Life

Gheorghe Turda, mărturii tulburătoare: “Mi s-a înscenat ca lui Teo Peter. Am scăpat ca prin minune de la moarte”

Gheorghe Turda face dezvăluiri neștiute despre viața lui. Cunoscutul cântăreț ne povestește despre cea mai mare încercare și spune cât de greu i-a fost să își refacă viața sentimentală dupa ce minunata lui soție a murit.
03.08.2022 | 11:08
Gheorghe Turda marturii tulburatoare Mi sa inscenat ca lui Teo Peter Am scapat ca prin minune de la moarte
Gheorghe Turda, totul despre iubire și singurătate. Sursă foto: Arhivă personală
ADVERTISEMENT

Celebrul cântăreț de muzică populară Gheorghe Turda recunoaște cât de grea este singuratatea după o anumită vârstă și spune cât de mult a încercat, fără succes, să meargă mai departe după ce iubita lui soție a plecat la cele sfinte. De asemenea, artistul își aduce aminte, cu groază, de momentul în care era sa moară, într-un turneu în America, în 1994. Aflat într-o mașină, împreună cu mai mulți colegi, s-a produs un accident catastrofal în urma căruia au existat mai multe victime. În momentul acela, maestrul Turda se afla la volan și spune că a “văzut-o” pe cea care i-a dat viată și a implorat-o să-l scoată din ghearele morții. Cu voia lui Dumnezeu și a sorții, Gheorghe Turda a scăpat ca prin minune de la moarte.

Gheorghe Turda, dincolo de scenă. Cum a fost la un pas de moarte într-un accident teribil în SUA

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, celebrul cântăreț Gheorghe Turda dezvăluie detalii neștiute despre copilăria lui și spune că a moștenit talentul artistic de la unchiul său, care a fost dascăl la biserică. Își amintește de relația pe care a avut-o cu fratele lui care a murit acum patru ani de cancer la plămâni, lăsând un gol imens în sufletul maestrului. Aflăm când a câștigat primii bani și cum i-a luat mamei lui un batic, apoi cum a fost confundat cu Tom Jones la un concert din America. Gheorghe Turda vorbește și despre dragoste și recunoaște că, după ce a încercat să-și refacă viața de două ori, nu mai este interesat de nicio relație. Spune că nimeni nu o poate înlocui pe Beti a lui și ne povestește despre îngrozitorul moment în care era să-și piardă viața la rândul său.

ADVERTISEMENT

Gheorghe Turda, după ce a încercat să-și refacă viața: “Singurătatea ucide!”

Cum a fost copilăria la Săpânța? Ce amintiri aveți de atunci?

-De mic copil eram fascinat de trilurile viorii ceterașului din Săpânța, nu exista nuntă sau petrecere unde să nu participe. Am primit și bătaie de la mama din cauza asta, că m-a trimis la vecini să iau niște oale în care se coace pâinea și când am auzit ceterașul la biserică, unde era o nuntă, am uitat pe loc ordinul dat de mama. M-am dus imediat la nuntă să cânt și eu cu muzicanții iar când am venit acasă m-a pedepsit și a vrut să mă bată cu cureaua, dar m-am ascuns sub pat.

“Am dat cu slănină pe arcuș și am stricat vioara” își aduce aminte Gheorghe Turda de copilărie

La 6 ani jumate am decoperit o vioară în cămara bunicilor și am furat-o. După 3 luni bunica a aflat și s-a vaietat zile în șir “vai de mine și de mine, în viața mea n-am avut pui de țigan în familie, dar acum avem”. Bunica mi-a lăsat vioara până la urmă și, autodidact cum sunt, după alte 3 luni știam să îngân vreo 3 piese de unul singur. M-a dus deci la ceterașul satului care, în loc să mă învețe să cânt mai bine, a zis că vioara nu cântă dacă nu-i dai pe arcuș cu slanină. Am furat o bucată de slănină, am stricat vioara, dar tata mi-a reparat-o și am continuat să cânt.

ADVERTISEMENT

De unde a moștenit talentul Gheorghe Turda: “Unchiul meu a fost cantor la biserică”

Ce relație ați avut cu părinții dvs?

-Am avut o relație excepțională și cu părinții și cu bunicii. Prin presă a apărut că bunicul meu a fost preot, dar este o eroare, unchiul meu este cel care a fost cantor la biserică, de la el am moștenit darul de interpreta muzică religioasă.

Eram ascultător și ordonat, de la părinții mei am învățat să fiu corect, să nu mint și să nu înșel, să fiu punctual și gospodar în primul rând. Toți copiii primeau pedepse dacă nu făceau treabă pe lângă casă, numai eu nu primeam că eram foarte cuminte.

ADVERTISEMENT

Gheorghe Turda, despre mama lui: “Era îndrăgostită de cântecele mele”

Mai încoace, când m-am făcut mai mare, am devenit băiatul mamii pentru că era îndrăgostită de cântecele mele. Țin minte că eram student la Conservator, veneam acasă și-mi plăcea să dau la coasă. Și acum cosesc la mine în grădină. Eram cu fratele meu la coasă, nu aveam pe atunci antrenament, dar tata era mândru de feciorii lui. Și mă mai zorea: ”haide domnule, dă-i să meargă coasa, aici nu-i ca la Conservator la pian!”

Fratele lui Gheorghe Turda a murit acum 4 ani: “S-a îmbolnăvit de cancer la plămâni”

Care a fost relația cu fratele dvs? Ce amintiri frumoase aveți legate de el?

-Fratele meu a murit acum 4 ani, era primarul Săpânței, și am avut o relație frumoasă, ca între frați. Nenorocirea a fost că s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni și așa l-am pierdut. Când eram mici sigur că ne mai trăgeam de păr și pe sora noastră de codițe, dar ne împăcam.

ADVERTISEMENT

În familie toți aveam sarcinile noastre, mergeam cu vitele la păscut de obicei. Și aveam o văcuță năzdrăvană care a plecat din munte și pe care am găsit-o a două zi la malul Tisei, unde nu putea să meargă mai departe. De fapt ea a plecat să mănânce porumb și am pierdut-o. Îmi aduc aminte că ne-au certat părinții rău, dar ne-a apărat preotul din sat, le-a zis să nu ne mai certe.

ADVERTISEMENT

“Mi-a plăcut palinca de Săpânța mai mult decât berea lui Mozart” explică Gheorghe Turda pasiunea pentru folclor

Puteți interpreta orice fel de muzică. Până la urmă ce stil muzical vă place cel mai tare?

-Folclorul este muzica mea de suflet. În 1987 am avut un turneu cu Rapsodia Română care era în paralel cu un turneu a lui Michael Jacskon, deci eram concurent direct cu el. La spectacolul nostru a fost prezent prințul moștenitor al Japoniei însă, așa am fost de buni. Apoi am dat un interviu și m-au întrebat de ce am rămas la folclor și nu am continuat cu opera. Le-am zis că mi-a plăcut palinca de Săpânța mai mult decât berea lui Mozart. A rămas un citat celebru.

Cand ați câștigat primii bani din viața dvs?

-Când eram student, la facultate, am trecut de la pedagogie la canto clasic pentru că s-a eliberat un post la Conservator. Și asa directorul Casei Studenților mi-a dat un fel de indemnizație de profesor de canto. Asta se întâmpla prin anii ’68, ’69.

Mai țineți minte ce-ați făcut cu ei?

-Cred că le-am luat părintilor mei câte un cadou, tatei i-am luat o cămașă albastră și mamei un batic.

“În America am cântat în 50 de state din cele 52”

Cum a fost perioada în care ați colindat peste tot “Rapsodia Română”? Va mai aduceți aminte o întâmplare de pe scenă?

-Am fost prim solist la “Rapsodia Română” din ‘70 până în ’90,  și am avut cele mai frumoase succese în România și în străinătate, am fost să cântăm în toată lumea. Cuba, Alaska, America, Alaska, în 50 din 52 de state.

Din 1979, alături de ansamblul “Doina Studenților”, am ajuns în Washington, împreună cu Ion Dolănescu, la “Kennedy Center”, și ne-au spus că trebuie să cântăm fără stație de amplificare.  A doua zi Dolănescu a zis că el nu cântă fără microfon și atunci am cântat eu o doină. A doua zi presa a scris: “a apărut pe scena ‘Kennedy Center’ Tom Jones din Carpați, l-a egalat ba chiar l-a intrecut pe Tom Jones prin amplitudinea glasului”.

Gheorghe Turda, amintirile tinereții: “Voiam să mă fac preot”

Dacă nu ar fi fost muzica, ce altă carieră v-ar fi plăcut?

-Eu voiam să mă fac preot. Când am dat admiterea la Conservator m-am pregătit în paralel și pentru Teologie. Așa era pe vremea aia, dacă nu intrai din prima la Conservator scoteai dosarul și dădeai examen la Teologie. Dar Dumnezeu m-a ajutat și am intrat cu notă foarte mare, din 80 de candidați eu am fost al 12-lea admis.

“În loc să zic că-i fată cuminte am greșit o literă și am zis că-i ‘parașută’ “

Cum ați reușit să învățați atâtea limbi străine?

-Am fost obligat să cânt în țările în care mergeam câte un cântec tradițional. În China țin minte că trebuia să învăț o melodie și cuvintele le învățam fonetic. Aveam o traducătoare frumoasă, Maria o chema, și-i plăceau românii cu ochii albaștri. Aveam un succes extraordinar, aplauda toată sala și ea m-a întrebat dacă știu ce am cântat. Era un cântec despre o fată virtuoasă și cuminte, dar eu am greșit o literă și a ieșit că era o fată de moravuri ușoare. De aia aplaudau chinezii în sală ceva nemaivăzut.

“Am învățat să cânt în coreană într-o noapte”

Cel mai greu de cântat a fost în coreană. Ne-a prins o furtună de praf și pe colegii mei i-a afectat mult, n-au mai putut cânta, singurul care a rezistat am fost eu și a trebuit să învăț să cânt în coreană într-o noapte.

Știu că pe vremea comunismului v-ați lovit de cenzură. Cum ați reușit să ‘improvizați’ și să vă continuați cariera, și dvs și regretata dvs soție?

-Pe atunci eram urmăriți până în ultima clipă, venea securistul zilnic la noi să verifice să nu vindem ceva de prin casă. Îi mai dădeam o palincă, mai verifica, până la urmă am primit viza amândoi, și eu și soția.

“Elisabeta Popescu era o fată înaltă și frumoasă, cu un corp superb” își aduce aminte maestrul Turda de soția lui

Știu că soția dvs, Elisabeta, a fost și a rămas totul pentru dvs. Vă mai aduceți aminte cum ați cunoscut-o? Cum ați cucerit-o?

-Eram student în anul 1970 când m-au depistat marii specialiști în folclor la un concurs și m-au trimis la un concurs la București, unde am luat locul întâi. Au zis: acest băiat trebuie să vină la marele ansamblu “Rapsodia Română” din București, cu repartiție guvernamentală.

Înainte de a pleca în turneu prin țară, cu ansamblul, am mers la Brașov. Atunci una din colegele mele, tot Elisabeta o chema, mi-a prezentat-o pe balerina Elisabeta Popescu, o fată înaltă și frumoasă, un corp superb și foarte seriosă în ceea ce făcea. Ne-am văzut, ne-am plăcut și după niște ani am devenit prieteni și am avut o relație foarte serioasă care a dus la o căsătorie în anul 1977, în data de 21 mai. Și astăzi, când mă gândesc la ea, îi spun “draga mea Beti”.

Gheorghe Turda împreună cu regretata lui soție
Gheorghe Turda împreună cu regretata lui soție în ziua căsătoriei. Sursă foto: Arhivă personală

“Anca i-a alesc numele Voichiței” își aduce aminte Gheorghe Turda

Cum este tatăl Ghoerghe Turda? Cum erau Anca și Voichița când erau mici?

-Apropo de Voichița, când Anca avea vreo 3 ani jumate, soția era gravidă cu Voichița și Beti îi citea poveștile cu Ștefan cel Mare și cu Maria Voichița. Și Anca a spus: “mami, pe frățioara mea vreau s-o cheme Voichița”, și așa am botezat-o.

“Nu le-am pedepsit niciodată”

Eu nu aveam foarte mult timp pentre fete, soția a avut grijă de ele și le-a educat foarte frumos, amândouă au făcut pian și facultățile pe care și le-au ales. Au primit o educație foate frumoasă și sănătoasă și am fost atenți cu ele. Nu le pedepseam, dar și ele mai făceau boacăne. Când veneam din turnee mă întrebau “tati, iar pleci?”.

Anca, fiica cea mare a lui Gheorghe Turda
Anca, fiica cea mare a lui Gheorghe Turda. Sursă: foto Arhivă personală

A existat vreodată un moment în viața dvs când ați spus ”Nu mai pot”?

-Nici când am avut necazuri, personale sau cu anumiți colegi, niciodată nu am spus că nu mai pot. Am muncit mult, când am format Ansamblul “Ciocârlia” am ales 64 de artiști să cânte acolo. Am condus ansamblul timp de 28 de ani și acum are doar 12 cântăreți.

“Am văzut-o pe mama ca într-un vis și am rugat-o să mă scoată din ghearele morții”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața dvs?

-Am avut o cumpăna în viața mea, în America, din fericire pentru mine am scăpat cu viață. Mi s-a înscenat ceva cum a fost la Teo Peter (n.r. fondatorul trupei Compact care a încetat din viață pe 4 decembrie 2004, în urma unui accident rutier tragic. Taxiul în care se afla a fost lovit de un soldat american, aflat în stare de ebrietate ), am scăpat ca prin minune de la moarte. Când m-au scos din centuri, după ce s-a răsturnat mașina, am strigat “Ajută-mă, Doamne!”. Și am văzut-o pe mama ca într-un vis și am rugat-o să mă scoată din ghearele morții. S-a întâmplat în 1994, la campionatul de fotbal de la Chicago.

Gheorghe Turda, despre sacrificii: “60% din timp era pentru alții și 40% pentru familie”

Dacă ar fi s-o luați de la început, ce greșeli nu ați mai repeta?

-Aș încerca să fiu mai atent în relațiile interumane. Mi-am sacrificat foarte mult timp cu colegii mei, în detrimentul familiei. Îmi spunea soția mea: “cât la sută îți atribui timp pentru familie și cât pentru alții?”. Și eu îi spuneam că 60 % pentru alții și 40 % pentru familie. Dar nu regret că am făcut mult bine în viață și Dumnezeu mă va ajuta să compensez timpul pierdut pentru alții.

“Singuratatea ucide” este de părere maestrul Turda

Sunteți un bărbat curtat de multe femei. Există în prezent cineva în viața dvs?

-Singurătatea ucide, asta pot să spun sigur. După ce a plecat Beti nu am luat decizia să vină cineva lângă mine, și la prima relație și la a două mă refer. Eu sunt în tip sociabil, un om care aparține tuturor, toți vor să stea lângă Gheorghe Turda. Și când a apărut prima relație mi-a fost foarte greu să decid, am făcut pasul, dar nu a mers. Am repetat a două oară și tot nu a mers.

“Nu mă mai interesează nicio relație”

Acum sunt foarte bine, m-am lecuit din toate punctele de vedere, sunt foarte circumspect și nu mă mai interesează nicio relație. Am o familie foarte frumoasă, două fete,doi gineri, trei nepoți, ce să-mi mai trebuiască altceva? Poate o relație plină de înțelegere și de armonie, dar cine va dori să vină lângă mine nu va putea, pentru că relația pe care am avut-o cu soția mea nu o poate înlocui nimeni.

Care este destinația dvs favorită de vacanță? Va mai aduceți aminte o întâmplare dintr-o vacanță?

-Nu de mult, înainte de pandemie, am fost într-o excursie în Vietnam, Cambodgia și Thailanda, cu niște prieteni de-ai mei. Iar în Thailanda mi s-a întâmplat ceva interesant. Am mers să vedem o cetate și o catedrală, iar când am ajuns la hotel toți doreau să meargă să se schimbe să mergem la masă. Am intrat în lift și mi-a căzut în cap tavanul de la cușca liftului, m-a lovit destul de tare, dar nu mi-am spart capul.

Ce proiecte pregătește Gheorghe Turda: “Lucrez la un scenariu de film”

Ce planuri aveți pentru anul asta?

-Aș vrea să-mi finalizez niște proiecte începute. O culegere de cântece și o carte despre mine care este în lucru și va apărea în acest an. Mai vreau să fac un film despre tradițiile și folclorul maramureșean de la Săpânța. Acum lucrez la un scenariu de film care se va numi “În cimitir la Săpânța moartea și-a pierdut sămânța” și va reprezenta lucrarea mea de doctorat. Va fi o lucrare despre cultul morții la români. Și, de asemenea, noi înregistrări la Electrecord cu orchestra deosebită de la Ciocârlia. Vreau să dau lumii cele mai frumoase piese pe care încă nu le-am difuzat.