu băieții mei, 2-3 zile!”

„Educația le-a dat-o mai mult mama lor… Eu am fost mai mult plecat. Mama lor s-a ocupat de evoluția băieților, de școală și de altele. Nu i-a fost ușor. Acesta este un alt regret al meu. Că nu am stat mai mult cu ei.

Cred că în 16-18 ani, am fost de vreo două ori la mare cu ei, unde am stat 2-3 zile. Apoi am fost să îi iau. Tatăl lor avea probleme cu handbalul. Era perioadă de transferuri, de organizare a următorului campionat. Aici regret puțin. Dacă s-ar mai întâmpla o dată, nu cred că aș mai face la fel. Da, sigur nu aș mai face…!

Gheorghe Tadici într-unul dintre putinele concedii alături de copii. Sursa: arhivă personală
Gheorghe Tadici într-unul dintre putinele concedii alături de copii. Sursa: arhivă personală

În schimb, nu prea am pierdut zile de naștere ale băieților, pentru că nu e campionat când sunt aniversările lor. Ziua celui mare este foarte apropiată de a mea și am sărbătorit-o împreună de multe ori”

Viitorul sportiv al copiilor: „Unul era un pivot foarte bun, celălalt avea detentă impresionantă. I-am îndemnat însă spre școală”

„Mi-ar fi plăcut să facă handbal. Erau buni, talentați. Mergeau la sală cu mama lor. Cel mic, Constantin, are 2,04m, era un pivot foarte bun, celălalt are 1,97m, cu o detentă impresionantă. Cel mare, George, a fost în naționala de volei, pentru că nu s-a făcut handbal. O rugasem pe soție să ia niște grupe de handbal, dar nu s-a putut.

Băieții au fost la ceea ce se practică la Zalău, la volei. Apoi i-am îndemnat să meargă spre școală pentru că voleiul este cotat cum e… Suntem cu voleiul mai rău ca și cu handbalul băieți. Au făcut amândoi Politehnica. Și este foarte bine acum. Va fi foarte bine și în viitor pentru ei. Unul are inginerie economică și celălalt are facultate de mașini-transporturi. Sunt bine acum, ancorați în viața socială”

Gheorghe Tadici, alături de nepoată
Gheorghe Tadici, alături de soţie şi nepoată. Sursa foto: arhivă personală

Omul Gheorghe Tadici în afara sălii: „Foarte pașnic și cu analize pertinente”

„Sunt foarte pașnic. Sunt un om care știe să își facă analiza a ceea ce s-a întâmplat în sală. Și fac analize pertinente, nu subiective. În sală poate că sunt un temperament mai coleric, dar doar atunci când munca jucătoarelor și a mea este călcată în picioare. În rest, nu am nicio problemă nici în sală.

Din păcate, noi muncim uneori luni de zile, facem câte 10-11 meciuri de pregătire și nu știi cine vine să te judece și să îți judece munca. Este greu să reziști când vezi că e rea-intenție și nu se aplică același regulament într-o parte și în cealaltă.

Sezonul acesta, în ciuda etapelor mele de suspendare, suntem pe locurile 7-8, cu Brăila, echipă cu o investiție de 4-5 ori mai mare ca a noastră. Ca să nu mai vorbesc de echipele din față și primele trei clasate. Satisfacția mea este cu atât mai mare”

Gheorghe Tadici, alături de jucătoare din naţionala României. Sursa: arhivă personală
Gheorghe Tadici, alături de jucătoare din naţionala României. Sursa: arhivă personală

Ce ar face Tadici mâine fără handbal

„Mă gândesc de multe ori să pun stop, dar când văd antrenori tineri obosiți după antrenament… Antrenori de laptop…”

„M-am gândit de multe ori să pun stop după 65 de ani. Se spune că trebuie să lași loc tinerilor, dar acești tineri trebuie să vină și să demonstreze că pot face mai mult. Nu așa, doar pentru că ei sunt tineri. Sunt foarte mulți antrenori tineri cărora le spun că s-au născut obosiți.

Gheorghe Tadici,alături de distincţiile primite de la doi preşedinţi ai României: Emil Constantinescu şi Traian Băsescu
Gheorghe Tadici,alături de distincţiile primite de la doi preşedinţi ai României: Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Foto: Fanatik

După primul antrenament sunt obosiți, le trebuie două ore de somn! Sunt mulți antrenori tineri care nu simt, sunt antrenori de laptop. Nu contează ce material uman au, ei se uită pe laptop și, indiferent de meci, de adversar, fac programul. Toți antrenorii tineri vor jucătoare gata formate, vârfuri. Dacă se poate din naționala Franței, Danemarcei, Norvegiei…

Cum îmi petrec timpul în rest? Mă plimb, urmăresc activități sportive, citesc. Mă uit mai puțin la televizor. Nu sunt de acord cu manipularea prin televizor”, spune Tadici.

Echipa de handbal HC Zalău din sezonul 2011-2012
Echipa de handbal HC Zalău din sezonul 2011-2012

„Zalăul este echipa cu cele mai multe românce, cele mai multe jucătoare U-23 care joacă. Eu nu sunt un excursionist! Și vom mai produce pentru echipa națională. Vreo 24 de jucătoare din ultimii cinci ani au plecat de la Zalău și acum câștigă de 3-4 ori mai mult” – Gheorghe Tadici

Covidul l-a pus la pământ: „Era să dau colțul, sincer! M-au dat dispărut! Slăbisem 18 kilograme în 10 zile!”

„Am avut acele perioade în care nu puteam să ne ferim de Covid. Nu li s-a dat voie jucătoarelor să se spele după partide. Am avut un meci la Cluj, după care fetele s-au îmbolnăvit, m-am îmbolnăvit și eu după ele. Am vrut să rezist mai mult, să fac eu pe viteazul și m-am dus la spital când nu am mai putut. Era să dau colțul, sincer!

Lumea știa că am dispărut. Ăștia din presa locală, niște inconștienți! Nu au verificat și… Am avut noroc că am fost la Zalău și am avut niște prieteni. Președintele Consiliului Județean mă apreciază foarte mult și i-a rugat pe doctori să se ocupe de mine.

A fost o echipă de doctori și de asistente senzaționale care m-au salvat, în final. S-a întâmplat prin octombrie 2020. Dar am plecat pe semnătură din spital! Nu am mai suportat! Când am ajuns acasă, nu aveam putere să urc trei trepte.

Atât eram de distrus… Am început să fac mișcare, 10 metri înainte prin sufragerie, 10 metri înapoi… Chiar și soția s-a speriat când m-a văzut cum arăt. Slăbisem vreo 18 kilograme în doar zece zile!”

Gheorghe Tadici, alături de suporteri
Gheorghe Tadici, alături de suporteri. Sursa foto: arhivă personală

Regretul unei cariere de aproape 50 de ani. „Liga Campionilor din 2008!”

„Regretul carierei mele este că nu am câștigat în 2008 Liga Campionilor cu Oltchim din cauza unui personaj din anturajul echipei. Din cauza lui și a domnului Prokop, care se ocupa în acea perioadă de rezultatele în cupele europene.

Acum este ceva mai ușor să iei Liga. Dacă pierzi câteva meciuri, poți să fii în Final Four… Îmi pare rău pentru că acolo, în 2008, era un om deosebit, directorul de la Oltchim, domnul Constantin Roibu. Am mers pentru el 200 la sută. Roibu a investit foarte mult, inclusiv banii lui.

Era echipă românească și producea mult și pentru echipa națională. Probabil că azi regretă că nu a avut inspirația să facă ceea ce îl rugasem, pentru că am simțit lucrurile care nu se doreau și faptul că nu și-a dorit toată lumea.

A fost un personaj care a spus că, după ce se câștigă Liga Campionilor, Oltchim se desființează. Dar nu cred că se întâmpla așa ceva. Dimpotrivă, cred că ar fi continuat”

Gheorghe Tadici, cu medalia de argint obţinută la CM 2005
Gheorghe Tadici, cu medalia de argint obţinută la CM 2005. Sursa foto: arhivă personală

„Nu pot să fac un top al celor mai bune handbaliste cu care am lucrat. Orice nume aș pronunța, nu ar fi corect față de alte handbaliste. Eu nu pot să spun că Huțupan este cel mai bun portar al tuturor timpurilor. A fost pentru o perioadă, atunci când juca”, Gheorghe Tadici

Un om direct, care s-a ghidat în viață după un principiu clar: să spui mereu în față ceea ce gândești. Are 70 de ani? El zice că nu… Se ridică să ne salute. O facem și noi după ce am ascultat, câteva ore, povești cu care crești… La mulți ani, Gheorghe Tadici!

Pasiunile lui Gheorghe Tadici

  • Mâncarea preferată: „Nu sunt pretențios. Tradițional românească”
  • Palincă sau whisky: „100 la sută palincă!”
  • Filme sau cărți preferate: „Nu în mod special. Ce văd, văd noaptea. Ce se întâmplă prin lume, văd noaptea, pe la orele trei, patru”
  • Materia preferată la școală: „Istoria, geografia, limba română. Sunt calificat ca naționalist și mă bucur de asta. Mereu le spun, mergeți spre unguri, norvegieni, că ăia tot naționaliști sunt”
Gheorghe Tadici, alături de peretele plin cu trofee. Sursa foto: Fanatik
Gheorghe Tadici, alături de peretele plin cu trofee. Sursa foto: Fanatik

CV Gheorghe Tadici

  • născut pe 27 martie 1952, stabilit la Zalău din 1974
  • a antrenat juniori (1974), junioare (1974-1978), senioare (din 1978 până în prezent)

Performanțe la Zalău

  • intern: 3 titluri, 8 locuri 2, 4 locuri 3, o Cupă a României
  • internațional: 19 sezoane în cupele europene, City Cup, o finală de Cupă, alte 5 semifinale, 3 prezențe în grupele Ligii

Performanțe la națională

  • argint mondial Rusia 2005, locul 4 mondial Franța 2007, locul 7 JO 2008, campion mondial universitar 2002, vicecampion mondial universitar 2000

Performanțe la Oltchim (2006-2008)

  • * 2 titluri, 2 Cupe ale României, Cupa Cupelor, Supercupa Europei, Supercupa României