Gigi, martirul de la Poarta Albă

Aproape pe furiş, Gigi Becali a fost transferat din Penitenciarul Jilava în cel de la Poarta Albă, judeţul Constanţa. N-a fost vreun abuz, ci s-a făcut voia sa. Fostul parlamentar-europarlamentar-şef de partid, pe vremuri iute la mînie şi degrabă înjurătoriu de procurori obraznici, a socotit că nu poate pierde vremea într-o închisoare de la marginea Capitalei, ci trebuie să ajungă musai în Dobrogea lui Gică Hagi şi a Sfântului Apostol Andrei.

Jilava este locul în care de-a lungul timpului au fost împuşcaţi generalul Gabriel Marinescu şi mulţi alţi generali, colonei şi maiori (de către legionari), Ion Antonescu şi ceilalţi demnitari din lotul Mareşalului (de către comunişti), Eugen Ţurcanu şi ceilalţi torţionari care au condus „reeducarea de la Piteşti” (folosiţi şi executaţi de regimul stalinist al lui Dej), dar şi sadicul criminal în serie Ion Rîmaru (în 1971, sub Ceauşescu). Cunoscută fiind dorinţa lui Gigi Becali de a intra în istorie chiar şi prin efracţie, pentru a se intabula într-o pagină dedicată eroilor neamului, e de mirare că martirul din Maybach nu s-a legat de stîlpul de execuţie din Valea Piersicilor, ci a preferat briza tăioasă de la Poarta Albă.

E posibil ca Gigi Becali să nu ştie suferinţa pe care s-a clădit legenda Penitenciarului Poarta Albă. Să nu fi aflat că locurile în care-l poartă paşii, la plimbarea dintre micul dejun şi masa de prînz, sînt pavate cu oase de martiri. Dar se poate şi ca Becali să cunoască toate astea, şi tocmai de aceea să fi cerut mutarea la Poarta Albă. De o vreme, omul încearcă să-şi cioplească două dimensiuni: de sfînt şi de martir. Călare pe moaştele Apostolului Andrei, latifundiarul captiv fluieră cu jale, suflînd în tibiile miilor de victime ale Canalului, în speranţa că Duhul Sfînt îl va elibera înainte de vreme, pentru a-l reda lui Reghe, lui Meme, lui Mache şi lojei oficiale de la Steaua.
Poarta Albă este locul în care Canalul se bifurcă. După ce, desprins din Dunăre, traversează localităţile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia şi Castelu, firul artificial de apă se împarte în două: ramura sudică trece prin Basarabi şi Agigea, iar cea nordică prin Nazarcea, Constanţa, Ovidiu şi Năvodari.
Din puţinătatea informaţiilor care vin dinspre Poarta Albă, aflăm că Gigi Becali stă într-o încăpere alături de alţi 19 deţinuţi, beneficiind de un regim semideschis. Asta înseamnă că are dreptul să se deplaseze în incinta penitenciarului fără escortă şi să facă sport, iar în curînd, probabil, va beneficia şi de privilegiul de a munci. În zilele de muncă va putea ieşi din incinta închisorii, iar acest regim îi va creşte şansele de a scăpa de o treime din pedeapsă.

O zi din viaţa lui Gigi Becali înseamnă deşteptarea la ora 6.00, stingerea la 22.00, fiind prevăzută cu trei mese, activităţi educative, recreative şi religioase. Este regimul unui deţinut de drept comun, care aminteşte de condiţiile deţinuţilor politici din urmă cu 60-65 de ani doar prin numele stabilimentului: Poarta Albă.

Martirii stalinismului dejist erau acuzaţi de crimă de uneltire împotriva ordinii sociale, „martirul” anului 2013 ispăşeşte păcatele lăcomiei funciare. Dar prin mintea sa zboară gînduri rătăcitoare, care-l fac să se simtă precum nefericiţii morţi în chinuri apocaliptice, îngropaţi fără mormînt şi fără cruce, în iadul întins între Dunăre şi Marea Neagră.
Spre ştiinţa deţinutului Gigi, cel supus regimului cu trei mese pe zi: în anii 1949-1955, tot acolo, la Poarta Albă, „nebunia înfometării a mers atât de departe, încît trupurile celor care mureau, după numărătoarea de seară, erau ciopîrţite de unii, şi carnea mîncată aşa, crudă”. Aşa suna, acum cîţiva ani, mărturia unui fost deţinut, Bucur Braşoveanu. 

Un alt fost deţinut politic, Ion Varlaam, citat de “Evenimentul zilei”, îşi amintea: “Eu am fost arestat în 1952, la 14 ani, şi la Jilava am cunoscut mulţi oameni aduşi de la Canal pentru aşa-zise suplimente de anchetă. Printre ei, şi evrei care trecuseră prin lagărele de la Auschwitz şi Birkenau şi care spuneau că, sub aspectul vieţii de detenţie de zi cu zi, acolo era mult uşor de suportat decît la Canal. Acesta a fost conceput special pentru exterminarea prin muncă silnică”.

Toate astea ar trebui să şi le amintească Gigi Becali cînd se simte pătruns de gîndul păcătos al martirizării. Peste ani, el va putea spune “am fost la Canal”, dar o va putea face precum turiştii din Deltă care, la bordul yachturilor moderne, străbat în tihnă mirificele întinderi de stuf de la Periprava. Ce legătură au ei cu suferinţa celor care, în infernul stalinist, petreceau Crăciunul legaţi cu lanţuri la picioare, în apa pînă la brîu, sperînd zadarnic că vor reuşi să-şi facă norma la tăiat de stuf, pentru a nu-şi încasa porţia zilnică de bătaie?!

Acesta va fi marele şoc al lui Gigi Becali: constatarea că, deşi cu Poarta Albă în CV, nimeni nu-l va privi ca pe un martir. Nu-i nimic, măcar îşi va cîştiga dreptul de a trece iniţialele P şi A în numărul de înmatriculare al limuzinelor sale de lux. Ori de a numi una dintre lojele din Ghencea chiar aşa: Poarta Albă.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii