Fotbal intern

HAGI 50. Regii din jurul Regelui: ”Fugeam cînd venea tata la meci!”

HAGI 50. ”Regele” şi-a trăit viaţa din plin, pentru că nu spuneţi că nu e plăcut să fii adulat în toate casele românilor, să fii asaltat de fani pe stradă, să fii rechemat de o...
05.02.2015 | 14:30
HAGI 50 Regii din jurul Regelui Fugeam cind venea tata la meci

HAGI 50. ”Regele” şi-a trăit viaţa din plin, pentru că nu spuneţi că nu e plăcut să fii adulat în toate casele românilor, să fii asaltat de fani pe stradă, să fii rechemat de o naţiune întreagă la naţională pe un post TV, cînd te-ai retras! Şi apoi să-i dai înainte cu fotbalul, ca antrenor, chiar atunci cînd el te doboară. Vezi ratarea calificării la barajul cu Slovenia, 1-2 şi 1-1, pentru Campionatul Mondial 2002, plus umilinţa de la finul Gigi, cînd l-a dat afară de la Steaua… Riscurile meseriei… Deşi la el a fost mai mult decît o meserie. ”Gicanul” nu a stat departe de fotbal niciodată. S-a implicat mereu, din iarbă, de pe bancă, din biroul de manager… Iar acum, în 2015, îşi conduce visul şi pasiunea la Academia sa de Fotbal. Vrea să reuşească de pe bancă ce a reuşit de pe gazon. Ce făceau 10 fotbalişti de top ai lumii la 50 de ani? Citiţi şi faceţi comparaţia!

DOBRIN (1947-2007) – Antrena FC Argeş

HAGI 50. De trei ori cel mai bun fotbalist al României (1966, 1967, 1971), Dobrin a înscris, în cariera lui de fotbalist, 111 goluri, majoritatea covîrşitoare pentru FC Argeş, echipă căreia i-a dedicat 22 de ani. La bătaie cu Hagi pentru cel mai bun fotbalist român, Dobrin a plecat de jos, de pe ”Maracana din Piteşti”, unde juca fotbal cu oricine, pe un maidan la marginea oraşului. Memorabilă e faza în care ”Gîscanul” a pus piciorul pe minge, în faţa lui Kempes. Era în 1978, într-un meci din Cupa UEFA, contra Valenciei. Mario, proaspăt campion mondial cu Argentina, nu a avut curaj să se bage. După meci, s-a dus la Dobrin şi l-a felicitat: ”Eşti un mare jucător!” Dobrin a încercat în cariera de antrenor, după ce a descălţat ghetele. Nu prea i-a ieşit. A antrenat vreme de cinci campionate pe FC Argeş, echipa de suflet, în patru rînduri. A făcut un popas la Botoşani, timp de un an. Jumătatea de secol de viaţă l-a prins tocmai cînd semna a pentru a treia oară cu FC Argeş!

PELE (n. 1940) – Era ambasador al sportului

HAGI 50. Pele a început fotbalul pe stradă, cu un grapefruit sau ziare băgate într-o şosetă în loc de minge, iar cînd nu şi-a mai putut ascunde talentul, FC Santos a pus mîna pe el. Avea să devină fotbalistul secolului, cu 1281 de goluri marcate, şi de 3 ori campion mondial. La 50 de ani, Pele era deja ambasador al sportului. A promovat pacea şi, prin intermediul UNICEF, cauzele copiilor. Îşi cîştigă acum banii, o medie de 18 milioane de dolari pe an, din imaginea sa, care este folosită în vînzarea a numeroase produse.

MARADONA (n. 1960) – Antrena Argentina

HAGI 50. Maradona, ”El Pibe d Oro” (copilul de aur), cum era alintat, era antrenor al naţionalei Argentinei atunci cînd anii trecuseră peste el, dar lumea nu uitase ce făcuse cu Anglia, cu Belgia… Avea 50! De ani! Cît Hagi al nostru acum, cît ”Maradona din Carpaţi”! Capricios fotbalist, dar bun, bun de tot! A cîştigat, de unul singur CM 1986, cu ”Mîna lui Dumnezeu”, dar şi cu driblingul său, apoi a făcut din Napoli echipă de titlu, luînd-o din a doua ligă. A tras şi cu puşca în ziarişti, a fentat fiscul italian, dar ce nu i se iartă lui Maradona! S-a lăsat de droguri, din păcate, a devenit prieten bun cu Fidel Castro!

GARRINCHA (1933-1983) – Murea de ciroză

HAGI 50. Maestrul fentei, aşa i s-a spus în Brazilia, a început fotbalul mare abia la 19 ani, la Botafogo. Băiatul cu handicap, avînd un picior mai scurt cu 5 centimetri, avea să uimească ulterior. De două ori campion mondial (1958, 1962), ”pasărea mică” (garrincha, în traducere) avea să aibă un final tragic, exact în drumul spre a 50-a bornă a vieţii. Măcinat de alcool toată viaţa, chiar şi atunci cînd era jucător activ, Garrincha, omul căruia chiar marele Pele i-a sărutat mîna, s-a stins pe patul de spital, după opt internări, din cauza cirozei. Căsătorit de două ori şi tatăl a 14 copii, marele fotbalist a murit în sărăcie. Banii pe care i-a cîştigat din fotbal i-a cheltuit, cu prietenii, pe băutură. O traumă din copilărie, cu un tată alcoolic, de care nu a reuşit să scape pînă la sfîrşitul vieţii.

“Lumea rîdea de mine în Pau Grande, cînd eram copil. Îmi spuneau unii cît de rău le pare că sînt handicapat, că voi deveni un infirm. Dar asta nu m-a impiedicat să joc, să fiu campion mondial. La fel cum nu m-a împiedicat să lucrez de la 14 ani. M-am făcut extremă-dreaptă ca să fiu departe de locul unde se intra în stadionul pe care jucam în copilărie. Tata venea mereu să mă bată pentru că jucam fotbal, el considera că trebuie să muncesc, nu să mă distrez. Jucînd extremă, aveam timp să fug atunci cînd venea tata” (Mané Garrincha)

CRUYFF (n. 1947) – se ocupa de fundaţia proprie

HAGI 50. La 50 de ani, în 1997, vedeta olandeză se despărţise de FC Barcelona, al cărei antrenor fusese vreme de 8 sezoane. Cel care cucerise de trei ori Balonul de Aur ((1971, 1973, 1974) avea să se ocupe de Fundaţia Johan Cruyff, pe care a înfiinţat-o pentru a le oferi copiilor şansa de a juca împreună, de a creşte sănătos şi, nu în ultimul rînd, de a-şi împlini visul, acela de a ajunge fotbalişti şi de a se realiza în viaţă. Fundaţia sa avea să-şi deschidă mai multe filiale, în diferite ţări.

PLATINI (n. 1955) – Era preşedinte al Comitetului FIFA pentru Tehnică şi Dezvoltare

HAGI 50. Cîştigător de trei ori al Balonului de Aur (1983, 1984, 1985), Michel Platini urca vertiginos pe scara ierarhică a UEFA şi chiar FIFA. Membru al Comitetului Executiv UEFA din 2002, cel care ca jucător devenea campion european cu Franţa în 1984 ajunsese, la 50 de ani, să ”forţeze” postul de preşedinte al Comitetului FIFA pentru Tehnică şi Dezvoltare. Avea să reuşească în 2006, iar un an mai tîrziu, îl detrona chiar pe Lennart Johannson (şase mandate) din funcţia de şef al UEFA. În tot acest timp, a fost şi vicepreşedinte al Federaţiei Franceze de Fotbal.

EUSEBIO (1942 – 2014) – Era consilier tehnic al naţionalei Portugaliei

HAGI 50. 5 ianuarie 2014, doliu naţional în Portugalia! ”Perla neagră” sau ”Perla Mozambicului”, aşa cum i s-a spus lui Eusebio, trecea în lumea sfinţilor şi era plîns de un întreg popor portughez, cu Ronaldo şi cu alţi fotbalişti portughezi celebri în faţă. Pe cînd avea vîrsta de acum a lui Hagi, Eusebio era un ”consilier” al selecţionerului, de sugestiile sale ascultînd toţi tehnicienii care s-au perindat pe banca tehnică a Portugaliei. Eusebio s-a identificat cu Benfica, echipă pentru care a jucat 15 ani, a cîştigat de 11 ori campionatul şi a înscris 727 de golori pentru ea. A cîştigat de două ori Gheata de Aur (1968, 1973).

BECKENBAUER (n. 1945) – Era liber de contract, între două mandate la Bayern

HAGI 50. Kaiser-ul a lăsat în urmă imaginea fotbalistului sigur, ingenios şi curat în intervenţii. A fost o emblemă a fotbalului german, alături de golgheterul Gert Muller, iar după retragere a rămas acelaşi om apreciat de toţi, nu numai de germani. La 50 de ani, Beckenbauer era liber de contract. Antrenase pe Bayern în 1994, unde ca fotbalist a bifat 427 de partide în 13 ani şi a punctat de 60 de ori , cu care a cîştigat Bundesliga, apoi a stat pe bară, după care i-a preluat din noi pe bavarezi, 1996, şi a cucerit Cupa UEFA, 5-1 cu Bordeaux.

DI STEFANO (1926-2014) – Antrena  Rayo Vallecano

HAGI 50. Supranumit Săgeata Blondă, Di Stefano a cunoscut gloria la Real Madrid, în cele 11 campionate în care a evoluat şi în care a punctat de 216 ori. A jucat pentru două naţionale, Argentina, unde s-a născut (6 evoluţii, 6 goluri), şi Spania (31, 32).  A antrenat, între 1967 şi 1991, nu mai puţin de 8 echipe, între care Real Madrid, de două ori. Vîrsta de 50 de ani, pe care Hagi o împlineşte astăzi, a prins-o ca antrenor la Rayo Valecano. După ce a terminat-o cu fotbalul profesionist, ca jucător, şi-a instalat în grădina sa o statuie în forma unei mingi pe care scrie Gracias vieja (Vă mulţumesc).

BEST (1946-2005) – Era comentator la Sky Sports

HAGI 50. Deşi a devenit o legendă a fotbalului din prima ligă a Angliei, a jucat la Manchester United timp de 11 ani, George Best nu are în portofoliu nici un titlu de campion mondial. Ghinionul, faptul că e născut la Belfast, iar Irlanda de Nord nu s-a numărat, şi încă nu o face, printre forţele fotbalistice ale lumii. Maradona good, Pelé better, George Best” (Maradona bun, Pele mai bun, George cel mai bun, în engleză „Best” înseamnă „cel mai bun”) a fost jocul de cuvinte, după sondajul făcut în ţara sa, cu ocazia Jubileului de Aur al UEFA. A murit la 59 de ani, după o infecţie la rinichi, efect secundar al medicamentelor imuno-supresive administrate ca urmare a unui transplant de ficat. La 50 de ani, era comentator de sport de succes la  Sky Sports.

Tags: