Gigi Mulțescu, SMURD-ul în pană de uitare… „Prea mulți cărora le-am făcut numai bine n-au dat un telefon să întrebe măcar «Mai trăiești, nea Gigi?»”. Dinamo, campioana dezamăgirilor. Exclusiv

I s-a spus SMURD pentru că salva din situații critice echipele care apelau la el. Acum Gigi Mulțescu trebuie să se salveze pe el însuși. Dintr-o depresie adâncă și probleme de sănătate care vin la majoritatea dintre noi odată cu vârsta. Cel mai tare îl doare, însă, faptul că l-au uitat majoritatea foștilor prieteni. Mai ales cei de la Dinamo.

Gigi Mulțescu, SMURD-ul în pană de uitare… „Prea mulți cărora le-am făcut numai bine n-au dat un telefon să întrebe măcar «Mai trăiești, nea Gigi?»”. Dinamo, campioana dezamăgirilor

Să te duci cu mașina în cartierul Tei, la orice oră a zilei, este „sinuciderea” nervilor. Iar să găsești un loc de parcare este „reînvierea”. Pe o stradă înghesuită între căminele Facultății de Construcții și Institutul național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu – Rusescu”, am cățărat mașina jumătate pe trotuar, în gura unui garaj subteran al unui bloc de două etaje, nu mai vechi de 10-12 ani.

Am lăsat numărul de telefon pe bord și cu „Doamne-ajută” în gură și inimă, am sunat la telefon: „Gigi, am ajuns, sunt jos…”. Gigi a coborât cele câteva trepte de la parterul înalt la intrare și mi-a deschis ușa spre domiciliul său „forțat” de când a renunțat la fotbal. Sau, mai bine zis, fotbalul a renunțat la el.

Concluzie amară din amăreala vieții: „Mai de acceptat este uitarea decât mila”

Ieșirea destul de bruscă de pe scena fotbalului, în aprilie 2021, de la Dinamo, a adus cu ea și ceva probleme de sănătate pentru Gigi Mulțescu, o persoană mult mai sensibilă decât a lăsat să se vadă în cei 58 de ani dedicați Măriei Sale Fotbalul. Din vara lui 1963, când a intrat, la nici 12 ani (este născut pe 13 noiembrie 1951), în curtea Stelei, până în aprilie 2021, când a ieșit din „groapa” lui Dinamo. Și la propriu, și la figurat. Prietenii știu de ce…

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Nu și-a dorit niciodată să fie pe prima pagină a ziarelor de niciun fel, nu a știut să încheie contracte care aveau ca finalitate sume pentru rezilieri, nu că nu și-ar fi dorit asta, dar pur și simplu, în mare parte a acceptat ceea ce i s-a pus în față din dorința de a antrena, de a citi în jucătorii lui ceva ce poate pentru alții ar fi fost un mesaj codat.

A fost scânteia care a aprins focul în cariera multor fotbaliști și îi pare rău că l-au uitat mulți dintre ei. „Iată că uită și ei, cu toate că sunt mult mai tineri decât mine”, oftează cu o tentă de zâmbet a înțelegere Gigi Mulțescu.

Spune încetișor… câteodată trebuie să te apleci ca să înțelegi exact ce zice… că „Mai de acceptat este uitarea decât mila”, dar totodată nu vrea să se ascundă de oameni pentru că mai trage o concluzie amară din amăreala vieții „Nu am nicio vină, tot ceea ce mi se întâmplă cu sănătatea este independent de voință mea”.

Depresia s-a cuibărit undeva în mintea sa și îi dă ceva de furcă…

Nu așteaptă cine știe ce atenție, dar cum telefoanele sunt la îndemână tuturor, un scurt „Ce mai faceți, dom’ profesor?” sau „Nea Gigi, ești bine?” i-ar aduce multă bucurie în viața de pensionar pe care o duce acum, viață dată puțin peste cap de ceva probleme de sănătate care la unii apar mai târziu sau, în cazurile fericite, din ce în ce mai rare, nu apar deloc.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Mi-a spus că depresia s-a cuibărit undeva în mintea sa și că îi dă ceva de furcă. Nu este un om trist și deprimat mereu și își dorește cu toată puterea să depășească momentul care îi deteriorează calitatea vieții.

Îi place să facă plimbări în parc, să vadă fotbal, dar faptul că a ars atât de intens pentru acest fenomen, l-a consumat și sufletește, și mental. I se luminează fața când vorbește despre viață lui de fotbalist, chiar dacă uneori cuvintele se lasă mai greu auzite sau este nevoie de o scurtă pauză pentru exprimarea unui gând…

„Raiul” său este la Hațeg. La… mama soacră!

Se consideră, totuși, o persoană fericită pentru că are amintiri minunate pe care le povestește cu haz și o familie care îi stă alături: copii, mari acum, Ioana (38 de ani), Cătălin (46 de ani), soția Sonia (68 de ani), care i-a fost iubire, alinare și sprijin în ultimii aproape 50 de ani, s-au căsătorit în 1973. …Așa cum i-a fost alături tot timpul cât am stat în casa lor, cu atenție, cu grijă să nu-l „deranjeze” pe Gigi cu grija sa, să-l ocrotească și să-l ajute să se simtă cât mai bine.

„Sunt 50 de ani trăiți, munciți, iubiți împreună de mine și Gigi, presărați cu bucurii, eșecuri, fericire, nopți nedormite, luminițe văzute la capătul tunelului, unele atinse, altele nu, clipe în care Gigi simțea că l-a luat în brațe pe Dumnezeu și altele în care simțea că-i scapă printre degete” – Sonia Mulțescu

Întorcându-ne în familie, îmi atrage atenția Gigi să notez ca nu cumva să uit, pe… soacra sa din Țara Hațegului! Locul pe care, îmi spune cu ochii luminați de zâmbet, „Îl iubesc cel mai mult, pentru că acolo este Raiul”. Când cineva de 71 de ani (împliniți pe 13 noiembrie 2022) îți spune de soacră, ai măcar o tresărire a ochilor…

…Intuită mai mult decât observată de doamna Sonia, care explică: „Mama trăiește în satul ei natal, Subcetate, la șase kilometri de Hațeg, am adus-o la noi, am făcut Sărbătorile de iarnă împreună. Are 88 de ani și nu ia niciun medicament”. Și îi strălucesc și dânsei ochii.

„Ne-am căsătorit a doua zi după ce am dat bacalaureatul”

În 1971 tânărul jucător Gigi Mulțescu (nu împlinise 20 de ani) a plecat de la Steaua la Jiul Petroșani, unde avea să joace 8 sezoane, devenind cel mai important jucător din istoria clubului, cu 239 de meciuri, în care a marcat 74 de goluri. Acolo a cunoscut-o pe Sonia, o frumoasă elevă de liceu care juca handbal și cu care s-a căsătorit în 1973.

„Petroșaniul era plin de sport în acei ani. Avea echipe la majoritatea disciplinelor. Eu jucam handbal la Școala Sportivă, eram în liceu. Fotbaliștii erau principalii noștri curtezani. Așa că ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am cunoscut și în 1973 am plănuit noi să mergem la mare după ce dau eu bacalaureatul. Când a auzit mama, mi-a spus scurt și clar «Nu pleci tu așa, cu el, nemăritată!». Așa că a doua zi după bacalaureat am plecat la București și ne-am căsătorit la o locație a Stării Civile peste drum de Casa Centrală a Armatei. Și am plecat la mare ca femeie măritată!” – Sonia Mulțescu

Are câțiva prieteni care îl sună, fostul fotbalist Viorel Vancea, Yuksel Yesilova, Cristian Jura… De la Dinamo, nimeni…

Viața asta de acum, chiar în liniștea, dragostea și grija familiei, este, totuși, monotonă pentru un om căruia fotbalul i-a curs prin vene nu odată cu sângele, cu chiar în sânge. Dar atât se poate la momentul acesta și Gigi Mulțescu speră că vor veni și clipe mai bune…

…Când va fi mai clar în exprimare, fără poticniri, când memoria nu îi va mai juca feste, când se va putea din nou concentra mai bine pe lucrurile care îi fac plăcere, când va putea urmări din nou un meci cap-coadă fără să mai existe faze pierdute undeva între alte gânduri care vin și pleacă rebele…

Are și prieteni care îl mai sună: fostul fotbalist Viorel Vancea, din Oradea, care este apropiat și de Emeric Ienei, altă personalitate a fotbalului nostru uitat de fotbalul nostru… Apoi Radu, un vechi prieten… „Lasă, nu mai scrie numele de familie, știe el că despre el spun”, zice Gigi…  Yuksel Yesilova, împreună cu care a antrenat câteva echipe… Ali Karaca, un om de afaceri turc stabilit în România… Vali Savados, care se ocupă de echipa de fotbal a parlamentarilor, pe care Gigi a antrenat-o la câteva meciuri internaționale… Cristian Jura, membru al Diviziei Antidoping a TAS de la Lausanne…

„Și Tudor” – îi amintește soția – „un băiat tare bun din cercul celor mai apropiați prieteni ai Ioanei, care vine și urmărește, și comentează meciuri de fotbal cu Gigi, ține tare mult la el, i-a făcut cadou de Moș Crăciun o bicicletă din aia fixă, de sală, ca să facă mișcare zilnic”. 

Cătălin a răbufnit peste reținerea tatălui de a dezvălui mizeria cu care a fost tratat chiar de „câinii” lui

De la Dinamo nu-l mai caută chiar nimeni? Întrebarea doare, dar trebuie pusă. Gigi se foiește pe scaun, șoptește ceva, se răzgândește… Ar spune și n-ar spune… Parcă n-ar vrea să dea în „câini”… Pentru că are sânge de „câine roșu”… Chiar dacă a s-a „născut” fotbalist, cum ați citit mai sus, la juniorii… Stelei, iar Jiul Petroșani l-a ridicat spre performanțele de la Dinamo.

Ezită să „muște” din Dinamo, chiar și după ce i-au făcut cei din șoseaua „Ștefan cel Mare” (pe vremea lui…), de la Ionuț Negoiță, vinovatul numărul 1 fără concurență pentru dezastrul „câinilor roșii”, la bandiții spanioli ai lui Cortacero și, din păcate, suporterii din APCH… de fapt din conducerea APCH, diferențierea este obligatorie… ca de la cer la pământ!

Cătălin „fierbe” pe canapea, ar vrea să-și verse tot năduful, dar îl lasă pe tata să hotărască ce spune și ce nu… „Spune, tată, nu-i mai acoperi că nu merită… spune ce ți-au făcut… aici, în casă… Avea de luat tata vreo 30.000 de euro și a venit Anghel că-i bagă în bancă 6.000 și i-a zis «Ia-i, nea Gigi, pe ăștia și la revedere, ăștia sunt mai bine decât nimic…», așa i-a spus…”.

Ar mai fi avut de luat vreo 24.000 de euro, dar a renunțat la ei… „De unde să-i fi luat, de la cine? Lasă-i, Cătăline, că n-au de unde, măcar să trăiască, să iasă echipa la vară, să nu se aleagă praful…”, îl potolește tata… De unde are atâta înțelegere și iertare numai Dumnezeu știe…

„Am rămas, m-am întors la Dinamo de câte ori a fost nevoie de mine, am antrenat fără niciun ban vreo opt luni, am scos echipa de la retrogradare, au adus pe alții peste mine, m-au tras pe tușă de la un meci la altul și m-au uitat toți… Mă doare că și atâția la care le-am făcut mult bine…” – Gigi Mulțescu

„Curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci doar capacitatea fiecăruia dintre noi de a o depăși”

Intervine diplomatic doamna Sonia… dacă nici o soție și o mamă nu știe cum să calmeze spiritele fără… cartonașe galbene, atunci cine știe? Apropo de cine îl mai caută pe Gigi: „Domnul Nicolae Badea nu-l uită niciodată și de fiecare dată când e ziua lui îi arată că nu l-a uitat dându-i câte un telefon”.

Și extinde aria: „Uite, și Screciu l-a sunat când a împlinit 71 de ani, pe 13 noiembrie, și i-a făcut o mare bucurie. În rest, a primit o mulțime de mesaje, ceea ce arată că Gigi este încă prezent în gândul multor persoane și îi iartă pe cei care nu își mai aduc aminte de el”. „Ei, lasă, lasă că n-au fost așa multe mesaje, prea mulți cărora le-am făcut numai bine… mult bine… au uitat să dea un telefon să întrebe măcar «Mai trăiești, nea Gigi?»”, murmură Gigi…

Este convins că fotbaliștii români din zilele noastre au o viață mult mai grea decât au avut-o ei, cei mai vârstnici, așa că acceptă realitatea. În ceea ce-l privește, da, îi este frică de un viitor nu tocmai plăcut, dar nu-i lipsește curajul de a merge mai departe.

Nelson Mandela spunea: „Curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci doar capacitatea fiecăruia dintre noi de a o depăși”. Nu zâmbiți, nu este o figură de stil: Gigi Mulțescu știe acest citat, doamna Sonia i-l repetă aproape în fiecare zi, iar SMURD-ul crede și speră…

Și așteaptă să sune mai des telefonul… Alo, „câinilor”, ați auzit?!

• 132 de meciuri, în care a marcat 29 de goluri, a jucat Gigi Mulțescu la Dinamo, între 1979 și 1985
• 5 mandate de antrenor a avut Gigi Mulțescu la Dinamo: 1990-1991, 2008, 2013, 2020, 2021
• 407 meciuri, în care a înscris 110 goluri a jucat Gigi Mulțescu în Divizia A, la 3 echipe: Jiul (1971-1979 și 1985-1987), Dinamo (1979-1985), CSM Suceava (1987-1988)
• 6 trofee a câștigat Gigi Mulțescu în cariera de jucător: 3 titluri de campion național (1981-1982, 1982-1983, 1983-1984, toate cu Dinamo) și 3 Cupe ale României (1973-1974 cu Jiul, 1981-1982 și 1983-1984 cu Dinamo)
• 12 meciuri și 2 goluri are Gigi Mulțescu la echipa națională, între 1974 și 1983: trei cu Bulgaria (1 gol), câte două cu Italia, Iugoslavia și Cipru (1 gol), câte unul cu Polonia, Israel și Iran