Cum a JUMULIT Ricanu’ Gîscanu’ - Fanatik.ro

Primăvara lui 1967. Etapa 21 din Divizia A. Rapid pe primul loc cu 27 de puncte. Urmau Universitatea Craiova cu 23 de puncte, Steaua şi Dinamo cu cîte 22. Deplasare grea a giuleştenilor la Piteşti, cu Dinamo… Dinamo Piteşti, cum se numea pe atunci FC Argeş, dublă campioană dispărută anul trecut prin „grija” autorităţilor locale… dar asta-i altă poveste, să revenim în 1967. La un moment dat se fluieră 11 m pentru piteşteni. Inegalabilul Gicu Dobrin faţă în faţă cu inegalabilul Rică Răducanu…

Povesteşte Ricanu’: „Gîscanu’ s-a apropiat de minge cu mersu’ ăla legănat al lui şi mi-a aruncat printre dinţi <Hai, treci să te fac!>. Eu zîmbeam, da’ nu era zîmbetu’ meu… Ştiam că-i mare miştocar şi că va încerca să mă facă de basm pentru bucuria tribunei, aşa că am decis că ruşinea cea mai mică ar fi să nu mă duc nicăieri după ţigări, după nici o fentă a lui”.

„Gicu a venit agale spre minge şi a pus la mare şmecherie latul pentru o boltă pe centrul porţii. Adică exact acolo unde aştepta băiatu’! Am prins mingea într-o mînă!! În tigaia aia de palmă despre care nea Tinel spunea că pot prăji lejer douăj’de ouă…”.

„Şi cum nu puteam rata momentul, cum adică să apere cineva un unşpe metri al Regelui din Trivale?!, cu mingea palmată, aşa cum o prinsesem, am fugit la Gicu, care dădea să dispară de la locu’ faptei. I-am dat băşica pe la nas, asta era figura mea preferată, apoi l-am luat de mînă şi i-am pus coţofana pe var . Adică <Hai, tăticu’, mai trage o dată, ca la loz în plic!>. N-a gustat gluma, mi-a mîrîit printre dinţi <Auoleu, lasă-mă dracului că şi aşa m-ai făcut de băcănie…>. A încercat el apoi să-mi dea gol cu călcîiu’, din foarfecă, vole, doara, doar s-o scoate la vopsea… N-a ţinut, n-a fost să fie ziua lui”. Răducanu a luat, totuşi, două boabe, s-a terminat 2-2 şi Rapid mai punea un punct preţios la zestrea care avea să-i aducă primul titlu de campioană în acel an de neuitat pentru giuleşteni, 1967…