Astăzi, Gianluigi Buffon împlinește 44 de ani, prilej pentru cotidianul italian Gazzetta dello Sport de a realiza un interviu special cu fostul campion mondial din 2006.
Legendarul portar al Parmei a vorbit despre situația lui Juventus, despre echipa națională a Italiei, despre planurile sale de viitor și ce îl face să meargă mai departe în fotbal.
Totodată, Buffon l-a elogiat pe Dusan Vlahovic, atacantul sârb cumpărat recent de Juventus, născut în aceeași zi cu el, 28 ianuarie, dar la o distanță de 22 de ani.
Amintirea cea mai puternică: Juve. Este în criză sau renaște?
– A trecut printr-un moment de dezorientare, acum pare pe drumul cel bun. Vlahovic este achiziția cea mai frumoasă, mai grandioasă, mai surprinzătoare: alături de Haaland și Mbappe, este cel mai bun tânăr jucător din lume. Are ceva diferit, prezența scenică a marilor atacanți clasici. Și este și o evoluție: în timpurile mele, nu existau jucători de 1,90 metri cu un asemenea dinamism.
Cu el, Allegri trebuie să ajungă în Champions League. Cum se vede Max de aici?
– În ultima lună și jumătate, și-a îndreptat antenele: a înțeles că trebuie să rămână pe drumul cel bun.
Nu se apără prea mult?
– În fotbal, sunt elemente comune: o echipă echilibrată este considerată una defensivă. În schimb, Max a făcut foarte bine că a căutat densitatea.
Întrebarea obligatorie: Dybala. Punându-te în locul lui și al lui Juve, ce ar trebui făcut?
– Dacă Paulo decide să rămână, va fi un lucru foarte bun. Eu aș face asta chiar renunțând la unele avantaje financiare, dar doar dacă m-aș simți apreciat. Dacă aș fi în locul lui Juve … m-ar încânta ideea unui cuplu Dybala – Vlahovic.
O altă amintire de evocat este naționala. Qatarul este un vis?
– Nu. Am vorbit mereu de Mondial pentru a mă proteja de cei care s-au întrebat de ce continuă Buffon. În realitate, continuu pentru că fac lucruri pe care alții nu le fac, dar dinamica mă face să mă gândesc că ar fi imposibilă prezența mea în Qatar. Pe bună dreptate, trebuie respectate ideile și alegerile unui om inteligent precum Mancini. Au trecut doar trei ani de atunci, dar este corect să alegi cum crezi de cuviință pentru a proteja grupul. Și portarii sunt puternici.
Dar Buffon nu ar fi util în vestiar?
– Nu sunt reflexii pe care să le fac eu. Cu siguranță, Chiellini și Bonucci au o experiență enormă…
Balotelli, Joao Pedro, Fagioli. Sunt convocări corecte?
– Discursul despre Mario poate fi cumva subiectiv. Dar trebuie să avem încredere în Mancini. Iar convocarea lui Balotelli are o logică. Nu știu dacă este corect sau greșit, dar are o logică. Legat de Joao Pedro, pentru mine contează cât de mult s-a integrat. Spre exemplu, Camoranesi era unul de-al nostru 100%. Cât despre Fagioli, da, are ceva special. La fel ca Verratti, Donnarumma … și nu îmi mai vin alte nume.
Care a fost cea mai mare greșeală făcută în 44 de ani? Când ai scris pe tricou “Călăul care renunță”, pariurile, investițiile greșite?
– “Boia chi molla” (“Călăul care renunță”) a fost o greșeală cu gândirea de astăzi. Dar nu cunoșteam semnificația sa atunci și nici cea a numărului 88. Când faci investiții, există mereu cineva care ar putea greși, și în cazul meu, a fost persoana care a gestionat o companie. În Italia, ne concentrăm pe greșeli, pe fericirea din
nenorocirea altora, dar eu am plătit totul cu fața mea: voi muri cu bucuria de a fi petrecut și de a fi trăit. Ah, pariurile sunt cel mai rușinos atac.
În ce sens?
– M-a deranjat că a fost pusă în dubiu corectitudinea mea sportivă. Dacă pariez, și pe mai multe partide, este pentru că cine trăiește viața noastră trebuie să găsească o transgresiune. Nu am mers în discotecă, nu m-am drogat, întotdeauna am avut o singură femeie. Pariez, dar asta e treaba mea. Iar de aici până la a vinde meciuri și alte lucruri urâte… mă depășește.
Parma este renașterea, întoarcerea la adolescență. La 44 de ani, poți fi precum unul dintre copiii de la Academia Buffon?
– Anticii greci vorbeau de “eudaimonia”, să-ți urmezi propriul demon pentru a fi fericit. Pasiunea mea este o minge care sare și de la 5-6 ani sunt fericit, chiar și atunci când pierdem.
Deci, este decis deja și pentru sezonul 2022-2023. Sau…
– Să vedem cum vom termina și cum voi termina eu. Simt responsabilitatea de a reprezenta oamenii din Parma care îmi oferă dragoste necondiționată. Și aici… lovitură de teatru. Mi-am propus un obiectiv: dacă Italia nu va merge la Mondialul din Qatar, va trebui să-l țintesc pe următorul. Nu m-ar surprinde să mă aflu într-o formă grozavă la 48 de ani.
La fel ca Jordan, care nu exclude să joace la 50 de ani…
– Până la urmă, singurul care comandă este el: terenul.
E posibil un Buffon cu prietenii pe teren la 55 de ani?
– Nu, am nevoie de o provocare. Altfel, fac o impresie proastă.
Și un Buffon conducător la Juventus? E un acord cu Agnelli?
– Niciunul. Cu excepția faptului că sunt nașul fiicei sale.
Într-un mai vechi interviu, ai spus: “Sunt un anarhist-conservator”. Este încă adevărat?
– Da, și sunt un liberal.
Există un penalty de care depinde viața. Pe cine l-ai pune să apere?
– Pe Donnarumma.
Unde va fi Buffon în 2030?
– La 52 de ani, pot fi oriunde. Sper doar să fie prietenii, copiii, una dintre marile mele averi care este Ilaria. Dacă ar fi și surorile mele și părinții mei, ar fi perfect.