Ediția FANATIK SUPERLIGA de sâmbătă a fost, desigur, construită în jurul partidei pe care naționala României a susținut-o în compania Suediei. Emisiunea a generat multe idei și comentarii interesante; trei dintre ele merită a fi aprofundate. Nu doar pentru că e vorba despre niște principii ale selecționerului, ci și pentru că discuția alunecă firesc spre obiectivele naționalei României în Liga Națiunilor.
După o evoluție cenușie în prima repriză, dominat de adversarii direcți, Băluță a rămas la cabine la pauză (înlocuit cu Screciu). La conferința de presă de după meci, selecționerul Gheorghe Hagi a explicat că Băluță a acuzat dureri și stări de disconfort la stomac încă dinaintea partidei: ”Tudor Băluță a avut niște probleme la stomac, la pauză mi-a spus doctorul că nu mai poate și l-am schimbat.”
Explicația a surprins, pentru că a nu folosi un jucător afectat de probleme fizice/medicale nu este un principiu al selecționerului, ci unul al fotbalului, în general. Mai ales într-o partidă în care adversarul este unul, pe hârtie cel puțin, superior la toate capitolele. Dacă la diferența de valoare se adaugă suferința fizică, rezultatul nu poate surprinde pe nimeni. De ce, în aceste condiții, Băluță a fost trimis în teren? E o întrebare cât se poate de logică, în condițiile în care banca de rezerve oferea selecționerului soluții.
În aceeași emisiune, trimisul special FANATIK în Suedia, Cristi Coste, a explicat că, cel mai probabil, selecționerul Hagi a încercat prin această declarație să își protejeze elevul. Și, într-adevăr, e o ipoteză care nu poate fi trecută cu vederea. În general, o schimbare la pauză este asociată cu o pedeapsă aplicată jucătorului înlocuit. Antrenorii lasă la cabine jucători cu evoluții sub așteptări în prima jumătate a meciului, iar ideea că Hagi a dorit să îl menajeze pe Băluță prin explicația indispoziției stomacale nu e deloc una fantezistă. Dacă Hagi a vrut să îl protejeze pe Băluță în fața presei și a opiniei publice în general e un semn că profesorul pune preț pe pedagogie în relația cu elevii săi, iar aceștia îi vor întoarce gestul prin evoluțiile din teren.
Acesta este un principiul al antrenorului Hagi. O regulă de aur. Decar pur ca jucător, Hagi construiește jocul echipelor sale în jurul decarului, de la care cere și așteaptă personalitate și implicare. În Suedia, decarul României, Stanciu, a fost doar rezervă, intrând pe teren în minutul 81. Și-a încălcat selecționerul un principiu ținându-și decarul pe bancă? Da… și nu.
Da, pentru că evidența ne spune că purtătorul tricoului cu numarul 10 nu a fost printre titulari. Nu, pentru că înlocuitorul său, Ianis Hagi este, în viziunea selecționerului, tot decar. „E un decar veritabil, de care România va avea nevoie în viitor.” – spunea Hagi în 2017, pe când tânărul Ianis era o promisiune la Fiorentina. „Fiul meu este un număr 10 cu fantezie și creativitate.” – completa atunci actualul selecționer.
Scriptic, Hagi a ținut decarul pe bancă la Solna. În realitate, Ianis Hagi, deși a cedat numărul 10 mai experimentatului său coleg, trebuia să fie în teren jucătorul de fantezie și creativitate din atac. Aceasta a fost, cu siguranță, viziunea antrenorului Hagi despre primul unsprezece și despre partidă. În ciuda faptului că Ianis, puțin utilizat în acest sezon la echipa de club, nu era probabil în cea mai bună forma a sa.
“(…) așa cum am vorbit și cu Mister, trebuie să avem mai multă încredere în noi, în ceea ce facem, în ceea ce am pregătit.” „Încredere în ce ne dorim, în ce-și dorește Mister”, „Ne dorim să reușim ceea ce și-a propus Mister cu noi.”
Așa au sunat câteva declarații ale lui Ianis Hagi după meciul de la Solna. Apelativul “Mister”, folosit pentru propriul tată, a surprins publicul, dar e cât se poate de firesc ca un jucător să se adreseze astfel. Repetiția însă sugerează presiunea la care Ianis a fost suspus prin convocare și titularizare. Conștient de polemica din spațiul public, Ianis a încercat, instinctiv, să transmită pubicului că relația dintre Ianis Hagi și Gheorghe Hagi este una strict profesională. De aici acest “mister” folosit cu repetiție, într-o tentativă de a rezolva o situație la care a fost expus și care, în cele din urma, nu a avut finalul scontat. Nici pentru jucător, nici pentru antrenor și nici pentru echipă.
Acesta este probabil unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere. Înainte ca Liga Națiunilor să existe, datele libere din calendar erau folosite de federații pentru partide amicale care testau formule și fotbaliști pentru preliminariile EURO sau de Cupă Mondială. UEFA a încercat să monetizeze și acest calendar, oferind naționalelor niște partide cu miză și cu obiective (inclusiv financiare).
FANATIK a prezentat pe larg atât obiectivele financiare ale participării în Liga Națiunilor, cât și pe cele de clasament, în perspectiva grupelor preliminare pentru EURO. Dar care este, până la urmă, obiectivul naționalei? O clasare cât mai bună în grupă, locul 2 care ne-ar trimite în urna a doua valorică pentru preliminariile EURO, sau reconstrucția naționalei?
La aceeași ediție de FANATIK SUPERLIGA, Andrei Vochin a făcut o observație extrem de interesantă. Media de vârstă a primul unsprezece al României la Solna a fost de 27,4 ani. Suedia, doar 26,5 ani. La CM ’94 media de vârstă a naționalei noastre a fost de 25,8 ani, iar la CM ’98 25,2 ani. Dacă ne propunem locul 2 în grupa de Liga Națiunilor, pentru a ne ușura drumul spre EURO, presupunând că vom ajunge acolo, vom alinia o echipă cu medie de vârstă de peste 29 de ani.
De aici și întrebarea: ce ne propunem, de fapt, pe termen scurt? Antrenorul Hagi și-a construit cariera crescând și dezvoltând tineri fotbaliști. 5 dintre cei 11 titulari de la Solna au crescut în Academia de la Viitorul. Nu cumva obiectivul selecționerului este acela de a reconstrui naționala, promovând și testând fotbaliști pentru viitor? Care este cel mai bun context pentru acest demers, dacă nu Liga Națiunilor?
Dincolo de polemica construită în jurul cifrelor lui Ianis Stoica, vârsta acestuia (nu a împlinit încă 24 de ani) e un subiect de dezbatere. Pentru că naționala care va încerca să ajungă la EURO, sau la Cupa Mondială, pe astfel de fotbaliști se va baza. Din generația lui Stoica, sau mai tineri. Rezultatul de la Solna, subiectele Băluță sau Ianis Hagi pălesc toate în fața obiectivului reconstrucției. Antrenorul Hagi înseamnă, în ochii opiniei publice fotbalistice, Academia Hagi. Adică fotbaliști tineri, de viitor, cu foame de performanță. Este ceea ce cu toții ne dorim să vedem în tricoul galben al naționalei. Ceva ce publicul cu siguranță nu doar va înțelege, ci va susține cu entuziasm.