La adăpostul întunericului, un grup de bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare mută o barcă de pe nisip în apă. Un alt grup şi-a încărcat deja echipamentul în barca sa, în timp ce un al treilea a pornit deja pe luciul apei, cu bărbaţii trăgând uşor vâslele. Când toți s-au urcat în bărci de cauciuc au pornit motoarele și s-au îndreptat spre larg. Este o echipă de voluntari a forțelor speciale ucrainene, numită Batalionul Bratstvo (Frăţia), care tocmai a traversat râul Nipro prin întunericul luminat doar de razele palide ale lunii.
Luptătorii Frăției au desfășurat de luni de zile atacuri sub acoperire și alte operațiuni speciale, ca parte a contraofensivei ucrainene împotriva forțelor de ocupație ruse. În acea noapte, în care au fost însoţiţi de un reporter The New York Times, sarcina lor a fost să treacă Niprul spre malul de est, care este ocupat de ruși, să pună mine de-a lungul drumului și să atace o poziție a inamicului, cu obuze de mortiere.
“Este o misiune foarte periculoasă. Trebuie să acosteze într-un loc înţesat de ruși. Trebuie să-i ocolească și să pună minele, având în acelaşi timp grijă să nu fie descoperiţi”, spune comandantul Batalionului Frăția, Oleksii Serediuk. Acțiunea a avut succes doar parțial. Soldații s-au întors înainte de ivirea zorilor, după ce au pus minele, dar atacul cu obuze de mortiere asupra pozițiilor inamice a fost anulat, deoarece grupul de soldați ruși era prea numeros.
După ce rușii s-au retras din orașul Herson și s-au mutat pe malul de est, râul Nipru a devenit linia de demarcaţie a câmpului de luptă sudic. Ucrainenii, stăpâni acum peste malul de vest, folosesc bărci pentru a trece pe celălalt mal al râului şi pentru a efectua atacuri de diversiune.
De regulă, soldaţii Frăției își încep operațiunile cercetând pozițiile rusești, cu vehicule aeriene fără pilot. Ei compară apoi rapoartele de informații cu recunoașterea pe teren și le verifică încrucișat cu armata ucraineană, care are propriile surse.
După ce a planificat atacul, echipa s-a adunat în jurul unui ecran de computer pentru a viziona filmările dronei. S-a discutat, s-au tras concluzii şi s-a stabilit că o dată cu lăsarea nopţii atacul putea începe. În decurs de o oră, ucrainenii au fost echipați cu ochelari de vedere nocturnă, arme și mantii impermeabile și au coborât pe plajă. Au rostit împreună o rugăciune, apoi s-au urcat în bărcile înguste de cauciuc și au dispărut în întuneric.
Când au ajuns la țintă, au găsit un număr mare de soldați ruși. Depășiți numeric, ucrainenii s-au ținut cât mai departe de vederea lor, așteptând o ocazie potrivită. Dar, după câteva ore de aşteptare, operaţiunea a fost însă anulată. Serediuk a ignorat eșecul, ca și cum ar fi natura muncii pe care o face. “Întotdeauna e ceva în neregulă”, spune el, dar unitatea a avut şi succese notabile, iar recent a doborât chiar un elicopter rusesc.
De la începutul războiului din Ucraina, Batalionul Frăția a desfășurat unele dintre cele mai dificile misiuni din zonele de conflict, efectuând sabotaje pe front, inclusiv în bătăliile din jurul Kievului și Harkovului. În rândurile populației locale din zonele ocupate de trupele rusești s-au găsit informatori de încredere. Batalionului Frăţia i s-a alăturat un grup de voluntari ruși, refugiați politici care au locuit de câțiva ani în Ucraina și au decis să lupte de partea ucrainenilor. Voluntarii sunt cei mai potriviți pentru a organiza o ambuscadă, pentru că sunt cei mai dispuși să accepte riscul.
“Cu toții visăm să mergem în Cecenia, la Kremlin și până la Urali. Cât despre președintele Vladimir Putin , el ar trebui să fie ucis în buncărul său. Mica mea unitate o poate face”, spune Serediuk, în timp ce pregăteşte următoarea misiune.