Guvernul se împrumută ca să repare „patrimoniul istoric al PNL”. Povestea tristă a conacelor uitate de statul român

În ședința de miercuri a Guvernului figurează proiectul de lege privind aprobarea unui acord de împrumut dintre statul român și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), prin care aceasta din urmă va asigura finanțare de 216.000.000 euro pentru reabilitarea unor clădiri de patrimoniu sau unor obiective culturale majore, la care se adaugă 54.000.000, asigurate de la bugetul de stat.

Lista monumentelor de patrimoniu reabilitate

Pe lista edificiilor se află și conacul Brătienilor de la Florica, un ansamblu arhitectonic aflat într-o stare destul de bună, precum și un conacul Vârnav-Liteanu din Liteni, județul Suceava, o clădire care este departe de a fi vreo bijuterie arhitectonică, dar care a fost trecut pe listă de către fostul ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, care își datora funcția influenței în PNL pe care o are președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur.

Cei 270 de milioane de euro vor fi folosiți pe două componente, potrivit expunerii de motive a proiectului de lege ce va fi trimis Parlamentului:

-„Reabilitarea de monumente istorice, care vizează în principal restaurarea în profunzime și refacerea următoarelor monumente istorice:

Digi24.ro

Fermierii aruncă tone de legume în timp ce samsarii din piețe vând marfa cu 200% mai scumpă. „De trei zile arunc”

• Muzeul Naţional de Istorie a României – Bucureşti;
• Teatrul Naţional şi Opera Română – Cluj-Napoca;
• Vila „Florica” de la Ștefănești – jud. Argeș, dată recent în folosința Muzeului Național „Brătianu”;
• Așezămintele „Brătianu” (Vila „Ion I.C. Brătianu”) din București, care să găzduiască Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Naționale a României;
• Conacul „Vârnav Liteanu” de la Liteni – jud. Suceava;
• Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989, din Timișoara (care va funcționa în clădirea fostei Comenduiri a Garnizoanei Timișoara);

– Reabilitarea și construirea unor clădiri culturale, care vizează în principal:

• Reabilitarea clădirii Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova;
• Construcția unei noi săli de concerte în Iași (care va găzdui Opera Națională Română din Iași).”

Bani pentru Mecca liberalilor

În lista de mai sus sunt incluse monumente de importanță culturală majoră din mari orașe ale României, cu două excepții: conacul Brătianu și conacul Vârnav – Liteanu, aflate în orășelele Ștefănești și Liteni, ambele având legături cu PNL.

În fiecare zi de 24 mai, conducerea PNL se duce în pelerinaj la conacul Brătianu de la Florica, aflată acum în orașul Ștefănești, pentru a aniversa ziua de naștere a partidului. Spre deosebire de multe alte monumente istorice din rural sau urbanul mic, reședința Brătienilor a avut o soartă relativ bună în timpul regimului comunist. Deși biblioteca a fost risipită, clădirea a funcționat ca gospodărie de partid și apoi a trecut în administrarea CJ Argeș. Complexul muzeal de acolo s-a păstrat într-o stare foarte bună și a fost restaurat relativ recent, singura excepție fiind  clădirea vechii ferme care este mai dărăpănată. Suficient pentru ca edificiul să fie pus de către guvernul condus de un liberal pe lista monumentelor care trebuie urgent restaurate.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

Cine împarte parte-și face

Dacă reședința familiei Brătianu are valoare istorică și arhitecturală importantă pentru stilul neoromânesc, mai greu de înțeles este de ce tocmai conacul de la Liteni a fost pus pe lista aprobată în Guvern. Conacul Vârnav-Liteanu a fost donat statului român în 2020 de către Johannes Sturdza, moștenitorul clădirii.

Autoritățile locale nu au trebuit să scoată niciun ban din buzunar, iar Gheorghe Flutur, liderul local al liberalilor și președintele CJ Suceava, a reușit să evite și cheltuielile pentru restaurarea edificiului. La vremea respectivă, ministrul Culturii era deputatul Bogdan Gheorghiu, subordonat al lui Flutur în filiala județeană a PNL, iar acesta a reușit să pună conacul pe listă, alături de obiective majore precum Muzeul Național de Istorie.

„Este rezultatul unui proces de doi ani, pe care l-am inițiat în perioada în care eram ministru al Culturii, care va permite realizarea proiectării și execuția lucrărilor pentru opt obiective de investiții în scopul restaurării complete a șase monumente istorice emblematice pentru România, precum și reabilitarea și construirea unor spații adecvate pentru desfășurarea și diversificarea activităților culturale”, a declarat Gheorghiu pentru Obiectiv de Suceava, în iunie 2022, imediat după semnarea acordului de împrumut.

Deși Gheorghiu vorbește de „monumente istorice emblematice”, conacul de la Liteni nu este vreun Schönbrunn sau vreun Versailles românesc, fiind o clădire nespectaculoasă chiar și pentru edificiile de mărime similară din România. Însă a avut norocul să se află pe feuda unui om politic suficient de influent la București încât să pună un ministru care să-i dea banii de care are nevoie la nivel local. Astfel, 5.000.000 de euro vor merge către reabilitarea în vederea deschiderii unui centru de formare pentru restauratorii culturali.

Deși în mod cert restaurarea celor două conace este un lucru bun, acestea arată modul în care statul român se ocupă de păstrarea patrimoniului arhitectonic din România: dacă nu există un interes politic, acestea sunt lăsate să cadă în paragină, fără ca autoritățile să investească în salvarea lor, indiferent de valoarea lor arhitecturală.

Conacele și palatele abandonate de statul român

În urmă cu mai bine de un deceniu, un grup de arhitecți a demarat proiectul unui site, monumenteuitate.org, în care să fie inventariate și fotografiate circa 1.000 de reședințe extraurbane ale elitelor locale. Majoritatea conacelor sau reședințelor nobilitare au avut o istorie similară. Au fost naționalizate de către regimul comunist și au fost folosite, în foarte multe cazuri, ca sedii de CAP (cooperative agricole de producție), spitale TBC sau de psihiatrie, cămine de bătrâni, orfelinate, primării etc. Deteriorarea lor a început încă din acea vreme, iar dacă au fost făcute reparații, în multe cazuri acestea au deteriorat valoarea arhitectonică a edificiilor.

După actul de tâlhărie de stat făcută la sfârșitul anilor 40, statul român le-a retrocedat cu greu, după ani în care fuseseră abandonate cu totul, iar noii proprietari, chiar dacă au fost descendenți ai foștilor proprietari, fie le-au neglijat, fie nu au avut banii necesari reparațiilor. Deși timp de decenii, statul a fost beneficiarului furtului comis prin naționalizare, nu a făcut nimic pentru a le recupera și a le reface, deși multe dintre conace fuseseră scoase la vânzare.

Prezentăm mai jos doar câteva cazuri în care monumente istorice au fost practic abandonate de statul român, chiar dacă valoarea lor istorică și arhitectonică este mai mare decât a conacului de la Liteni, de pildă.

Conacul Brâncoveanu-Bibescu de la Breaza

A fost construit în secolul XVIII de către Toma Cantacuzino și a fost reședința de vară a domnitorului Gheoghe Bibescu, prin moștenire de la soția sa. Comuniștii l-au transformat în spital TBC, iar după revoluție a făcut obiectul mai multor litigii în instanță. Se află în proprietatea unei companii private care intenționa să-l demoleze pentru a construi un supermarket, asta pentru că autoritățile locale nu catadicsiseră să demareze procedura de declarare a sa ca monument istoric, ceea ce ar fi blocat demolarea.

A trebuit ca localnicii să iasă în stradă în 2017 pentru a opri distrugerea edificiului, însă după declararea sa ca monument istoric a rămas tot în paragină, propritarul așteptând să facă timpul ce nu a putut face buldozerul.

Conacul Callimachi-Văcărescu de la Mănești

Tot în județul Prahova se află și conacul de la Mănești, ridicat de Theodor Văcărescu care, ca mareșal al Curții în perioada 1873-1881, a supravegheat lucrările de la palatul Peleș. Cu acesta ca sursă de inspirație, Văcărescu l-a angajat pe arhitectul francez Paul Gottereau pentru o reședință somptuoasă, la care au lucrat și meșteri care fuseseră și pe șantierul de la Sinaia.

Comuniștii l-au transformat în preventoriu pentru copiii cu tuberculoză. În timpul lucrărilor de reparații din 1974, acoperișul a ars, iar cutremurul din 1977 a afectat structura de rezistență. După retrocedare, nu s-a făcut nimic pentru refacerea conacului din care au mai rămas doar pereții.

Conacele Ghica din Făurei

În comuna Făurei, județul Neamț, la numai câțiva kilometri unul de celălalt, există două conace care au aparținut unor membri ai familiei Ghica. La Budești este conacul care a aparținut arhitectului Nicolae Ghika-Budești (1869-1943). Acesta a fost printre a fost șef al Comisiei Monumentelor Istorice fiind printre promotorii activităților de conservare a monumentelor din România. De asemenea, a fost printre reprezentanții notabili ai stilului neoromânesc în arhitectură, proiectând edificii precum Muzeul Țăranului Român, extinderea din 1912 a Palatului Universității București, mausoleul lui Vasile Alecsandri de la Mircești, palatul Știrbey de la Dărmănești, conacul Cantacuzino-Ghica de la Deleni și cazinoul de la Slănic-Moldova. Conacul său de la Budești a funcționat ca școală, însă autoritățile locale au refuzat să o răscumpere de la descendentul familiei Ghica din cauza costurilor mari de consolidare a clădirii.

La numai șase kilometri distanță se află un alt conac al familiei Ghica, un mijlocul unui parc dendrologic cu specii rare de arbori, dar care acum a fost năpădit de bălării. Cândva spital de psihiatrie, conacul a trecut în anii 90 prin reparații minore, dar care i-au alterat arhitectura concepută inițial în stilul neogoticului german. Litigiile dintre moștenitori și lipsa reparațiilor de amploare au făcut ca reședința să se degradeze în ritm accelerat.

Palatul Wesselenyi din Jibou

Un palat baroc impresionat construit în secolul XVIII de către baronul Wesselényi István și descendenții săi, reședința familiei Wesselényi este principala atracție a orașului Jibou. În timpul regimului comunist a fost transformat succesiv în școală generală, liceu, internat, muzeu ș.a., iar cu fiecare destinație nouă ce i s-a dat, palatul și anexele sale au suferit modificări.

Descendenții familiei au reușit să recâștige în instanță dreptul de proprietate, însă refacerea și întreținerea unui edificiu cu o suprafață de 2.000 m² era cu mult peste posibilitățile lor financiare. În consecință, l-au scos la vânzare pentru un preț relativ mic pentru un asemenea palat, de 1.500.000 euro. La achiziție, aveau drept de preemțiune trei instituții ale statului român: Ministerul Culturii, Consiliul Județean Sălaj și Primăria Jibou. Doar CJ Sălaj s-a interesat de achiziție, însă procedurile birocratice au durat atât de mult, încât proprietarii exasperați l-au vândut unei statului ungar cu numai 800.000 de euro, autoritățile de la Budapesta fiind mult mai rapide.