Sport

„Grande” Gică Craioveanu a ajuns la borna 55. „Iubirea pentru Craiova nu se discută!”. Orașul în care i s-a făcut statuie și amintiri de pe Bernabeu. Exclusiv

Gică Craioveanu, directorul de imagine al Universității Craiova, a oferit un interviu special în exclusivitate pentru FANATIK în ziua în care împlinește 55 de ani.
14.02.2023 | 08:05
Grande Gica Craioveanu a ajuns la borna 55 Iubirea pentru Craiova nu se discuta Orasul in care i sa facut statuie si amintiri de pe Bernabeu Exclusiv
„Grande” Gică Craioveanu, la 56 de ani! Interviu la ceas aniversar: „Sunt îndrăgostit iremediabil de Craiova”. sursă foto: Facebook
ADVERTISEMENT

Gică Craioveanu împlinește 55 de ani pe 14 februarie, iar fostul jucător emblematic al Universității Craiova a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK cu ocazia aniversării sale. „Grande” a rememorat amintiri din perioadă petrecută în Bănie, dar și din Spania în meciurile cu granzii Real Madrid și Barcelona.

„Grande” Gică Craioveanu a ajuns la cota 55: „Am avut un moment de cumpănă la 15 ani. Mă sufocam dacă alergam două minute”

Gică Craioveanu este printre cei mai îndrăgiți jucători din istoria Universității Craiova, iar „Grande” le-a câștigat simpatia și suporterilor din Spania. Fostul fotbalist al „alb-albaștrilor” este românul cu cele mai multe apariții în La Liga, cu peste 300 de partide jucate la Real Sociedad, Getafe și Villarreal.

ADVERTISEMENT

Într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK, Gică Craioveanu a povestit cum era aproape să joace în tricoul celor de la Dinamo București cu Real Madrid, pentru a prinde un transfer în Spania. „Grande” a vorbit și despre amintirile din perioada petrecută în Bănie, dar și Ilie Balaci, idolul său din copilărie.

Gică Craioveanu a declarat în exclusivitate pentru FANATIK că i-a fost propus să preia din funcția de antrenor la un club din La Liga. Fostul fotbalist a vorbit și despre cei mai tari adversari din Spania, dar și despre cadourile impresionante primite de ziua de naștere.

ADVERTISEMENT

Cum vedeți viața la 55 de ani?

– Nu sunt ca la 30, dar este ok. Sunt bine, sănătos și m-am refăcut după anemia de anul trecut. Mai am o singură problemă, trebuie să mă operez la gleznă, dar asta cu timpul.

Știu ca în fiecare zi sunteți la sală… Duceți o viață sănătoasă?

– Trebuie să mă mențin, nu să fac cine știe ce, să nu crezi că m-am făcut halterofil sau particip la un maraton, ci doar mențin puțin tonusul muscular. Mușchiul se mai atrofiză pentru că nu circulă bine sângele în acea zonă, din cauza leziunii. Fac asta doar să mă mențin, nu sunt ca alții care au lăsat fotbalul și s-au făcut „Iron Man”, am văzut că Luis Enrique participă la toate concursurile din lume.

ADVERTISEMENT

Care sunt primele amintiri legate de fotbal?

– De la 13 ani, cu domnul Dobre la FC Olt, dar și de la Hunedoara în curtea școlii, deoarece acolo m-am născut, părinții lucrau acolo, chiar dacă sunt olteni și eu la fel. Tata lucra la combinatul siderurgic, faimos pe timpul acela. Avea un salariu foarte, foarte bun și de asta a ajuns acolo. Îmi aduc aminte că l-au pus naș de botez pe tatăl lui Florea Văetuș, mare fotbalist la Corvinul și Dinamo, a jucat și la echipa națională.

Tatăl meu a fost un mare pasionat de fotbal, nebun al fotbalului, a ținut să ajung fotbalist, pentru că el nu a avut acestă calitate și a tras de mine. Mama nu voia, voia la școală îți dai seama, așa era pe timpuri. Am fost premiant la școală, îmi plăcea foarte mult matematica, era punctul meu forte și acum mă descurc la matematică. A fost și momentul de cumpănă la 15 ani, am făcut un astm bronșic foarte grav și am fost la Slănic Moldova să mă recuperez, iar doi ani nu am putut să joc fotbal. Nu aveam voie să fac efort, mă sufocam dacă alergam două minute. Pe timpuri, te duceai prin partid, trebuia să fie făcute cereri să ajung la Slănic Moldova, iar în doi ani am avut șansa să mă refac, să fiu capabil să fac efort. Acei doi ani sunt foarte importanți, la 15-17 ani mulți jucători ajung în prima divizie deja.

ADVERTISEMENT

Gică Craioveanu a rămas cu un gust amar după ce a ratat Campionatul Mondial din 1994: „Regret că am avut acea discuție”

A urmat parcursul Slatina, Drobeta Turnu-Severin și Craiova…

– Am început la Metalurgistul Slatina, eram foarte bucuros, pentru că dădeam un gol în minutul doi și până în minutul patru stăteam la umbră, era frumos când ploua sau era frig (n.r. râde). Am avut un sezon destul de bun, după aceea m-a văzut Ilie Balaci și m-a luat pe mine la Turnu Severin, a vrut să îl ia și pe tatăl lui Mihai Răduț. Era vârf, număr nouă, dădea foarte bine cu capul și îi spuneam „Vali dă cu capul, pentru că am eu grijă să pun mielul jos, tu să te bați cu ei și așa nu știi cu varza”.

Aveți regrete în carieră?

– Regret că am avut acea discuție cu nea Puiu înainte de Mondialul din ′94 și am rămas acasă. Mă folosea vârf și mie nu îmi plăcea să stau cu spatele la poartă, am jucat tot timpul al doilea vârf sau în stânga, dreapta cum eram folosit în acel 4-2-3-1, care este acum la modă. Este cel mai mare regret, dar și că am pierdut Cupa României cu Gloria Bistrița, pe care mi-am dorit să o câștig foarte mult. Eram căpitanul Craiovei, am avut un parcurs foarte bun, dar am pierdut finala cu 1-0, cred că o singură dată au ajuns la poartă.

Iubiți foarte mult România, chiar ați refuzat să renunțați la naționalitate în Spania.

– Eram la Getafe, iar președintele voia să elibereze un loc de stranier. Aveam mai mult de 10 ani în Spania, eram căsătorit cu o fată din Spania, aveam toate atuurile pentru a-mi lua cetățenia. Am fost să declar și să jur pe drapel, însă când mi-au cerut să renunț la cetățenia română nu am vrut. Automat că ei te trec pe o listă roșie, să îi zic așa, cui i-ar conveni lucru acesta. I-am spus domnului judecător: „Mie mi-a cântat imnul, eu sunt român și o să mor român”

Cum vă simțiți în Spania?

– Mă simt foarte bine, lucrez din 2006 la radio, televiziune… Am fost și un tip norocos, pentru că în 2006 am început direct cu televiziunea și radioul de fotbal, ceea ce mi-a plăcut și înțeleg. A fost o trecere ușoară, nu a fost mare impactul ca și cum m-aș fi dus într-o fabrică, a fost ceva ușor pentru mine.

„Am fost cel mai bun jucător al lui Getafe, iar la Real Sociedad am fost cel mai iubit străin din 100 de ani de istorie”

Ați făcut o carieră extraordinară în Spania, sunteți apreciat de zeci de mii de fani la Getafe, Real Sociedad, Villarreal…

– Am fost cel mai bun jucător al lui Getafe, iar la Real Sociedad am fost cel mai iubit străin din 100 de ani de istorie. Real este un club istoric, au fost foarte mulți jucători importanți. La Villarreal, am fost pe locul șase din cei mai votați jucători, am fost un tip norocos care a făcut ce i-a plăcut, probabil m-am făcut iubit și datorită caracterului meu, pentru că sunt un tip deschis, optimist și tot timpul vesel. Pe mine nu m-a costat să mă fac plăcut, cum m-am făcut plăcut și la Slatina, Drobeta Turnu-Severin și Craiova.

La Getafe v-au făcut și o statuie la un moment dat.

– Primarul din Getafe a făcut 11 statui, la un toreador, scriitor și un fotbalist și au votat toți socio de la Getafe, am ieșit detașat cu 60-70% din voturi. A fost o mândrie pentru mine să ajungi la Getafe, un orășel de 200.000 de oameni, și să îmi facă statuie, este ceva frumos și deosebit. Nu mi-a plăcut nicioadată să fac tam – tam pe faptul acesta.

Toată cariera ați purtat numărul opt pe tricoul…

– Prima dată la Craiova nu am jucat cu opt, pentru că era al lui Ion Olaru, un veteran al echipei, iar eu am ajuns la jumătatea campionatului și nu puteam să iau numărul. Datorită lui Ilie Balaci, deoarece a fost idolul meu de mic, am avut șansa să joc cu el și să stau cu el în cameră, a fost un om care mi-a marcat foarte mult cariera ca jucător și persoană.

Declarație de dragoste pentru Universitatea Craiova: „Mi-a marcat tinerețea, iubirea nu se discută”

Vă leagă amintiri frumoase în Bănie, purtați dragostea pentru Universitatea Craiova.

– Iubirea pentru Craiova nu se discută pentru cei care au îmbrăcat acel tricou. Multă lume credea că am favorită o echipă din Spania, favorita mea de aici este Real Sociedad, însă cea mai iubită echipă este Universitatea Craiova, care mi-a marcat tinerețea, am câștigat două Cupe ale României și titlul de campioană, am fost foarte iubit de public și clubul, jucătorii m-au ajutat să ajung în Spania.

Ce așteptări aveți de la Universitatea Craiova în acest sezon?

– După victoria cu CFR Cluj, echipa pare mult mai stabilă și sunt șanse la titlu. Se înjumătățesc punctele, vor fi meciuri de care pe care și sunt opțiuni. Nu cred că suntem cea mai mare favorită, însă avem o mică șansă și trebuie să ne legăm de ea până la sfârșit.

Care sunt cele mai frumoase amintiri în România?

– Fără discuție este debutul, care a fost la Câmpulung Muscel cu Rapid și am bătut cu 3-2 în prelungiri în Cupa României. Debutul în campionat cu Steaua, am pierdut cu 1-0, cred că Jean Vlădoiu a dat gol. Când am câștigat campionatul și Cupa României, convocarea la naționala României. În Cupa din 1993, când nea Marian Bondrea mi-a dat banderola de căpitan, probabil să mă motiveze și îi mulțumesc din suflet. Să fii căpitanul Craiovei este o onoare.

Gică Craioveanu, amintiri de la primul duel cu Carles Puyol: „Cel mai obositor. Îl driblai de două ori și apărea a treia oară”

Cum a fost pe Camp Nou, Santiago Bernabeu? Vă tremurau picioarele?

– Niciodată, am ajuns la 27 de ani în Spania, eram un veteran de război. Chiar dacă am jucat pe Bernabeu și erau 100.000 de spectatori, pentru că nu erau scaune în 1995, erau bănci. Au venit și tricourile cu numele jucătorului, s-a dezvoltat foarte mult fotbalul. Bernabeu este mai impunător decât Camp Nou, fără discuții. Este închis, pare că stadionul cade pe tine. În nicio parte publicului nu este așa cald cum este la Betis, Sevilla, Athletic Bilbao sau Real Sociedad, sunt pasiuni diferite. La Madrid trebuie să joace echipa bine pentru ca publicul să ajute, așa cum a fost în ultimul an, când au câștigat chinuit și publicul i-a impins de la spate.

Care a fost cel mai greu adversar din Spania?

– Cel mai drăcos a fost Sergio Ramos, cel mai obositor a fost Puyol. Îl driblai de două ori și apărea a treia oară, parcă era „Hopa-Mitică”, nu ai văzut așa ceva. Era un copil, tocmai debutase în anul acela. I-am cerut tricoul și i-am spus că o să ajungă fotbalist, era obositor. Tricoul i l-am făcut cadou unui prieten, nu am niciun tricou de-al meu pentru că le-am făcut pe toate cadou. Unui prieten de la Craiova i-am făcut cadou tricoul lui Ronaldinho. Am tricoul lui Zidane din ultimul meu meci cu Real Madrid, atunci când m-am retras atât eu, cât și el, de asta l-am păstrat. Nu mai puteai să faci rost de un tricou cu care a jucat.

Gică Craioveanu, aproape să îmbrace tricoul lui Dinamo: „Giovanni m-a luat și a vorbit cu cluburile”

Cum ați primit vestea transferului în Spania?

– Am fost un tip norocos, pentru că tocmai semnasem cu Giovanni și eram golgheterul României, iar Real Madrid trebuia să joace un amical cu Dinamo. Giovanni m-a luat și a vorbit cu cluburile, pentru că nu aveam voie să joc cu Dinamo în Spania fără aprobarea Craiovei, dar și Craiova era interesată. Am ajuns la Madrid cu Dinamo, iar cu mine era și Ovidiu Stângă.

Meciul trebuia să se joace la Caceres, însă nu s-a mai disputat pentru că nu au ajuns la o înțelegere economică cu televiziunile. La hotel au venit cei de la San Sebastian, antrenorul și directorul sportiv, și au spus că m-au urmărit pe video, dar voiau să mă vadă în direct, însă vor să mă cumpere. Dacă jucam meciul acela poate eram penibil, pentru că doar Ovidiu mă cunoștea, iar cu ceilalți băieți de la Dinamo mă cunoșteam de la lotul național, însă este diferit să joci cu ai tăi.

Ce echipă din Spania îl voia antrenor pe Gică Craioveanu: „Președintele mi-a spus”

Știu că aveți licența Pro, însă nu ați antrenat niciodată. A fost vreodată o ofertă din partea unui club?

– Eu am intrat la Getafe, pentru că președintele mi-a spus că vrea să antrenez Getafe. Mie mi-a spus să încep de la echipa a doua, am făcut practica la Leganes, pentru că nu aveam voie la Getafe, deoarece lucram în club. M-am dus și am făcut interviuri, am urmărit antrenamentele o jumătate de an și am făcut poze cu băieții, îmi aduc aminte că a fost o zi de naștere și am fost invitat de băieți. M-am simțit foarte bine la Leganes, chiar dacă sunt adversarii lui Getafe.

Zaibăr sau vino blanco?

– Nu compara, te rog. Cel mai bun vin alb din lume e cel mai prost zaibăr din Craiova.

Care este cel mai frumos cadou primit de ziua de naștere?

– O sticlă de Vega Sicilia și am primit-o de la președinte, când m-am accidentat în minutul doi la Valladolid. Am primit și un ceas Cartier, foarte mișto. Parcă mi-a plăcut mai mult ce am primit de la președintele lui Real Sociedad.


  • Cota BETANO pentru Universitatea Craiova: 1,65 este cota pentru „X2” la meciul FCSB – Universitatea Craiova

ADVERTISEMENT