Editoriale

Editorial HORIA IVANOVICI: Gigi Becali sau falimentul lui… IO! Poţi să te mândreşti acum: “IO am făcut din Steaua o Ruşine Naţională, IO am pierdut 15-20 de milioane de euro”

30.08.2019 | 12:13
Editorial HORIA IVANOVICI Gigi Becali sau falimentul lui IO Poti sa te mandresti acum IO am facut din Steaua o Rusine Nationala IO am pierdut 1520 de milioane de euro

29 august 2019. O dată de ţinut minte! Ziua în care FCSB (fosta Steaua) a atins nivelul cel mai de jos posibil al Gropii Ruşinii: out din Europa pentru al doilea sezon consecutiv şi ULTIMUL LOC (ştiu, sună a parodie de cea mai proastă calitate!) în clasamentul Ligii 1. Gropar-şef, mândru de cât de bine i-a ieşit lucrarea, efemerul paznic al arginţilor, milioanelor şi catralioanelor, mireanul Gigi Becali. Este o Ruşine Naţională ce-a putut să facă domnul George Becali din această grupare acoperită odinioară de glorie şi istorie. An de an, emisiune cu emisiune, declaraţie cu declaraţie, glumiţă cu glumiţă, Steaua a fost siluită public de patronul ei, fără jenă, la ore de maximă audienţă, până când dintr-un blazon scânteietor n-a mai rămas decât tristeţea de aseară din Portugalia.

Gigi Becali sau falimentul lui… IO! Poţi să te mândreşti acum

FCSB nu mai e o echipă de fotbal, ci doar o adunătură dezarticulată de stafii ce mimează jocul, condusă spre dezastru de un vrăjitor nebun… I-am urmărit discursul lui Becali după cel mai slab joc al „roş-albaştrilor” din istoria cupelor europene! Omu’ e caz patologic! A dat vina pe fotbalişti, pe conducători, pe firul de iarbă, pe ce-a prins… Numai “IO sunt genial!” Aia cu “E vina mea” e dată la mişto, pentru bizoni… O devălmăşie de declaraţii de care deja ne-am săturat, clasica gargară cu bicarbonat de la miezul nopţii.

Pentru prima oară în viaţa mea i-am compătimit pe Costi Mocanu şi Felix Drăghici! Se simţeau şi ei atât de umiliţi de umilinţa din teren încât, practic, implorau norocul să ne mai facă un ultim favor. Dar şi bulanul are un sfârşit! Şi ce sfârşit, în genunchi, al unor jucători, tehnicieni, medici cărora li s-a interzis de la Palat până şi ultima fărâmă de demnitate. Cum dormi noaptea, patroane? E bine, miroase a caş proaspăt, a lapte covăsit sau a lână râncedă, putrezită, precum tot ce faci în fotbal de când ai ieşit de la “brutărie”?

Dar să lăsăm poezia, metafora… Îl doare în cot pe Gigi de toate astea! Ce-l arde cu adevărat e doar buzunarul! Atât! Iar mândria lui fără graniţe, bolnăvicioasă, orgoliul de băiet nepricopsit, chiar sărăcan într-o vreme, nu-l lasă… Îl înţeapă neîncetat… Şi i-a produs o gaură la buzunar de vreo 15 milioane de euro. Calcul scurt: 6 milioane ratate la Guimaraes, 1 milion biletele la meciurile de acasă din grupe, încă vreo 3 market-share-ul excelent al Stelei şi minimum 5, dacă nu chiar 10, pierdute din posibile transferuri, gen Florinel Coman. Dar rămânem pe 15… De-ajuns cât să-l electrocuteze pe nesăţiosul patron. Şi apropo de ratarea uriaşă a lui Cristea din minutul 93, până şi Dumnezeu S-a plictisit de tine, Gigi!

Dar ca să fim şi pozitivi la ceas de seară, am şi soluţia: echipa dată instant pe mâinile lui Edi Iordănescu, manager general după modelul Piţurcă la Craiova. Puteri depline, decizii nelimitate! Iar tu, Gigi, bagă un cantonament de vreun an pe muntele Athos! Poate doar aşa 29 august nu va fi începutul sfârşitului pentru patronul Gigi Becali la FCSB şi în fenomen. Încă două sezoane ca astea terminate după numai 6 săptămâni şi machidonul se va ruga mai abitir decât Negoiţă să-l scape cineva de echipă. Pentru că, în fapt, cu puţine excepţii, domnia becaliotă n-a însemnat decât discursuri fără perdea despre bani, derapaje, rasism, vânzări de valori, hăhăituri, alungarea fanilor de la arenă, dispreţ şi umilire în văzul tuturor a colaboratorilor cei mai fideli. Memoria e scurtă, dar vă mai aduceţi aminte cât de josnic s-a comportat cu naşul Hagi? A mai fost, e adevărat, şi niţică performanţă prin Europa, câteva meciuri de neuitat şi stadioane pline, până s-a prins lumea cu cine are de-a face. În rest, numai… IO. Nimic despre pasiune sau fani, singurele ingrediente, singurele valori care contează cu adevărat. Cât de trist!