După două înfrângeri clare cu Suedia și Bosnia, suntem în situația de-a ne întreba ce naiba vrem concret de la această competiție, Liga Națiunilor.
Asta pentru că între ceea ce se înțelege de la selecționerul Hagi c-am dori și ceea ce se întâmplă la modul concret pe teren nu există nicio legătură. Iar între ceea ce se întâmplă concret pe teren și ceea ce încercăm fiecare să concluzionăm pot fi, din nou, diferențe majore.
Am ajuns să bănuim că aceste meciuri au rolul de-a-l lămuri pe Hagi care-i nivelul jucătorilor selecționabili și abia apoi să sperăm la o echipă națională care să nu fie în atât de multe momente net inferioară adversarilor.
Dar asta e o speculație făcută de cei care încercăm să explicăm ce vedem, nu ceva oficial.
Spre deosebire de aproape toți selecționerii din ultimii 20 ani, Hagi susține că avem fotbaliști talentați, valoroși. Prin urmare, ar trebui să fim optimiști în ceea ce privește viitorul acestei naționale.
Sună bine, nu?
Sună bine pentru moralul veștejit al fanilor să vezi că vine cineva care susține că de fapt ne putem lua la luptă cu balaurii fotbalului.
Dar când pe teren nu se întâmplă nimic din ceea ce Hagi ne spune c-ar trebui să sperăm că se va întâmpla, apare o problemă.
Când nu vezi aproape niciun semn că am putea fi ceea ce spune Hagi c-am putea fi și vezi că suntem ceea ce ne-a spus la un moment dat Victor Pițurcă că suntem, apare o oftică specifică celui care se simte păcălit.
Plus o întrebare – dacă totuși avem jucători, dar nu-i vedem jucând, poate problema e la antrenor. Ceea ce e evident o aberație – în realitate, suntem foarte slabi.
De asta, Hagi ar trebui să spună mai limpede ce vrea să facă și când vom începe să vedem semnele că ne aflăm pe un drum. Poate nu pe cel mai bun drum, dar măcar să fie drum, nu câmp de țurcă.
În emisiunea Antenei 1 care a prefațat meciul, Gică Popescu îl certa pe moderatorul Dan Pavel pentru că el și Camelia Bălțoi aveau curiozități jurnalistice nepotrivite – gen subiectul convocării / titularizării lui Ianis Hagi.
Credeam că suntem un popor priceput doar la fotbal și politică, dar văd c-am devenit capabili și în ale jurnalismului. Gică Popescu știe ce ar trebui și ce n-ar trebui să-ntrebe un ziarist în funcție de ce-i convine și ce nu-i convine domniei sale.
Dar dincolo de această neînțelegere a rolurilor, ca să nu zic “tupeu”, amintesc momentul și pentru că e un simbol a ceea ce înseamnă dificultatea misiunii lui Hagi – dacă-l bagă pe Ianis, era acuzat că-i nedrept la nivel de criterii de titularizare, dar dacă nu-l bagă, uite că se distrează lejer Bosnia cu noi.